Cei care au cont pe facebook e imposibil să nu fi dat like, măcar o dată, la imaginile cu cărți și oameni citind pe care Anticariatul de noapte le postează aproape zilnic și, în timp ce făceau asta, să nu se fi întrebat cine e omul din spatele lui.

Abia după o căutare mai atentă pe net și o discuție ulterioară cu reprezentantul anticariatului, afli însă despre el mai mult decât îți oferă pagina lui de facebook, și anume că este din Cluj-Napoca: îl cheamă George Chiriac, are 23 de ani, a studiat biologia, citește în draci și scrie pe rupte. A publicat până acum două cărți de poeme, “frica circula prin subteran” și “s-a zis cu noi” iar acum lucrează la un roman.

A înființat anticariatul în 2010, din dorința de a scăpa oamenii răi de cărțile bune și de a le aduce celor care au nevoie de ele. Astăzi, magazinul lui nocturn e o pasiune care îi oferă bucuria de a fi înconjurat de mii de cărți dar și un business care îi permite să stea departe de afacerile cu tutun și să aibă timp berechet pentru citit. În interviul de mai jos, primul dat în numele Anticariatului de noapte, George povestește despre ce înseamnă pentru el cărțile, care sunt dezamăgirile legate de literatură, cum vede anticariatul peste 10 ani.

Cine e omul din spatele Anticariatului de noapte?

Omul care iese din văgăunile pline de praf, adică de sub coperţile miilor de cărţi se numeşte George Chiriac. Unii i-ar spune scriitor. Alţii i-ar spune anticarul de noapte. Prietenii îi spun în mai multe feluri. Mulţi cred că e un bătrân scorţos, dar se pare că aparenţele sunt făcute mereu să înşele, nu-i aşa? George Chiriac e născut în anul de graţie `90, postdecembrist prin naştere, clujean prin adopţie şi biolog după studii. Deşi toţi cred că George Chiriac e de la Litere. Ciudat sau nu – realitatea e frumoasă şi tristă.

O ceartă cu niște scriitori: asta spuneai în 2010 că te-a determinat să deschizi anticariatul. Și tot asta te-a făcut să-ți pierzi încrederea în literatură. Poți detalia puțin cam ce înseamna asta?

Literatura română actuală, mă feresc să spun că-i postdouămiistă, e la fel de faină ca lama unui briceag, niciodată nu ştii ce îţi poate rezerva. Certurile cu scriitorii sunt inevitabile, sunt faine şi se bazează mereu pe argumente poetice puternice. Bine, se perindă pe aici sute de nebuni şi snobi, dar nu despre asta vreau să vorbesc.

Anticariatul de noapte s-a născut din ideea de a aduce cărţi faine oamenilor care au într-adevăr nevoie de ele. E un fel de “hai să vedem ce iese”. Şi a ieşit din plin – aşadar nu se poate spune că simt o dezamăgire sau o repulsie, cărţile sunt mai vii ca oamenii şi asta îmi dă satisfacţie. Dezamăgirea vine atunci când oamenii nu citesc.

Cum ajungi în posesia cărților pe care le vinzi?

Pentru mine cărţile sunt ca un drog ademenitor. Mereu fac achiziţii – cum spun eu – scap oamenii răi de cărţi bune. Unii le aruncă, alţii mi le oferă, pe altele le cumpăr şi le revând. E ca un cerc închis ce devine din ce în ce mai vicios. Aşa spunea Eugène Ionesco: dacă mângâi un cerc acesta va deveni vicios.

Un maximum și un minimum de cărți intrate pe stoc până acum?

Nu pot să apreciez un minimum şi un maximum de cărţi în Anticariatul de noapte. Dar pot să spun cu bucurie că vindeam cele câteva cărţi din casă pentru a face rost de bani de tren. Unde plecam? Desigur, exista şi o muză. Dar lucrurile au luat amploare fără să le cer asta şi am ajuns în 2013 la un număr de 2500 titluri. Zilnic intră stoc nou. Când mai creştem – eu şi anticariatul nocturn – ieşim din negură.

Ai și o secțiune dedicată cărților cu autograf. Cum reușești să faci rost de ele?

Românii sunt destul de încuiaţi în ceea ce priveşte valoarea unei ediţii princeps, valoarea unei ediţii de lux, valoarea unei cărţi cu autograf şamd. Eu merg după principiul “carpe diem” sau “carpe librum” – cum vrei să-i zici; nu-mi place să fiu colecţionar, aş muri de foame şi mi-ar fi furate minţile. E importantă o carte cu autograf, mai ales pentru cei cu imaginaţia bună – eu unul chiar văd în mintea mea amprentele unui scriitor care au rămas pe o carte.

Uneori cumpăr cărţi cu autograf de la oameni care nu le cunosc valoarea, uneori le descopăr, uneori iau eu la rândul meu autografe de la scriitori. E fascinant să ai o colecţie cu vânzare. Cred că dac-ar vedea Nichita Stănescu la ce preţ e cotat acum, ar zâmbi. Şi Eliade, Blaga, Gellu Naum, Ştefan Aug. Doinaş, Octavian Paler, Ion Caraion şi alţii. Până acum Anticariatul de noapte are vreo 370 de cărţi cu autograf. Intraţi să vedeţi!

Ce relevanță are, pentru cel care comandă și pentru anticariat, faptul că se fac comenzile noaptea?

Denumirea Anticariatului de noapte a venit dintr-un ritual personal. Trăim într-o lume în mişcare, timpul nu mai are răbdare cu noi, cum zicea Preda. Eu citesc doar noaptea, aşa că mi-am imaginat că toate cărţile bune se citesc noaptea. Şi de ce nu, să se vândă şi noaptea.

Dacă cineva face o comandă în timpul zilei e refuzat?:)

Nu refuz o comandă din timpul zilei, cum spuneam, e un fel de joc, un fel de motto care nu se prea aplică. Dar cred că voi schimba denumirea Anticariatului de noapte în viitor. Nu vă zic cum se va numi, cred că-mi trebuie ceva aprobare de o fundaţie. Tot ce pot să vă dezvălui e că va avea numele unui scriitor român.

Unde depozitezi cărțile?

Sediul e mini-apartamentul meu din Cluj. Pentru clujeni se fac livrări personale în faţa Facultăţii de Litere. Anticariatul nu are încă un sediu ce poate fi vizitat, am pornit de foarte jos şi e destul de greu. Dar încet-încet se vor contura mai multe lucruri, se va găsi un spaţiu, se va face frumos şi se va lansa Anticariatul de noapte. Pe Facebook merge tare bine – cred că Anticariatul de noapte e cel mai bine apreciat – peste 10.300 de like-uri într-un an de zile.

Te ocupi singur de anticariat sau există o echipă?

Anticariatul de noapte e condus de o singură persoană. Momentan. Când lucrurile se vor dezvolta şi vor mai creşte sunt în vizor vreo 2-3 angajaţi. Comenzile vin online, comerţul electronic este din ce în ce mai în vogă şi fac multe reclame. Câteodată o imagine înseamnă mai mult decât o mie de cuvinte, aşa că pe Facebook tot postez imagini şi mesajul cu noutăţi de la Anticariatul de noapte. Cititorii nu întârzie să apară!

Cum ajungi să decizi prețurile cărților?

Prețurile cărților le estimez după valoarea cărților, e simplu. De multe ori e greu să apreciez o carte, uneori plusez prea mult, alteori mi se spune că vând prea ieftin. E un miraj al banilor care nu mă încântă – e vorba de cărți și asta e o treabă extrem de serioasăsi.

Este Anticariatul de noapte o afacere?

Da, Anticariatul de noapte e o afacere. E o muncă sisifică uneori, ne lovim de un aspect general important: cartea! Cărţile sunt duşmanii unora, prietenii altora şi drogurile celor ca mine. E trist că-n România din 2013 sunt puţini oamenii care citesc. Când vinzi cărţi nu e ca şi cum ai vinde covrigi – cererea e mică şi piaţa e concurenţială. Dar Anticariatul de noapte încă nu are pretenţii. Tot răul e spre bine!

Cât de rentabil e acest business?

Dacă n-ar fi rentabil, m-aş ocupa de afaceri cu tutun. Glumesc. E rentabil, mai ales pentru mine – din când în când mai am timp să mai şi citesc ceea ce intră în anticariat, aşa că asta mi se pare cea mai mare achiziţie.

Care e cea mai mare mulțumire legată de acest anticariat?

Cea mai mare mulţumire vine din prisma faptului că e un sentiment grozav să fii înconjurat de cărţi. Şi când îmi mai cade câte-o carte în cap mă amuz. Poate vrea să-mi spună ceva, să se revolte că n-am citit-o încă.

A doua mare mulţumire se referă la faptul că oamenii mai şi zâmbesc atunci când cumpără o carte – e o lumină ciudată în ochii lor care nu poate fi descrisă în cuvinte. Mă mai încântă faptul că poţi lega adevărate prietenii cu oamenii ce fug după chestii livreşti.

Cum îți imaginezi Anticariatul de noapte peste 10 ani?

Anticariatul de noapte peste 10 ani va fi un fel de spaţiu boem în care te duci şi rămâi câteva ore. Aş visa un fel de anticariat-cafenea, dar e destul de greu să faci asta în România. Dar e amuzant, că ai nevoie de un anumit tip de public, de o susţinere puternică şi de răbdare. Se spune că treci marea cu răbdarea. Ei bine, treci marea dacă te apuci serios de citit! Şi unde zac cele mai faine cărţi? La Anticariatul de noapte, desigur.

Surse foto: facebook.com

6 comentarii
  1. AvatarDiana Blinda

    ma bucur sa fac cunostinta cu George, mai ales ca l-am descoperit pe Facebook anul trecut
    Si o sa-l cunosc si personal in iunie cind merg la TIFF, abia astept 🙂

    Reply
  2. AvatarAlina-Georgeta Puţinelu

    Felicitări, domnule Chiriac, faceţi un lucru minunat! (Ce simpatic sună “domnule Chiriac”… ca în “O noapte furtunoasă”!…)
    Aici, în Craiova, avem mulţi anticari (de la care mai cumpăr cărţi uneori), care tremură lângă tarabele lor. Şi tremură (de frig), şi tremură… şi mai vând câteva cărţi, iar dacă nu au ce cauţi pe stoc, ei îţi fac rost repede. Simpatici oameni!
    În viitor, peste cei 10 ani, poate vă uniţi cumva toţi anticarii din ţară şi puneţi pe picioare o afacere care să vă depăşească aşteptările – “Anticariat Cafe” (ca “Hard Rock Cafe”).
    Succes şi, încă o dată, felicitări!

    Reply
  3. AvatarRusine

    Acest om nu este demn de a scrie ceva. Este o rusine pentru ceea ce face el, este o rusine pentru prezent si viitor.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *