Este bine cunoscută fascinația lui Mircea Eliade pentru India. Încă de la 14 ani, a început studiul sanscritei, în paralel cu persana și ebraica. Este, mai apoi, atras de Renașterea italiană, perioadă tratată, de altfel, în lucrarea sa de licență. Călătorește în Italia, de unde, în 1928, îi scrie unui maharajah, personaj pitoresc evocat într-unul dintre articolele sale din perioada indiană, căruia îi solicită o bursă de studii în India. Maharajahul – prea risipitor, cum se va dovedi mai târziu, cu diverșii învățăcei care îi solicitau bani – îi acordă bursa. Banii pentru a ajunge în India, însă, i-au fost dați de un unchi, unchiul Matache, evocat și el, destul de spumos, în memoriile mai târzii. Odată ajuns pe tărâm indian, Mircea Eliade, conștiincios, păstrându-și vechiul obicei, notează în jurnalul său tot ce i se întâmplă și trimite în țară articole despre fascinanta Indie. Articolele respective au fost reunite într-un volum numit simplu India. Din acea perioadă datează, de asemenea, și Șantier. În fine, tot în India s-a întâmplat și episodul Maitreyi, care i-a stricat tânărului Eliade toate planurile.

În perioada indiană, pe lângă studiul sanscritei, Eliade este inițiat și în tainele practicilor Yoga. Alungat din casa eruditului Dasgupta, tatăl lui Maitreyi, Eliade se refugiază într-o mănăstire din preajma Himalayei. Acolo îl are ca guru pe un fost medic indian, care va deveni mai apoi celebru sub numele de Swami Shivananda (1854-1934), personaj evocat și în nuvela Nopți la Serampore. În 1931, Eliade părăsește cu părere de rău India, solicitat fiind în țară pentru satisfacerea serviciului militar. Totuși, India va rămâne, pentru istoricul român al religiilor, până la sfârșitul vieții, tărâmul fermecat plin de mistere și sfinți, acel tărâm unde îl așteaptă oricând o peșteră în Himalaya. Studiul asiduu al practicilor yoga nu a fost zadarnic. El s-a concretizat într-o teză de doctorat, susținută în 1933 și tradusă trei ani mai târziu în franceză. Este vorba despre Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne (1936). Temele lucrării vor fi reluate, peste ani, în  volume ca Techniques du Yoga (1948), Le Yoga. Immortalité et liberté (1954) sau Patañjali et le Yoga (1962).

Despre acest ultim volum va fi vorba și în rândurile următoare. Publicat în 1962, volumul vine ca o ultimă recapitulare, strict profesională, a experienței indiene. Din nou, erudiția și abilitatea de a folosi informația sunt mai mult decât evidente și în acest c1272450862_Secretul-doctorul-Honigberger.-Nopti-la-Serampore_maz. Nimic în plus, nimic în minus. Ba chiar, totul pare concentrat în „Prefața” lucrării. Nu întâmplător această prefață începe cu evocarea unui episod din notele de călătorie ale unui personaj mai mult sau mai puțin straniu, brașoveanul Honigberger, personaj receptat chiar și în prezent, nu de puține ori, prin prisma nuvelei Secretul doctorului Honigberger.

Episodul cu pricina evocă povestea yoginului Haridas. Îngropat de viu timp de patruzeci de zile, yoginul, după deshumare, și-a revenit în mod miraculos. Nu e vorba despre un miracol, ne avertizează Mircea Eliade, căci Haridas nu dispunea de calități spirituale superioare. Dimpotrivă, „era cunoscut mai curând ca un om de o moralitate dubioasă”. Pentru acesta, Yoga era mai degrabă o tehnică fachirică: „Dar, evident, adevărata practică Yoga nu trebuie confundată cu posedarea puterilor fachirice”. Volumul lui Eliade, asemenea celor anterioare despre Yoga, ne pune la dispoziție informații despre adevărata tehnică Yoga. De ce, însă, a fost ales ca punct de reper tocmai  Patañjali? Motivul este unul destul de simplu: pentru că este cel mai cunoscut yogin din Antichitatea timpurie indiană și trece drept autor al primului tratat sistemic despre Yoga, și anume Yoga-Sũtra.

Practica Yoga are la bază interesul Indiei pentru o anumită problemă: structura condiției umane. Mai exact, după spusele lui Eliade, este vorba despre „a ști până unde se întindeau zonele condiționate ale ființei omenești și a vedea dacă mai există ceva dincolo de aceste condiționări”. Se urmărea, prin aceasta, decondiționarea ființei umane. În acest context al unei decondiționări totale, Eliade vorbește și despre  o mare descoperire a Indiei, după cum o numește el însuși. Este vorba despre „conștiința-martor”, acea conștiință „degajată de structurile ei psihofiziologice și de condiționarea lor temporală”. Altfel spus, este acea conștiință a „eliberatului”, „a celui care a reușit să scape de temporalitate și, prin urmare, cunoaște adevărata, indicibila libertate”. Scopul practicii Yoga este tocmai acesta: cucerirea libertății absolute (iată, nu fără motiv și-a numit Eliade un volum anterior Le Yoga. Immortalité et liberté, volum ale cărui informații sunt prelucrate în  cartea din 1962).

Despre Yoga lui Patañjali este vorba în primul capitol al cărții. Informația este condensată, iar stilul, sec – așa cum îi stă bine unui volum științific. Se începe, desigur, cu etimologia cuvântului „Yoga”: el este derivat din rădăcina yuj, „a strânge laolaltă”, „a ține strâns”, „a înhăma”, „a pune la jug”. Adică „a înhăma” pasiunile sufletului și activitatea mentală. Această „legare” nu este posibilă, ne avertizează Eliade, fără „ruperea legăturilor care unesc spiritul cu lumea”. Procesul prin care aceste legături sunt rupte, anulate, este chiar subiectul cărții de față. Filozofia Yoga este descrisă în termeni de specialitate, însă bine explicitați. Tehnicile Yoga, subiectul celui de al doilea capitol, nu par a fi, în descrierea lui Eliade, apanajul unui public inițiat. Desigur, volumele lui Mircea Eliade, precum cel de față, nu sunt concepute neapărat pentru un public larg, însă au un stil accesibil, care permite o asimilare corectă și rapidă a informației.

Apărut în 1962,  Patañjali et le Yoga (Patañjali și Yoga, traducere de Walter Fotescu, Humanitas, 2013) reia, în fapt, informații din volume anterioare, dar structura cărții este mai simplă, mai accesibilă. Este vorba, fără îndoială, despre un volum esențial în înțelegerea filozofiei Yoga și a tehnicilor acesteia. Pentru cei care doresc o inițiere rapidă în practica Yoga,  Patañjali și Yoga este o lectură obligatorie.

Patañjali și Yogatraducere de Walter Fotescu, Editura Humanitas, București, 2013, 180 p.

 bookaholic sustinut de carturesti stripe-01

Cartea poate fi comandată de pe librăria onlien Cărturești la prețul de 25 lei. În luna decembrie aveți transport gratuit și, dacă introduceți codul Bookaholic, aveți 15% reducere la orice comandă.

Avatar

Critic literar, jurnalist cultural și traducator din franceză, redactor la Observator cultural. Colaborează cu cronică literară la România literară, Dilema veche, Dilemateca, Radio Romania Cultural. Este autoarea cărții "Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții", Editura Tracus Arte, 2011.


Un comentariu
  1. Avatarshaks

    “Pentru cei care doresc o inițiere rapidă în practica Yoga, Patañjali și Yoga este o lectură obligatorie.”

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *