Bookaholic

Misteriosul Imperiu al fetelor bătrîne îşi aşteaptă regina. Va reuşi oare Rafira Sic să treacă toate probele ca să ajungă în vîrful ierarhiei?

Glosări tulburătoare pe marginea ideii de singurătate, interpretări surprinzătoare, experienţe iniţiatice, situaţii duse la limită, planuri iluzorii şi speranţe deşarte conturează imaginea unei categorii cu totul ignorate, uitate sau dispreţuite de societate. În spatele unei expresii oximoronice, al unei etichete aplicate cu maliţie, se ascunde „fata bătrînă”, iar de această dată i se dă cuvîntul, în pofida fantasmelor, bovarismelor, idealismelor cu care se îmbată. Nu mai este personajul secundar şi prăfuit, adesea malefic, din poveştile clasice, acum are rolul de primadonă.

Roman realist crud cu o aură de umor sau roman fantastic cu accente de parabolă, subintitulat ironic „roman sentimental”, noua carte a Lilianei Corobca, sub vălul paşnic al inocenţei, se constituie într-un rechizitoriu la adresa lumii de azi. O lume tot mai agresivă şi mai lipsită de empatie.

„M-am apucat de această carte în 2005 şi a fost şi este unica poveste cu care mi-a plăcut să mă identific pînă acum, singura pe care nu doream s-o ofer niciunui cititor. Închei cu ea un ciclu; cartea are, de altfel, multe în comun cu romanul de debut, mai ales tema singurătăţii. De ani de zile îmi spuneam că nu pot publica aşa ceva pînă cînd nu mă mărit.

Şi acum, cînd bărbatul drag este atît de aproape, simt că trebuie să las această piele fermecată şi să îmi asum personajul viitorului roman. Următoarea femeie.

Am ieşit din această experienţă îndelungată mai puternică, mai optimistă, mai veselă. Sper să li se întîmple ceva similar şi cititorilor mei. Lectură frumoasă!” (Liliana Corobca)

Lansarea „Imperiul fetelor bătrâne”, de Liliana Corobca

Romanul va fi lansat la Târgul de Carte Gaudeamus 2015, duminică, 22 noiembrie, ora 14.30, la standul Editurilor Polirom & Cartea Românească (parter, Romexpo).

Invitați: Radu Aldulescu, Marius Miheţ

Moderator: George Neagoe

Programul complet de evenimente Polirom & Cartea Românească, aici.

„Imperiul fetelor bătrâne”, de Liliana Corobca – fragment

Editura Cartea Românească
Colecție „Proză”
Carte publicată şi în ediţie digitală
192 p.

Azi e Ziua îndrăgostiţilor. Chiar urăsc ziua asta, din tot sufletul. Şi nu‑i de‑ajuns doar o sărbătoare stupidă. Ca să i se găsească echivalent românesc, a mai fost descoperită una, pe care o sărbătoreşti, dacă ai cu cine: Dragobetele! Una nu era suficient! Voi face curat, voi spăla, nu‑mi voi vedea capul de treburi. Sper că nu‑mi poposească pe cap vreo singuratică în aceeaşi situaţie, ca în două să suportăm mai uşor. De unde! Greul, durerea şi singurătăţile se suportă de unul singur.

Noi ne visăm bărbaţii noştri, cei mai frumoşi, cei mai buni şi mai educaţi. Undeva trebuie să existe, trebuie să‑i găsim sau să ne găsească. Lumea e creată corect, armonios, ca toţi să fie fericiţi, fiecare femeie cu bărbatul ei. Şi cu cât înaintăm în vârstă, cu atât bărbatul pe care‑l aşteptăm, trebuie să fie mai perfect, mai demn. Ca să merite aşteptarea noastră lungă cât o viaţă de om.

Probabil, fetele bătrâne se pot împărţi pe categorii:

Urâte şi nesărate.

Rafinate şi pretenţioase.

Fanatice şi complexate.

Femeia‑savant care caută acel os paleontologic de zeci de ani. Niciun bărbat nu contează pentru ea! Ce dragoste, ce căsătorie? Probabil îl va putea iubi doar pe bărbatul care‑i va găsi osul, doar pentru acest minunat os îl va căuta.

Toate sunt împotriva oricărui compromis!

Ce triste sunt femeile fără bărbaţi! Cât de prăpădit, cât de puricos, un bărbăţel acolo, mucos şi tăcut:

Şi toate femeile învie,
Ochii strălucesc,
Gurile vorbesc…

O dată am fost la mare. Femeile cu copii şi bărbaţi se uitau chiorâş la mine că de ce vine asta singură să ne fure bărbaţii. Am căutat locuri cât mai singuratice. Moşnegii mă examinau prelung. Marea e pentru îndrăgostiţi, totul e pentru îndrăgostiţi. M‑am ars şi m‑a usturat pielea. În valurile mării, singurătatea mea devenea uriaşă şi dureroasă. Nu mă mai duc la mare.

O dată am fost şi la Paris. Am urcat în vârful Turnului Eiffel şi era plin de îndrăgostiţi, care se îmbrăţişau, se sărutau. Au găsit şi loc. Şi Parisul e pentru îndrăgostiţi, totul e pentru îndrăgostiţi. Deasupra oraşului magnific, singurătatea mea devenea uriaşă şi dureroasă. Nu mă mai duc la Paris.

În camera vecină a adormit un bărbat. Venise un consătean la o colegă şi a rămas să doarmă la ea. Când a început să sforăie, fata a ciocănit în perete, vecinele au ciocănit în calorifer, pentru etajul de sus şi etajul de jos, în scurt timp, tot căminul fu gata pentru spectacol. Venim pe furiş să‑l vedem. Stăm la rând toate fetele, pentru prima data în viaţă avem la dispoziţie un bărbat care doarme şi noi îl admirăm. Una îl dezveleşte puţin şi, speriată de propriul curaj, fuge din cameră. Alte douăzeci aşteptăm la rând, bărbatul nu se mişcă, nu l‑am trezit. Doarme dus. Intră următoarea. Îi mângâie părul. Alta şi mai şi, bagă mâna sub plapumă şi mângîie acolo ceva. O fată strigă de emoţie, vai! Bărbatul se întoarce cu faţa la perete, dar parcă tot dormind. Îi dezvelim fundul pus cu mărinimie la dispoziţie, cineva îi trage uşor chiloţii în jos. Ee, fund din ăsta avem şi noi, să fi fost pe partea cealaltă, oftează, dezamăgite, fetele în sinea lor. Parcă simţind cauza oftatului intens, bărbatul se întoarse cu faţa în sus şi, fiind cald, îşi dădu şi plapuma de pe el. Deja constituia o privelişte şi o provocare nemaipomenite. Şi pe fetele noastre nu le oprea nimic de‑acum înainte. A intrat una şi, cu coada unei linguri (luată de pe masă), tot ferea chiloţii bietului bărbat, că poate vedem şi noi ceva mai deosebit. Nu ştim cât de departe ajunse cu lingura exploratoarea curioasă, dar când urlă odată somnorosul şi dădu s‑o prindă, ne‑am pus toate pe ţipat şi ne‑am împrăştiat, îmbujorate, care şi pe unde.

Aş vrea ca şi în camera noastră să adoarmă un bărbat sau măcar să se prefacă, da, poate şi să se prefacă dormind, să stea cu ochii închişi, nemişcat. Eu să‑l dezbrac, va fi în pantaloni cu curea şi să‑i deschei centura, nasturii, să‑i ating pielea. Vai, şi dacă s‑ar mişca, aş îngheţa de frică!

Mare tristeţe prin cămine. A murit Miruna, violonista de excepţie, verişoara Minodorei. Când apărea pe scenă şi când cântă, totul în jurul ei vibra. Totul, dar nu şi inima ei e rece, rece. Avea 42 de ani şi era nemaipomenit de frumoasă. Niciun bărbat nu se ridica la înălţimea ei, la sensibilitatea ei, feminitatea ei, la talentul ei, la demnitatea ei de zeiţă intangibilă. Cineva a fost perfect în viaţa ei, cineva care a înţeles firea ei delicată, complicată. Cineva care nu a profitat de naivitatea ei, de sensibilitatea ei. El era un muzician desăvârşit, un geniu, venit din provincie şi visând să găsească de lucru în marele oraş. Suplu, frumos, cu pletele în vânt. Când cântau amândoi, oamenii vrăjiţi nu se mai îndurau să plece, plângeau transfiguraţi. El o privea lung, îi vorbea puţin. I‑a strâns mâna o dată, delicat, cu dragoste. Ea a făcut totul ca el să poată rămâne la noi în oraş, alături de ea şi era fericită că poate să‑şi ajute bărbatul iubit. Atunci când el o privea, simţea cum toate viorile pământului cântă în ea. De 1 martie i‑a adus un buchet de trandafiri şi un mărţişor şi i‑a mulţumit pentru tot ce a făcut pentru el. A sărutat‑o pe obraz, ca un tată (era cu zece ani mai mare !). Avea ochii trişti. Ea ar fi vrut mai mult, toate femeile din ea se treziseră şi aşteptau. Şi ce pereche erau pe scenă! Miruna, cu relaţiile ei, l‑a ajutat să obţină postul. Când şi‑a rezolvat toate problemele, el şi‑a adus‑o pe Lenuţa lui, rumenă şi grăsuţă. Drumurile lor s‑au despărţit. Niciun alt pianist şi niciun alt bărbat n‑a mai interesat‑o pe Miruna. Sufletul ei însingurat şi sensibil a rămas alături de pianistul acela ideal. A murit într‑un accident stupid şi va fi îngropată în rochie de mireasă. A iubit un bărbat care nici măcar nu a sărutat‑o, i‑a strâns o dată mâna şi i‑a adus o dată flori şi mărţişor. Dacă şi în cer există un Imperiu al fetelor bătrâne, Miruna trebuie încoronată ca regină, acolo, sus.

Despre Liliana Corobca

Liliana Corobca s-a născut la 10 octombrie 1975, în satul Săseni, raionul Călăraşi, Republica Moldova. A debutat cu romanul Negrissimo (Arc, Chişinău, 2003; Premiul „Prometheus” pentru debut al revistei România literară, Premiul pentru debut în proză al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) şi cu Personajul în romanul românesc interbelic (teză de doctorat, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003).

A publicat romanele Un an în Paradis (Cartea Românească, Bucureşti, 2005), tradus în limbile italiană şi germană; Kinderland (Cartea Românească, Bucureşti, 2013; Polirom, Iaşi, 2015), tradus în limbile germană şi slovenă, bestsellerul Editurii Cartea Românească la Tîrgul de carte Bookfest (2013), distins cu Premiul Radio România Cultural, secţiunea Proză (2014), şi cu Premiul Crystal la Festivalul Internaţional de la Vilenica, Slovenia (2014). A scris şi un monolog în trei acte, Cenzura pentru începători (Edition Thanhäuser, Ottensheim, Austria, 2014). A publicat volume ştiinţifice despre cenzura comunistă, exilul literar, bucovinenii deportaţi în Siberia. A beneficiat de burse şi rezidenţe de creaţie în Germania, Austria, Franţa, Polonia.