part-time-printre-oameni

***
Mă-ndrept spre casă, butonez pe fb, îmi îngheață mâna, n-are importanță, bag pe chat în continuare, o tipă îmi zice cât de nașpa e la ea la lucru, eu o dau pe glumițe, prind un smiley, hihi, ce bine, hai că-i mai zic una, una și-atât, să nu forțăm, totuși. Și-odată aud din spate o voce arțăgoasă: neșimcitu’ dracului! Mă-ntorc, da, așa-i, e o babă. Alături de ea, un copil, hm, oare care-i faza? Împucitule, zbiară baba din nou. Înțepenesc, băi, asta la mine urlă, și cum mi-a zis, frate, împuțit, ce torpilă de cuvânt, mi s-a ridicat părul! Mă pomenesc că strig: eeu? Și iar, mai domol, un pic speriat c-am răcnit în halul ăla: eu? Nu tu, zice baba, ăla, și arată cu degetul undeva, în spatele meu. Privesc peste umăr. Wtf, nu e nimeni! Mă uit nedumerit la bătrână, habar n-am ce să fac, aș putea să-i zic să se ducă acasă, că e ok, ceva de genu’. Hai să mergem, buni, spune copilul. O prinde de mână și o trage încet după el. Bătrâna îl ascultă. Îi urmăresc o vreme, apoi mă reîntorc la tipa de pe fb, cea cu job nasol – na, să vezi fază, ai timp să-ți pove? Îmi răspunde imediat – scz, am intrat la oră.

***
Un tip într-un cărucior cu rotile îmi barează drumul. Şefu’, zice, dă şi mie o bomboană d-aia! Sunt un pic nedumerit, bomboană, care-i faza, a, ok, țigară, precis vrea o țigară. Scot pachetul din buzunar, scot o țigară, doar n-o să-l las pe el să scormonească, aşa, poftim. Trăiț, şefu’, zice omul din cărucior şi se retrage. Două stegulețe fâlfâie în vânt. Câte unul în dreptul fiecărei roți. Roșu, galben și albastru. 1 decembrie.

***
Ies din birt să fumez, mă bag sub un radiator, hai că merge. Apar două tipe. Mă dau într-o parte, să aibă loc sub ăla. Îşi aprind țigările şi se pun pe vorbit (îmi plac fazele astea cu necunoscuți vorbind în preajma mea ca și când n-aș fi acolo; eu nu-s în stare să fac asta, poate chiar de aia-mi plac). Tipele vorbesc între ele, cu un fel de entuziasm pe care, ușor-ușor, mi-l transmit și mie. Parcă-mi pică mai bine țigara, parcă-s mai zâmbăreț, parcă aș vrea să intru-n peisaj. Mă uit cu coada ochiului când la una, când la alta, nimic, nimic, nu prind nimic. Ignoreland. Mă gândesc că arăt nasol cu căciulă și că, dacă ar fi fost vară, altfel ar fi stat lucrurile. Small talk-ul continuă, fată, încă trei zile şi gata, concediu, da, fată, abia aştept, aşa şi aşa şi pe dincolo, da’ auzi, voi plecați undeva?, nu, fată, unde să plecăm, i-am zis deja la al meu care-i programul de sărbători. Sexsomnșipom, atât! O mică pauză, apoi râsete, întâi tipele, apoi eu, hîhî, și pom, hîhîhî, tot mai îndrăzneț, apoi o secundă, poate două, în care mi s-a părut că eu și fetele am uitat de ai noștri și că, dacă ar fi fost vară, altfel ar fi stat lucrurile, hîhîhî.

***
Intru în microbuz. Dau să mă aşez pe scaunul ăla din față, e singurul loc în care-mi încap picioarele. Nu acolo, zice şoferul, ăla-i ocupat. Păi, nu-i nimeni aici, spun. Nu, că-i ocupat. Să nu ne certăm. Mereți mai în spate, îs destule locuri. Hai, domle, că nu-ncap, am picioare lungi, nu vezi? Mă măsoară. Să le bag într-un lighean, zice. Să intre la apă. Râde. Ihihihihi.

***
M-am intersectat cu Prunea la buda din aeroport. O uitat să tragă apa. Dacă n-ar fi gafat la meciul cu Suedia, din 94, poate nu l-aş fi pârât.

***
Îl știi pe sprintenul de serviciu. E ăla care ajunge ultimul în stația de taxi și, indiferent cât de vigilent ai fi, se strecoară, se-nfige și pleacă primul. Câteodată, dacă e binedispus, îți face cu mâna din mașină. Pașipusi, mumu, ciaocalu. Azi, o premieră: și-a luat-o sprintenul. Pe tine nu te ia nenea, că ești obraznic, așa i-a zis un taximetrist. Ne-am blocat toți, în frunte cu sprintenul. Haideți, a zis nenea, cine-a fost primul, să poftească. Și să nu ne supărăm, da’ el așa face.
Nu știam cine-a fost primul.
Nimeni nu știa.
Nenea avea ochi albaștri.
Și triști.
Semăna un pic cu Moș Crăciun.

Sursă imagine principală

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *