L-am descoperit pe Patrick Melrose într-o după-amiază nesuferită de duminică. „Iată un nou serial pe care să-l încep și să nu-l termin niciodată”, mi-am spus. Ei bine, nu numai că nu s-a întâmplat asta, dar am și devorat într-o săptămână toate cele cinci romane semnate de Edward St. Aubyn, care stau la baza aceste miniserii coproducție UK și SUA.

„The Patrick Melrose Novels” („Never Mind”, „Bad News”, „Some Hope”, „Mother’s Milk” și „At Last”) este o colecție de cinci romane „semi”-autobiografice, în care Edward St. Aubyn urmărește cu umor negru și lucidiate dureroasă povestea familiei Melrose, un exponent disfuncțional al upper-class-ului britanic și întregul său sistem de privilegii. E o cronică aproape grotescă a unor legături sociale bolnăvicioase și fatale care-l determină pe Patrick Melrose să-și petreacă mai mult de jumătate din existență între dependența chinuitoare de heroină și amintirea hidoasă a copilăriei.

Patrick Melrose este personajul principal, copilul abuzat, adultul dependent de droguri, iubitul pierdut printre fantomele copilăriei, tatăl în permanentă luptă cu tatăl, omul inteligent și cinic al cărui dușman cel mai mare este chiar el. Proza lui St. Aubyn este plină de replici tăioase, ironice, situate mereu la limita între disperare și autocritică. Atunci când este întrebat de Julia, amanta sa în „Mother’s Milk”, dacă Patrick este cel mai mare dușman al lui Patrick, răspunsul vine simplu și rece:

“I certainly hope so”, Patrick replies. “I dread to think what would happen if somebody else turned out to be better at it than me”.

Este destul de greu de redat atmosfera celor cinci romane, dar consider că a făcut-o remarcabil ShowTime nu numai prin talentul și carisma lui Benedict Cumberbatch, dar și prin stilistica și eleganța cadrelor, reușind în cele cinci episoade să rămână fidel textului romanelor, dar să producă cinematografic o lume 1:1 cu cea pe care eu, personal, mi-am imaginat-o.

Deși ordinea cronologică este inversată în serial (debutează cu „Bad News” în loc de „Nevermind”), St. Aubyn reușește în „quintet”-ul său literar să facă o cronică dinastică dureroasă, nu numai a familiei și disfuncționalitățiilor Melrose, dar și a societății și mediului în care ea operează, de cele mai multe ori camuflată de petreceri, discuții elitiste, toate cusute cu firul nevăzut a unui barbarism rafinat unde „everyone talks nasty about someone else”.

“Well, you know what they say”, David grinned, “vice is nice but incest is best”.

Never Mind

În „Never Mind”, primul roman din seria de cinci, autorul se concentrează pe familia Melrose, care își petrece vara în casă de vacanță din Saint-Nazaire, Franța, învăluiți de sunetul înnebunitor al cicadelor care deseori acoperă țipetele și torturile rafinate la care sunt supuși Patrick și Eleanor, și chiar și menajera Ivette, de către David Melrose, un pater familias  sadic și ratat.

“Nobody should do that to anybody else” este mantra care se repetă pe tot parcursul cărților și pe care cititorul mai întâi o speculează, ca mai apoi să fie confruntat cu ea. În „NeverMind”, Patrick este băiatul pisică, silențios și taciturn, care ar face orice să nu fie auzit sau văzut de vânătorul crud și bolnav care este tatăl său. Deși inițial gândul te duce doar la un soi de violență domestică mai sofisticată, St. Aubyn trântește pe masă adevărul atât de greu de considerat: pedofilia. Da, Patrick este victima nenumăratelor abuzuri sexuale față de care cei din cercul apropiat, de la mama Eleanor până la prieteni de familie cu care soții Melrose își petrec vacanțele, rămân imuni, separați ca printr-o vrajă de farmecul, dar și tirania lui David Melrose. „Never Mind” vorbește tocmai despre incapacitatea oamenilor de a privi în jur și a măsura oamenii aflați în suferință, despre lașitatea oamenilor de a-și pune întrebări și a-și asculta instinctul, totul pudrat și împachetat frumos în discuții intelectuale și egolatre.

You’re right,’ said Victor, opening the car door,in the end one must oppose cruelty, at the very least by refusing to take part in it.

Badnews

Așa cum sugerează și titlul, „Badnews” este despre vești proaste, mai degrabă despre sine (Patrick) decât despre aflarea veștii morții lui David Melrose.

Patrick este nevoit să recupereze cenușa tatălui său într-o scurtă, dar aproape fatală călătorie la New York. Deja dependent cam de orice poate provoca dependență (de la heroină la alcool), umbra personajului principal alunecă prin coridoarele întunecate ale subconștientului, fiind foarte aproape de linia fină și imperceptibilă a morții. Edward St. Aubyn reușește cu mare stil să redea firul gândirii unui om care vrea să se lase de heroină și care, prin tot soiul de mecanisme bizare ale minții, ajunge să-și injecteze și heroină, și cocaină simultan, abandonându-și corpul în grija unui televizor dintr-o cameră de hotel.

În „Badnews” luciditatea cu care personajul, deși aparent anihilat de duoul fantastic heroină-cocaină, își disecă până la os amintirile și resentimentele față de tatăl abuzator este similară cu lejeritatea cu care un chirurg nebun, în numele unei descoperiri istorice, își omoară  de bună voie pacientul.

Some Hope

„Some Hope” ne prezintă un Patrick vindecat de vicii, dar încă nevindecat de fantoma traumatizantă a copilăriei, căutând Răspunsul, însă fiind incapabil de a formula Întrebarea. Momentul central este petrecerea la care întâlnește vechi prieteni de familie, în special ai tatălui său, toți celebrând o societate britanică elitistă și superficială, a cărei fir roșu este încă privilegiul de clasă. Totodată, eliberator pentru Patrick este momentul când îi mărturisește prietenului său abuzurile sexuale din copilărie, reușind în acest fel să găsească atât întrebarea, cât și răspunsul.

Mother’s Milk

„Mother’s Milk” aduce cumva pacea în mintea cititorului, însă o răscolește pe a cea a lui Patrick, care, căsătorit și tată a doi copii, Robert și Thomas, își retrăiește traumele, întorcându-se obsesiv în casa de vacanță din Provence. Consumat de abuzul de alcool, dar și de încăpățânarea mamei sale Eleanor, acum îmbătrânită și erodată de mai multe accidente vasculare, de a dona casa din Saint Nazare unei fundații dedicate cu iluminarea spirituală, Patrick încearcă să rupă cercul abuzurilor. „Mother’s Milk” are o delicatețe aparte, reușind să pună în discuție câteva teme destul de controversate, de la „teoria atașamentului” până la schimbarea pe care o produce nașterea unui copil și cum atenția mamei trece de la soț/iubit către copil. Patrick intuiește nevoia ruperii cercului abuzului: David Melrose devine un ratat prin incapacitatea tatălui de a-i accepta ambițiile muzicale, Patrick devine victima unor abuzuri sexuale și psihice, iar el, Patrick, la rându-i, deși conștientizează cercul bolnăvicios, transmite involuntar asupra copiilor angoasele și fricile sale. Cumva, picătura „răului” nu încetează niciodată să se toarne în „celălalt”.

The proposition I want to make,’ said David,is that education should be something of which a child can later say: if I survived that, I can survive anything.’

At Last

„At Last” e capăt de linie. Eleanor moare și, odată cu ea, și câteva dintre resentimentele lui. Singurul moment în care reușește să se conecteze cu ea este acela al morții, când își ia la revedere practic de la un cadavru. „At last” se concentrează destul de mult pe Eleanor și rolul ei ratat de mamă, de soție abuzată, dar și de fiică abandonată. St. Aubyn conectează cu inteligență toate momentele-cheie din viața fiecărui personaj, deși unele aspecte inumane, cum ar fi abuzul sexual sau violul, sunt explicate prin felul în care alte personaje se raportează la ele (prin indiferență, prin neacceptarea adevărului, prin distanțare) sau prin abuzurile care, la rândul lor, au generat aceste abuzuri.

… The past has all the time in the world. It’s only the future which is running out.

Câteva concluzii

„The Patrick Melrose Novels” este genul de literatură care bântuie și macină oricât ar fi de „împachetată” cu umor negru, cinism și replici inteligente, pentru că abordează câteva teme care sunt destul de greu de interiorizat de oricare dintre noi: copilăria și orice vine cu ea, de la mici traume până la abuzuri majore, dependența și felul în care aceasta se dezvoltă în mintea noastră, relația părinte-copil și infinitele substraturi în care ea formulează și distorsionează ființa actuală a unui adult.

Cinematografic, cele cinci episoade surprind excelent spiritul și ideea celor cinci romane, reușind în fiecare dintre ele să aducă atmosfera de multe ori apăsătoare și amară a abuzului, a lipsei de empatie și a fricii. Personal, consider că Patrick Melrose este una dintre cele mai bune serii pe care le-am văzut vreodată, care, independent de scenariul foarte bun pe care-l are în spate, reușește să transmită „ceva”-ul acela care modifică o percepție sau o stare.

„Nobody should do that to anybody else” rămâne, cel puțin pentru mine, fraza-cheie și este cu atât mai importantă cu cât „that” poate fi înlocuit cu orice, de la cele mai inimaginabile abuzuri până la o privire sau o vorbă, tot ce poate provoca în celălalt suferință.

Cartea se găsește la comandă pe Cărturești sau pe Amazon.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *