Tag: copilarie

O mitologie a originilor – Sectanții, de Vasile Ernu

Cartea lui Vasile Ernu, „Sectanții” (Polirom, 2015) e un soi de ficțiune autobiografică. Nu avem de unde ști dacă istoria relatată a fost realmente trăită de autor, dacă e deci conformă cu realitatea, cert este că ea respectă convenția autenticității, prin scrierea la persoana I și abordarea unei formule confesive. E greu de spus, așadar, cât e istorie și cât e literatură aici, dar a le departaja e simplist și inutil. Naratorul-protagonist își asumă rolul de portavoce a comunității religioase căreia i-a aparținut și încă îi mai aparține, dacă nu prin altceva, atunci măcar prin fervoarea cu care își proclamă convingerile. Nu e fără însemnătate că pretextul narativ al cărții e tocmai moartea tatălui, așadar bilanțul comunității se face într-un moment de cumpănă, în care adevăruri mocnite ies la iveală, sfidător. Cartea poate fi citită și ca un manifest, ca o revanșă a unei comunități de năpăstuiți pentru care izbăvirea vine din chiar anatema aruncată asupra lor. Citeşte tot articolul

Cartile copilariei

Cărţile copilăriei sau poveştile pe care ne place să ni le spunem şi azi

Închideţi ochii şi spuneţi-mi ce poveste vă amintiţi din copilărie. Care sunt personajele acelea pe care încă le zăriţi atât de clar cu ochii minţii? Şi care sunt aventurile acelea fantastice de care vă amintiţi, de data aceasta, cu inima? Unele dintre cărţile copilăriei şi-au continuat călătoria alături de noi şi ne stau alături şi azi, când suntem adulţi. Trebuie să vă dezvălui însă un mic secret: mă simt în continuare un copil deghizat în adult. Aşa că am decis că toţi adulţii sunt, de fapt, copii, doar că nu vor să spună. Cum altfel se explică emoţia pe care o resimţim şi acum în faţa unui raft plin cu jucării? Şi cum se face că unele dintre cele mai frumoase amintiri se leagă de copilăria noastră mică, de poveştile pe care ni le spuneau bunicii sau părinţii? Nu, din copilărie n-am plecat niciodată. Citeşte tot articolul

Emil Brumaru & Veronica D. Niculescu

„Cad castane din castani. Amintiri de ieri și azi” – Emil Brumaru & Veronica D. Niculescu într-o carte de zile mari

Am primit cu entuziasm vestea apariției volumului Cad castane din castani. Amintiri de ieri și azi (Editura Polirom, colecția „Ego-grafii”, noiembrie 2014, 304 pagini), scris la patru mâini de Emil Brumaru & Veronica D. Niculescu (sau Veronica D. Niculescu & Emil Brumaru, căci în carte se simte, în mod egal, suflul amândurora). Dialogurile lor meritau o carte, una frumoasă, care să stea la căpătâiul oricărui iubitor de literatură, așa că mă bucur că au primit trup și coperte noi și au pornit în lume, la colindat case și incitat mințile.  Citeşte tot articolul

Adela Greceanu (interviu): Poezia este una dintre forţele care pot ţine în echilibru “realitatea” şi “irealitatea”

Adela Greceanu (n. 1975, Sibiu) este scriitoare şi jurnalistă de radio. A debutat în 1997 cu volumul de poezie Titlul volumului meu, care mă preocupa atît de mult... (Editura Eminescu), urmat de Domnişoara Cvasi (Editura Vinea, 2001) şi Înţelegerea drept în inimă (Editura Paralela 45, 2004). În 2008 a publicat romanul Mireasa cu şosete roşii (Editura Polirom). În 1998 a apărut antologia critică Poezia română actuală. De la Adela Greceanu la Leonid Dimov, realizată de Marin Mincu. Din 1998 lucrează la Radio România Cultural, unde realizează emisiuni literare. Am stat de vorbă cu Adela cu ocazia apariţiei celui mai recent volum de poeme al său, Şi cuvintele sînt o provincie (Editura Cartea Românească, 2014) – un volum splendid, pe care vi-l recomand cu căldură. Citeşte tot articolul

Rutină versus poezie: Enşpe mii de dimineţi de Diana Bădica

Diana Bădica (n. 1985) este o tânără poetă absolventă de Psihologie şi Sociologie, care lucrează actualmente într-o multinaţională şi – aşa cum singură se prezintă – „nu o deranjează procedurile” de acolo. Cu toate acestea, şi-a găsit timp să meragă la cursuri de scriere creatoare (de poezie şi de proză) şi chiar să aştearnă pe hârtiile propriile poezii, care au apărut, iată, în volum: Enşpe mii de dimineţi, Editura Casa de pariuri literare, 2014. Citeşte tot articolul

Povestiri de pe Calea Moșilor

Adina Popescu despre “Povestiri de pe Calea Moșilor”: Mi-ar plăcea să existe cîte o carte pentru fiecare cartier din București

Adina Popescu a scris în Povestiri de pe Calea Moșilor (Editura Casa de Pariuri Literare) nişte proze  proaspete, cu doza de comic, stropul de nostalgie şi picătura de amar, toate legate între ele prin aceleaşi personaje şi locuri: un cartier duminical, cu inima în Calea Moşilor şi marginile cât ţinea o lume de copii, în Bucureştiul anilor ’80. Citeşte tot articolul

Primăvara aceasta se poartă gâzele à la Emil Gârleanu şi Minuscule

Meteosensibili sau nu, cert e că resimţim fără dubiu venirea primăverii. Pe lângă soare, cer albastru, cântec de păsărele, ne trezim tot mai des cu dispoziţia aia de it’s a beautiful day, când deschizi larg toate ferestrele şi când cu greu te poţi împotrivi chefului de ducă. Te simţi bine, revigorat, ai impresia că tocmai ţi-a fost dată o putere căpcăunească de a muta munţii din loc. Citeşte tot articolul

Descoperirea de sine, între bucurie şi spaimă. Simona Popescu, Exuvii

Dacă în încercarea de a se descoperi pe sine, de a îşi înţelege identitatea – sau identităţile –, scriitorii fac adesea apel la amintiri, povestindu-şi viaţa sau fragmente care par a fi relevante, nu toţi reuşesc însă a se înţelege pe sine mai bine în urma acestui demers. Dacă apelul la amintiri, cel mai adesea din copilărie sau adolescenţă, reprezintă la unii autori soluţia necesară pentru redescoperirea de sine, pentru înţelegerea mai clară a modului în care fragmente, poate unele aparent nesemnificative, din trecut au ajuns să formeze o personalitate complexă, există unele cazuri în care apropierea prea mare de sine duce, paradoxal, la imposibilitatea de a întrevedea cu acurateţe ţesătura complicată pe care se construieşte identitatea. Citeşte tot articolul

Ce tot mănânc de Crăciun: aventura tradiţiei în familie

De Crăciun merg acasă: câteodată cu cadouri pregătite, câteodată luate pe fugă de undeva, nu mare lucru, că de fiecare se aud aceleaşi proteste: "ce-mi aduci mie, eu am!". Şi, într-adevăr, au. De cum intri miroase a de toate, vezi muşama nouă, serveţele noi cu La Mulţi Ani, odată au fost şi cu Paşte Fericit!, pe mamaie cu pulover sau basma nouă (nu mai stă în bluza de trening la care şi-a cusut nasturi că nu îi plac fermoarele), pe ai mei îmbrăcaţi ca şi cum ar trece drumul la vecinul, dar nu-l trec, pun masa. Citeşte tot articolul

Concurs! Câştigă Hoţul de umbre de Marc Levy! (INCHIS)

Concurs inchis. Castigatori: Viorel, Maria si Mirela Stanculea. Castigatorii au primit un mail in care sunt informati cum pot intra in posesia premiilor.   Unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori francezi contemporani, Marc Levy, scrie în Hoţul de umbre o poveste tandră, inocentă, despre copilărie, visuri, prietenie, dragoste. Pentru că e o carte frumoasă şi credem că o să vă placă, avem pentru voi trei exemplare care aşteaptă să fie citite. Citeşte tot articolul

Ce carti citeam in copilarie

E banal. Pe 1 iunie ne apuca nostalgiile. Rasfoim oracolele din scoala, ne amintim de vechii prieteni de plus si de cei imaginari, ne gandim ca acum nu mai avem conditie fizica atat de buna pentru Ratele si Vanatorii si ne reintalnim cu drag cu personajele prea iubite din carti. Uf, unde-s ciresarii de alta data, ne intrebam de fiecare 1 iunie, unde sunt muschetarii si de ce nu sunt eu Lorelai, asa cum trebuia? Citeşte tot articolul