Ne sperie, de multe ori dimensiunile cărţilor, chiar dacă chef de citit am avea. Încercând de multe ori astfel de emoţii, am făcut o selecţie cu zece titluri de proză foarte interesante şi, în acelaşi timp, foarte subţiri. Unele sunt noi, chiar foarte noi, altele sunt clasice. Nu am inclus nicio carte de poezie şi nicio piesă de teatru, pentru că aici, cel puţin în privinţa dimensiunilor, lucrurile sunt clare, şi voluminoase ar fi mai ales volumele-excepţie. Contextul m-a împins să încep cu o carte rusească, deşi probabil că ar fi trebui să-l pun pe Micul prinţ în fruntea listei!

Ultima oprire, Rusia, de Natalia Kliuceariova

Este o carte care începe într-un tren, ce vreţi mai rusesc decât atât? În gări şi în vagoane de tren, Nikita, personajul principal al cărţii, cunoaşte tot felul de oameni şi intră, ca un voyeur involuntar, în vieţi care de care mai încurcate. La un moment dat, nu mai vrea şi nici nu mai poate să asculte pasiv şi atunci se declanşează altceva. Merită să vedeţi ce! Cartea a primit Premiul pentru debut în Rusia, în 2006, iar autoarea e comparată de cei care o laudă cu Venedikt Erofeev. A apărut la Editura All, anul acesta, tradusă de Antoaneta Olteanu.

Testamentul Mariei, de Colm Toibin

Dacă vă interesează o carte impecabil scrisă, care tratează iconoclast şi subversiv povestea Mariei, cea din Scripturi, nu ocoliţi acest micro-roman pe cât de subţire, pe atât de intens. Anul trecut a fost pe lista scurtă a premiului Man Booker Prize, şi, cum altfel, a întrat şi în colimatorul Vaticanului. Cartea a apărut la Editura Polirom, tradusă de Iulia Bojin.

Cortegiul umbrelor de Julián Ríos

Julián Ríos este unul dintre cei mai bine cotaţi scriitori contemporani despre care se spune că ar fi un fel de Joyce al Spaniei. Cortegiul umbrelor este un volum de povestiri pe care le-a scris în anii ’60, în plină dictatură franchistă, şi le-a publicat abia în 2007, cînd nu-l mai condiţiona cenzura. El nu mai scrie la fel, e mult mai experimental decât în aceste proze, dar în genul lor, sunt bucăţele preţioase de text, cu personaje care îţi rămân în cap şi cu o atmosferă încărcată, emanată de întâmplări stranii, dure, dintr-un sat fictiv din Galicia, Tamoga. Cartea a apărut la Editura Vellant şi a fost tradusă de Liliana Pleşa Iacob.

carticeleSursa

Predică despre căderea Romei  de Jérôme Ferrari

Ca tonalitate, cartea vorbeşte despre lumi care se destramă, despre lumi în criză şi despre căutări. Dar, în acelaşi timp, pune şi problema rostului pentru care aceleaşi lumi ar merita să existe în continuare. A limitelor care le conţin. Două planuri majore se întâlnesc în roman: unul vizează un bar dintr-un sat uitat din Corsica, pe care îl administrează, înecându-se în alcool şi apatie doi prieteni, licenţiaţi în filozofie; altul, de existenţa bunicului unuia dintre ei, care fusese trimis ca funcţionar de stat în coloniile africane, după cel de Al Doilea Război Mondial. Cartea e scrisă într-un stil cu o puternică amprentă „de autor“ şi a luat Premiul Goncourt în 2012. A apărut la Editura Trei, tradusă de Tania Radu.

