anka

O zi de vară frumoasă, cu valuri de căldură și adieri ușoare de vânt. Sub cireșul mare din grădină, prin care se tot agită ciorile, citesc dintr-o carte cu coperte tari (ceva de Alexandre Dumas, cred) și, în timp ce, cu o mână, dau paginile, cu cealaltă golesc un borcan de dulceață de vișine. Imaginea asta cu mine într-o vacanță de vară, este una dintre cele mai vii amintiri din copilărie. Cred că acum, rememorând acel fragment de zi, înțeleg la ce se referea Marcel Proust atunci cân spunea că „Nu există probabil nici o zi din copilăria noastră pe care să o fi trăit atât de intens ca cele pe care le-am petrecut citind cartea preferată”.

Sunt multe motive pentru care citesc acum, când sunt adult: din curiozitate, din nevoia de a afla mai multe lucruri privind un anume subiect, din dorința de a valorifica timpul în care nu fac altceva sau de a-mi abate gândurile de la o direcție greșită, uneori for fun, și, destul de rar, din plictiseală. Dar pot spune că sunt momente când citesc doar pentru a-mi reactiva acea stare incredibilă pe care am simțit-o într-o zi de vară, sub cireșul din curtea casei.

Acea imagine/stare m-a făcut să mă gândesc cum lucrează cărțile în oameni, ce le dau, cu ce îi încarcă, cu ce îi motivează. Și, pentru că artiștii reprezintă, poate, cel mai bine acel incredibil circuit a lua-a crea-a da, am fost curioasă să aflu care este relația lor cu cărțile. Așa că încep această rubrică, în care încerc să aduc mărturii și informații legate de artiști și cărțile din viața lor, cu Anca Maria Ciofîrlă, o tipă în care am descoperit o mare parte din ceea ce-mi imaginam eu că definește un artist: dependența de artă, forța de a da noi și noi sensuri vieții, o extraordinară compasiune, un suflet nebun nebun, o receptivitate aparte care îi permite să capteze cu ușurință informațiile, o dragoste nestinsă pentru joc și o credință incredibilă că rolul fiecărui om este de a crea, fie că face un șiret din frunze, o piesă de teatru sau pur și simplu un moment de neuitat.

Iată ce înseamă cărțile pentru Anca:

anka1Cărțile schimbă direcții. Fac parte din experiență și unele dintre cărți sunt chei. Deschid uși, dau idei, ne împing de la spate, ne ceartă, ne aduc alinare. Cărțile sunt emoțiile și gândurile vii ale unor oameni care poate fizic nu mai există. Poate că faptul absolut banal de a avea albume de artă în casă m-a îndreptat spre o carieră în domeniu și cu siguranață unele cărți citite în adolescență m-au făcut să visez mult, pe alocuri pierzând iremediabil contactul cu realitatea. O carte trebuie să te răscolească puțin. Îți trimite un mesaj sau nu, te amuză, te supără, o carte pur și simplu nu trebuie să te lase rece. Sunt și cărți pe care nu le pot citi. Sunt cele în care cred că autorul nu e deschis, sincer, că își ia cititorii la mișto. Cei prea prietentoși, fortați și cei care nu au nimic de spus mă lasă rece de asemenea. Sunt și cărți pe care le recitesc.

anka4Cărți importante pentru mine la vremea lor au fost Martin Eden, a lui Jack London și Shogun, a lui James Clavell. Când eram mai mică, am citit-o de două ori. Mi-au plăcut pentru că Martin Eden are o evoluție, iar Shogunul reprezintă aventura, necunoscutul. Ambele personaje își schimbă viața.

anka5Văd un film, trece un timp, se întâmplă ceva și îmi amintesc de o anumită carte. Posesiunea asupra cărților este, de asemenea, o boală grea. Sunt cărți pe care vreau să le am, să le văd fizic în biblioteca mea, să existe acolo, în imediata mea apropiere. Nu pot locui într-un spațiu fără cărți sau, cel puțin, nu îl pot considera acasă. Într-o zi, voi scrie probabil o carte, dar această așteptare depășește probabil limitele modeste ale posibilităților mele. Îmi place să simt gustul așteptării, să îmi imaginez curgerea cuvintelor, să văd cititorii. Uneori o scriu, găsesc câte o frază mai simpatică și-mi zic: uite, cu asta îmi încep cartea! Cartea mea este deocamdata un șir lung de începuturi. O privesc cu respect și îmi este frică de ea.

anka7Anca Maria Ciofîrlă este profesor de educație plastică la liceul de artă Nicolae Tonitza din București și directorul galeriei Montage din București, spațiu dedicat artei contemporane.

Surse foto: facebook.com, pinterset.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *