Cartea Războiul viziunilor asupra lumii (Editura Trei, 2012) este întâlnirea dintre două perspective diferite de înţelegere a lumii, dar în nici un caz disjuncte, deşi cel mai adesea aşa apar: ştiinţă şi spiritualitate. Leonard Mlodinow este fizician şi profesor la California Institute of Technology (şi a publicat, printre altele, o carte alături de Stephen Hawking, The Grand Design), iar Deepak Chopra (născut în New Delhi) a studiat medicina, este fondator al Chopra Center for Wellbeing, prin care propune un mod alternativ de abordare a procesului vindecării, inclusiv prin tehnici de meditaţie. De asemenea, are intervenţii în diferite publicaţii, precum San Francisco Chronicle, şi este autor a peste şaizeci de cărţi, multe devenite bestselleruri.
Cunoscându-se în timpul unei dezbateri televizate cu tema „Care este viitorul lui Dumnezeu?”, cei doi autori şi-au dat seama cât de adâncă este diferenţa de opinii asupra lumii şi s-au gândit să se completeze unul pe altul, în această carte, aducând fiecare viziunea proprie: cunoaşterea lumii prin simţuri şi cunoaşterea prin conştiinţă, toate problemele fiind analizate pe trei niveluri: cum a luat naştere cosmosul; viaţa şi creierul uman; şi Dumnezeu, „misterul suprem”.
Apărător al primatului spiritualităţii, Deepak ţine să precizeze încă de la început că spiritualitatea nu trebuie înţeleasă ca fiind similară religiei. E de acord că religiile au eşuat tocmai în promisiunea lor, de a-ţi permite să vezi dincolo de simţuri, de a te lăsa să-ţi eliberezi conştiinţa de iluziile materialităţii. „Cu toate că ochii nu văd decât piatră, munţi, copaci şi cer, acesta este doar un văl tras peste o realitate vastă, misterioasă, nevăzută.” Deepak Chopra consideră că viitorul trasat de ştiinţă nu poate duce decât într-o fundătură, aşa că trebuie să redescoperim izvorul religiei, care nu este Dumnezeu, ci conştiinţa.
Leonard Mlodinow vede, dimpotrivă, în ştiinţă izvorul cunoaşterii variate, cea care ne-a arătat un univers plin de posibilităţi. Iar dacă Deepak vine cu argumentul că ştiinţa a produs numeroase dezastre, precum bomba atomică, Mlodinow îi dă replica pe măsură: „Au fost măcelăriţi în numele religiei mai mulţi oameni decât toate victimele armelor atomice pe care fizica modernă le-a făcut posibile”. Iar dacă până acum nu s-a dovedit legătura ştiinţei cu conştiinţa, asta nu înseamnă că sunt incompatibile, dimpotrivă, studiile arată o conexiune strânsă între gânduri, senzaţii etc. şi zone specifice de activitate ale creierului.
Una dintre cele mai mari întrebări ale umanităţii este cum a luat naştere universul. Leonard Mlodinow trece în revistă cele mai recente teorii, începând cu teoria Big Bangului, de la începutul secolului XX, când astronomul belgian Georges Lemaître a demonstrat că dacă pornim de la ideea universului în expansiune şi urmărim traiectoria inversă, ajungem la concluzia că universul se tot micşorează şi că deci a început de la un punct.
Teoria aceasta a fost apoi completată de teoria cunatică şi de cea a fluctuaţiilor cuantice, care au dus la structura existentă a universului, format din galaxii, stele etc. Deepak, în schimb, propune o nouă poveste a creaţiei, care ar trebui să se sprijine pe următoarele elemente: plenitudine, ordonare, evoluţie, creativitate şi, în cele din urmă, elementul mantric pentru el, conştiinţa, susţinând că nu există creaţie fără conştiinţă, căci în acest caz s-ar ajunge la „bine-cunoscuta cameră plină cu maimuţe care apasă la întâmplare tastele unei maşini de scris, până ajung, după milioane de ani, să scrie operele complete ale lui Shakespeare”.
„Ştiinţa a fost obligată să tragă cu ochiul în vidul care există dincolo de timp şi spaţiu, deschizând poarta pentru conştiinţă, creativitate, ordonare şi plenitudine ca principii de bază ale Naturii.”
În chestiunile legate de „ce este viaţa”, Leonard Mlodinow răspunde simplu: viaţa înseamnă ordine, structură: „un complex de molecule înfometate de energie, organizate temporar într-o formă care se opune inevitabilei reveniri la starea de echilibru”. Şi da, îţi trebuie curaj să accepţi varianta ştiinţifică a vieţii şi probabil că din acest motiv aproape toţi oamenii încearcă să găsească o explicaţie mai complexă a ceea ce se întâmplă după moarte.
Nici o noutate în răspunsul lui Deepak: aceleaşi întorsături de frază pe care le întâlnim de obicei la mistici, acelaşi îndemn de a crede în ceva dincolo de materie, acelaşi entuziasm vitalist pe care nu văd cum îl poţi transmite unui sceptic fără pic de argumente.
„Îţi trebuie un curaj deosebit să te confrunţi cu faptul că, după moarte, corpurile noastre revin la temperatura obiectelor neînsufleţite care ne înconjoară, că noi şi cei pe care-i iubim ajung în echilibru cu mediul, că devenim iarăşi pământ.”
Ba mai mult, foloseşte cuvântul „prost” în aprecierea teoriei opuse: „A spune «Viaţa a fost creată numai de molecule» înseamnă de asemenea metafizică. Şi aş spune că e o metafizică proastă”. (Din acest punct, oricât de deschis ai fi, nu cred că nu ai cum să dezvolţi o reţinere destul de mare faţă de cel care expediază aşa de simplu teoria în care crezi şi pentru care ai şi argumente.) Acesta ar fi însă unul dintre puţinele cazuri în această carte în care Deepak recurge la astfel de tranşări.
În problema care a provocat cele mai mari conflicte de-a lungul istoriei, cea a existenţei lui Dumnezeu şi a viitorului religiei, mi s-ar părut revigorantă ideea lui Deepak de a trece de la dogmatismul religios către spiritualitate, adică spre interior, fără însă a cădea în capcanele materialismului. Leonard Mlodinow acceptă că a crede este profund uman şi că până şi ateii au propriul lor sistem de credinţe, superstiţii pentru a se încuraja înaintea unei mari încercări.
Citându-l pe Ahmadinejad, preşedintele Iranului, care spunea „indiferent dacă ne place sau nu, lumea gravitează spre credinţa în cel Atotputernic”, Mlodinow spune, cu o sesizabilă nuanţă de amărăciune, că oamenii nu se vor detaşa prea curând de ideea de „Dumnezeu Suveranul”, apărută pe când oamenii nu ştiau să-şi explice fenomenele fizice pe care le vedeau. „Înainte de apariţia ştiinţei, Dumnezeu Suveranul era răspunsul” – un răspuns călduţ, pe care mulţi îl aleg şi acum (să nu uităm că 76% dintre americani cred că Biblia este cuvântul adevărat al lui Dumnezeu, accentuează Leonard Mlodinow).
O carte interesantă ca structură, concepută ca un dialog între două tendinţe opuse de înţelegere a lumii, aceleaşi tendinţe existente de secole, Războiul viziunilor asupra lumii mi se pare un exemplu excelent de cum două idei aparent incompatibile pot fi discutate cu decenţă şi elocvent, fără să se ajungă la violenţă.
Deepak Chopra, Leonard Mlodinow, Războiul viziunilor asupra lumii. Ştiinţă vs. spiritualitate, traducere de Constantin Dumitru-Palcus, Editura Trei, 2012.
Cartea poate fi comandată de pe Cărturești.ro. Dacă introduceți codul Bookaholic la orice comandă, veți beneficia de 15% reducere. Transportul este gratuit toată luna septembrie.
Pingback: Fizicianul sau tămăduitorul? Despre cosmos, viață, creier și Dumnezeu | Editura Trei