Pixar, un mic studio de animaţie, parte din Lucasfilm începând din 1979 şi înfiinţat de un grup de graficieni a căror viziune era cu mult înaintea timpului lor, s-a străduit multă vreme să-şi impună noua viziune asupra graficii computerizate. Nici în 1986, când a fost achiziţionat de Steve Jobs, perspectivele nu erau prea promiţătoare, căci direcţia pe care Jobs voia să pună accent, cea de dezvoltare de hardware, nu reprezenta cu adevărat menirea Pixar. A fost nevoie de încă douăzeci de ani, când firma a devenit în sfârşit parte din Disney, pentru ca domeniul animaţiei să asimileze ideile inovatoare aduse de Pixar. Despre toate aceste lucruri vorbește David A. Price în Magia Pixar. Povestea succesului unei companii.

Povestea Pixar începe într-o perioadă în care animaţia computerizată era de domeniul SF-ului, adică în anii ’60, când Facultatea de Calculatoare de la Berkeley abia fusese înfiinţată, iar New York Institute of Technology, înfiinţat în 1955 de antreprenorul Alexander Schure, era considerat încă o facultate de categoria a treia. Tot Ed Schure a înfiinţat şi Laboratorul de grafică computerizată al NYIT, al cărui director a devenit un absolvent al Facultăţii de Calculatoare şi de Fizică şi doctorand la Stanford, Ed Catmull. El şi echipa sa aveau să pună bazele Pixar Animation Studios şi să experimenteze posibilităţile graficii 3-D într-o perioadă în care Disney nu se arăta deloc interesată de această nouă direcţie a animaţiei.

Ca în orice poveste de tip „American Dream”, Pixar nu a avut succes de la început. Dimpotrivă, cei care au înfiinţat studioul au cunoscut nenumărate eşecuri. Nici la Lucasfilm, grafica computerizată nu a stârnit interesul mult aşteptat. Abia în 1981 lucrurile au început să se pună în mişcare, odată cu realizarea unui episod, „Geneza”, din Star Trek II: The Wrath of Khan. Ce încercau Catmull şi echipa sa era să arate că grafica computerizată poate să „îndeplinească aşteptările impuse de percepţiile oamenilor asupra vieţii de zi cu zi”, eliminând astfel problema absenţei efectului de înceţoşare a imaginii, precum şi efectul de dedublare, adică imperfecţiunea sub formă de trepte a liniilor.

Succes de la început nu a avut nici John Lasseter, care, pe vremea când era animator la Disney, a venit cu ideea de a combina personaje animate bidimensionale tradiţionale cu decoruri de animaţie computerizată. John Lasseter, despre care se poate spune că a intrat în lumea artistică de la vârsta de cinci ani, prin câştigarea unui premiu pentru un desen, a început de jos: a fost măturător în Tomorrowland, o zonă de distracţii din parcurile Disney, apoi a fost ghid în Jungle Cruise, o atracţie ce simulează o croazieră pe câteva mari fluvii. La Disney, a început prin a fi animator secundar, imediat după ce a absolvit California Institute of Arts, a trecut pe la studiourile lui George Lucas şi a revenit la Disney, ajungând, la 49 de ani, să fie directorul unei companii ce valora 7,4 miliarde de dolari.

foto: exposay.com

Disney a afişat o atitudine neaşteptat de conservatoare, respingând, de-a lungul anilor, numeroase proiecte Pixar. De pildă, la începutul anilor ’80, Disney încă nu era de acord să folosească computerele pentru animaţia 2-D, păstrând, în schimb, un departament de zeci de oameni care îndeplineau migăloasa muncă de a picta manual pe celuloid. În 1991, Disney a finanţat producerea primului lungmetraj de animaţie marca Pixar, pentru marile ecrane.

Colaborarea părea să fi început cu stângul, căci, în 1993, cei de la Disney, nefiind convinşi că noua tehnologie ar avea impact la public, le-au cerut celor de la Pixar să renunţe la producerea filmului „Toy Story”. Ar fi fost însă o greşeală, căci animaţia computerizată avea să devină mai mult decât un trend, aşa cum au dovedit-o lungmetraje marca Pixar precum „A Bug’s Life”, „Finding Nemo”, „The Incredibles”, şi datorită Pixar, Disney avea să câştige miliarde. Raportul a părut chiar să se fi inversat: nu Pixar mai avea nevoie de Disney, ci invers – Pixar aducea în jur de 45% dintre veniturile Disney. Odată cu venirea lui Lasseter ca director de creaţie şi consultant creativ principal, Pixar a câştigat şi mult-dorita libertate de creaţie, precum şi deschiderea pe care o visase de zeci de ani.

 

Silvia Dumitrache

critic literar și de teatru, asistent de regie, doctorand studii culturale, redactor Observator Cultural


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *