Tag: scriitoare

Uzma Aslam Khan: „Scrisul e compulsie. Trebuie s-o fac, nu e o alegere.“

Uzma Aslam Khan este o scriitoare pakistaneză care scrie despre probleme ale timpului nostru: militarismul tot mai accentual căruia îi cad victimă civilii, o presă care selectează foarte controlat ce faţetă a subiectului să arate publicului şi  o societate în care rolurile (şi prejudecăţile) sînt în continuare rigide şi mutilează relaţiile dintre oameni. În linii mari, despre asta este vorba în Libertatea de a iubi, roman tradus de curînd la Editura Polirom (trad. Adriana Minculescu) şi punctul de pornire al acestui interviu care a ajuns să atingă şi literatura, şi orietările politice ale acestei scriitoare mereu atente la tectonica politică din Orientul Mijlociu.

For the English version of the interview, please click here. Citeşte tot articolul


Cealaltă jumătate. Cîteva lămuriri.

Cealaltă jumătate, volum coordonat de Whitney Chadwick şi Isabelle de Courtivron (trad. Raluca Cimpoieşu, Editura Vellant) cuprinde 13 analize ale modului în care au creat, au trăit şi au fost percepuţi 26 de artişti şi de scriitori  care şi-au împărţit, pentru o vreme, şi viaţa, şi interesul pentru acelaşi domeniu de creaţie. Citeşte tot articolul


Elif Shafak despre onoare şi ruşine

Onoare, de Elif Shafak începe cu o crimă: un fiu îşi înjunghie mama pentru că o suspectează de adulter şi pentru că crede că e de datoria lui să aperere onoarea familiei. E gestul ultim care face să explodeze consecinţele unui set de valori în care bărbaţii sînt născuţi pentru onoare, iar femeile, pentru ruşine. Citeşte tot articolul

Liliana Corobca: ”Eu sunt tipul de scriitor vulcanic” – interviu

Cu câteva zile în urmă, scriam despre cartea Lilianei Corobca, ”Kinderland”, și vă promiteam un interviu cu aceasta. Precum vă spuneam în materialul trecut, Liliana Corobca este o scriitoare din Republica Moldova, care, în prezent, locuiește în București. A debutat cu  ”Negrissimo” în 2003 (Editura Arc, Chișinău), publicând apoi ”Un an în paradis” în 2005 (Editura Cartea Românească, București). ”Kinderland” a fost lansat la Bookfest pe 2 iunie și este un roman ce merită toată atenția care i s-a acordat în ultimele săptămâni. Citeşte tot articolul

Din Berlin. Un love-song trist şi periferic

Katja Lange-Müller este o scriitoare cvasinecunoscută cititorilor din România. În Germania este printre cei mai buni şi mai premiaţi prozatori, iar romanul ei, Oi înfuriate, tradus de curînd de Matei Martin la Editura All a fost nominalizat pentru un foarte  important premiu pentru proză din Germania,  Deutche Buchpreis. E o carte tandră şi dură, despre cei mai vulnerabili dintre vulnerabili, oameni pentru care viitorul e ceva de domeniul imposibilului. Citeşte tot articolul

Scriitoare cu copii. Patru poveşti – Ștefania Mihalache, Simona Popescu, Adina Rosetti, Elena Vlădăreanu

Nu zice nimeni că e uşor să scrii, nici să ai tot timpul din  lume. Nici să naşti nu e tocmai floare la ureche, aşa zic femeile care au făcut-o. Cum e atunci să vrei să scrii când timpul tău curge către altcineva, iar corpul ţi-e epuizat? Ce se întîmplă cînd nu mai dormi, cînd nu mai mănînci, cînd ce e în jurul tău pare brusc din cu totul altă lume? Citeşte tot articolul

Bianca Burţa Cernat: Aş vrea să fim mai multe

Bianca Burţa Cerant a adus la lumină cărţile şi vieţile unor scriitoare din interbelic despre care mulţi dintre noi habar nu aveam. A sfidat prejudecăţile multor profesori de la Litere care i-au considerat tema de cercetare minoră şi a scris o carte care vorbeşte, în sfîrşit, de cele, şi nu doar de cei, care au scris în interbelic. Şi despre un interbelic care arată un pic altfel decît ăla după care lăcrimează nostalgicii. Citeşte tot articolul

Să scrii sau să creşti copii? Elif Shafak – Lapte negru

Citisem Bastarda Istanbulului şi, de la jumătate încolo mă dezamăgise. Dacă o prietenă nu mi-ar fi făcut cadoul Lapte negru, spunîndu-mi că  e vorba despre experienţa scriitoarei după ce a născut, n-aş fi citit cartea asta, după cum probabil n-aş fi pus mîna pe nici o altă carte de Elif Shafak prea curînd. Aş fi avut numai de pierdut. Citeşte tot articolul

Cu toată dragostea, pentru Jane Austen

Nu am fost niciodată fan vreo formație, vreun artist sau scriitor. Nu am putut să-mi focalizez entuziasmul și venerația asupra unei personalități, deși îmi plac multe. I-am invidiat, în schimb, pe toții aceia care știu despre preferații lor mai multe, poate, decât știu despre ei înșiși. Așa cum sunt așa zișii “Janeites” – după cum sunt numiți fanii scriitoarei Jane Austen, printr-un termen inventat în 1894 de către George Saintsbury în prefața la o nouă ediție a cărții “Pride and Prejudice”.

Citeşte tot articolul


La umbra protectoare a pseudonimului masculin

S-ar zice că s-au dus vremurile când a fi femeie şi, în acelaşi timp, scriitoare însemna un act ce contrazicea bunele moravuri şi că acum nu te mai împiedică nimeni să scrii ce vrei, când vrei, să publici cu ce pseudonim vrei, şi asta poate doar de amorul artei. Dar amorul artei nu a fost mereu atât de liber cum ne imaginăm şi multe femei au fost nevoite, de-a lungul timpului, să recurgă la artificiul pseudonimului masculin pentru a avea o şansă de a fi luate în serios. Ce trebuie semnalat e că „vremurile apuse” nu sunt chiar atât de îndepărtate – întâlnim şi astăzi cazuri de scriitoare care sunt nevoite să recurgă la compromisuri de acest gen, „sugerate” de edituri, cum ar fi să semneze cu iniţiale, care să dea cel puţin o notă neutră numelui. Citeşte tot articolul

Scriitoare la lucru

Te întrebi vreodată, în timp ce citeşti, când şi cum şi unde a fost scrisă cartea? Cum arăta foaia albă în ochii celei care avea s-o umple, cum arăta manuscrisul în diversele lui stadii? Era scris mai întâi de mână? Sau bătut direct la maşină? Era plin de tăieturi, mâzgăleli, răzgândiri şi enervări, sau părea mai degrabă curat, produsul unei idei coapte?

Cum arăta scriitoarea în timp ce punea pe hârtie paragrafele care ţi-au plăcut? Era transfigurată, încrâncenată, zâmbea? Ce făcea când nu scria? O întrerupea cineva vreodată? Rămânea uneori cu ochii pe pereţi, gândindu-se la altceva? Se închidea în camera ei, într-o linişte desăvârşită, sau scria într-o cafenea, înconjurată de oameni?

Citeşte tot articolul