Splendida Moarte Accident e un scurtmetraj de animație superb, unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut eu în ultima vreme. Original din punct de vedere al tehnicii folosite, al scenariului și regiei, emoționează, suscită și ridică o sumedenie de întrebări, totul în doar cincisprezece minute. Dacă nu mi-ar fi teamă că e prea uzat termenul sau că poate suna prea emfatic, i-aș spune operă de artă. Orișicum, vă îndemn să mergeți să-l vedeți mâine, 8 februarie, de la ora 19:00, la Galeria Annart, acolo unde va fi vernisarea expoziției dedicate construcției, atât ca poveste, cât și compoziție vizuală (detalii aici - expoziția și filmul pot fi văzute și pe 9 și 10 februarie, în același loc, între orele 11:00-19:00). Nu de alta, dar are toate elementele necesare pentru a-i fi pe plac unui bookaholic: poveste faină, anticariat, scrisoare (de dragoste), dadaism, poeți și poezie, hârtie, cuvinte ș.a.m.d. Citeşte tot articolul
Tag: anticariat
„Splendida Moarte Accident” – din culisele unui scurtmetraj de animație premiat
Un proiect Galeria AnnArt în parteneriat cu Reniform Production Curator Ioana Nicoară
Într-un anticariat, Sergiu a găsit un desen cu o scrisoare de dragoste secretă pe spate, vechi de mai bine de 70 de ani. Povestea de dragoste din spatele scrisorii ar fi avut ca protagoniști două personalități culturale românești ale secolului trecut și era un secret bine ținut de istorie. Așa a început povestea conceperii celui mai premiat film de scurtmetraj de animație românesc din 2017, „Splendida Moarte Accident”, regia Sergiu Negulici. Citeşte tot articolul
Ce cărţi frumoase poţi aşeza pe măsuţa de cafea. Scurt discurs privind utilitatea spaţiului
Cu mult timp în urmă, în oraşul natal, mergeam des la singurul anticariat din oraş - sau, cel puţin, singurul de a cărui existenţă aflasem eu. Acolo am descoperit pentru prima oară, prin clasa a şaptea, vinilurile şi albumele de artă. Acolo am întâlnit pentru prima dată un anticar-librar, un domn în etate care cunoştea toate cărţile din librăria sa fantastică şi pe care aveam să-l ţin la curent, an de an, cu notele luate la examenul de capacitate, la bacalaureat, intrarea la facultate, licenţa, masteratul şi, într-un final, îndrăzneala de a contracta primul credit pentru o casă. Asta da prietenie îndelungată cu librarul preferat! Citeşte tot articolul
10 sfaturi ca să citiţi mai mult şi mai eficient
Ştiu că s-a tot scris şi se va mai scrie pe tema aceasta, dar numai eu cunosc destul de mulţi oameni care nu au timp de citit, aşa că încă un articol despre acest subiect nu poate decât să ajute. Trebuie să-i convingem pe cititori, nu-i aşa, că întotdeauna se mai poate găsi o fărâmă de timp pentru citit. Până la urmă, trăim într-o ţară în care cozile lungi la aproape orice sunt încă destul de lungi şi generoase când vine vorba de pierdut vremea. De ce să nu ne petrecem orele bune de la administraţia financiară citindu-l pe Dostoievski? Citeşte tot articolul
Am fost la anticariat şi m-am întors cu trei comori
Există o satisfacţie aparte a lucrurilor muncite, exersate sau analizate îndelung. Ceea ce ni se dă de-a gata nu poate să egaleze vreodată bucuria pe care o simţim când vedem roadele muncii noastre. Cunoaştem etapele şi îi ştim pe de rost parcursul. Tocmai de aceea, uneori e bine să aştepţi timp îndelungat pentru o carte, oricât ţi-ar fi de dragă. Aşteptarea aceea măreşte bucuria întâlnirii, întocmai ca într-o poveste cu îndrăgostiţi. Alteori, surprizele vin din căutările noastre temeinice, titlurile trecute cândva pe o foaie uitată-ntr-un sertar îşi fac drum către noi şi reuşesc să ne iasă în cale. Citeşte tot articolul
S-a deschis un nou magazin Târgul Cărții – 10.000 de titluri, prețuri mici
Parfumul vremurilor de odinioară – decoruri cu cărţi de anticariat
Mi-am îmbogăţit deunăzi colecţia cu câteva cărţi şi albume de anticariat, din acelea care, pe lângă conţinutul minunat, îţi încântă aproape toate simţurile. În primul rând privirea, pentru că sunt atât de frumos copertate, chiar dacă uşor roase pe la capete şi fiecare început de capitol are câte o ilustraţie şi o majusculă bogat ornamentată. Apoi e vorba de miros, căci toate au o aromă dulceagă de vanilie şi de…pudră. Ştiu, poate părea curios, dar atunci când le deschid, am senzaţia că lângă mine, o doamnă elegantă de prin anii ’30 tocmai şi-a desfăcut pudriera aurie, ca să-şi coloreze uşor obrajii. Şi nu în cele din urmă, simţul tactil e gâdilat de fineţea paginilor şi de senzaţiile plăcute resimţite atunci când mângâi coperta mătăsoasă. Citeşte tot articolul