Oi infuriate, de Katja Lange Muller

Este o poveste emoţionată, cu Berlinul periferic în fundal, despre o rebelă care fuge din Est (Soja) şi un junkie din Vest, complet dereglat, vulnerabil şi teribil de atrăgător (Harry). Povestea legăturii dintre ei se petrece într-un tempo psihologic care te face captiv, iar instantaneele din acest oraş la periferia căruia înn anii ’80 se buşeau vieţi tinere şi precare au o intensitate rară. E o carte despre marginali, scrisă de o scriitoare care a ales, ea însăşi fronda şi marginalitatea.(Editura All, trad. Matei Martin)

Să nu mă părăseşti de Kazuo Ishiguro

Cartea asta, (reeditată  recent la Editura Polirom şi tradusă de  Vali Florescu) este printre cele mai răscolitoare romane contemporane din câte am citit eu pînă acum. E despre o lume posibilă, dintr-un viitor, de care nu-ţi dai seama de la început. În această lume, anumite fiinţe sunt crescute pentru a servi alte fiinţe cu preţul propriei vieţi. Realizezi perspectiva asta pe parcurs, din detalii neliniştitoare care se tot adună. E o meditaţie despre natura umană, despre salvare şi despre relaţiile pe care noi, oamenii înţelegem să le avem unii cu alţii.

Unchiul Rudolf, de Paul Bailey

Cartea spune o poveste tandra şi emoţionantă, despre un băieţel, plecat din România şi crescut de singura sa rudă, unchiul lui, un tenor cunoscut (om de lume cu mare trecere) în Londra. E o carte fin dozată, cu un arc amplu de emoţii, cu secrete din trecut, între care se ascunde şi o poveste de familie înfiorătoare. Ce s-a petrecut în copilăria micuţului rămas orfan e strîns legat de ţara pe care a parasit-o, o Românie crudă şi antisemită. A apărut la Editura Humanitas, tradusă de  Marius Chivu.

tiffanySursa

Mic dejun la Tiffany, de Truman Capote,

Un scriitor îşi aminteşte că a cunoscut, cu multă vreme în urmă, pe cînd locuia într-un apartament delabrat din New York, fata cu cel mai frumos nume din literatură, cum i-a spus cineva. Holly Golightly. Că a ascultat cu gura căscată ce-i povestea despre viaţa ei de rebelă călătoare, că a urmărit-o hipnotizat şi că i-a pătruns în trecut, ca să înţeleagă ceva din toată povestea în care ea l-a prins, şi cu, şi fără voia lui. Ascultaţi cu ocazia asta şi trupa care şi-a luat numele de le ea. Şi vedeţi şi filmul, măcar pentru scena petrecerii!Volumul se mai găseşte la Editura Polirom,în traducerea lui Constantin Popescu.

Foamea de Knut Hamsun

Cartea a apărut acum ceva vreme la Editura Univers, în colecţia de cărţi care se vindeau cu Cotidianul, tradusă de Valeriu Munteanu. E o capodoperă a unui scriitor cu multe păcate, dintre care fidelitatea pentru Hitler e cel mai notoriu. Foamea e debutul lui, un roman  pronunţat autobiographic, despre un scriitor care vagabondează prin Oslo (Christiania) şi nu are de niciunele, dar scrie. Despre faptul că nu ai ce mînca şi unde te culca te mutilează, fizic şi psihic ar trebui să citească toată lumea, mai ales în zile ca astea când sărăcia ajunge să fie culpabilizată atât de lejer.

cu cerneala violetSursa

Incredibila si trista poveste a candidei Erendira si a bunicii sale fara suflet de  Gabriel García Márquez (Editura Rao, trad.Tudora Şandru-Mehedinţi). Chiar dacă aţi citit, chiar dacă nu aţi citit nimic de el pînă acum, volumul ăsta de povestiri e perfect pentru a te (re)conecta cu lumea pe care a închiput-o bătrânul scriitor. Erendira şi domnul bătrân cu nişte aripi sunt doar două dintre personajele din carte care au darul de a se întoarce în amintirea cititorului, odată ce i-au intrat în cap.

3 comentarii
  1. AvatarOvidiu Leonte

    Tot mic mi s-a părut și Abatorul cinci a lui Kurt Vonnegut. E considerat unul dintre cele mai importante 50 de romane antirăzboi scrise vreodată.
    Apoi, cu acțiunea plasată în al doilea război mondial (ca și Slaughterhouse five) este Trenuri cu prioritate de Bohumil Hrabal.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *