Când scriam despre experiența mea la Bookfest 2014, am amintit, într-o doară, că a apărut, la Editura Nemira, în colecția Babel, o nouă traducere din Mathias Malzieu, tipul care a scris Mecanica inimii (despre carte, albumul rock omonim, piesa de teatru pusă în scenă de Chris Simion, am scris aici), recent ecranizată sub forma unei animații. Acum, că am citit-o din scoarță-n scoarță, îți pot da mai multe detalii 🙂 – cartea se numește Cel mai mic sărut pomenit vreodată (în original Le plus petit baiser jamais recensé), a fost publicată în Franța în 2013 și tradusă la noi anul acesta, de Mihaela Stan.
Până și titlul, Cel mai mic sărut pomenit vreodată, îți transmite că volumul se înscrie în același registru ludic și metaforic precum Mecanica inimii și că este posibil ca, pe parcursul sau la sfârșitul cărții, să fii puțin ”îndulcit”. Da, vei asista la cel mai mic sărut din lume, vei porni, împreună cu eroul cărții, cu un detectiv pensionat și un papagal atipic, în căutarea fetei invizibile, vei trece prin diverse aventuri, vei gusta din bomboane care reproduc aroma unui sărut, iar, în cele din urmă, vei răsufla ușurat că ai/ ați găsit-o pe fata invizibilă. Ajuns la jumătatea cărțuliei de 120 de pagini, te vei întreba dacă mai ai ce citi. Fii fără grijă, Malzieu complică puțin lucrurile: le condimentează aducând-o pe scenă pe ”bomba de dragoste”, fosta iubită a protagonistului nostru. Ei, și să vezi aici desfășurare de forțe! Cu toate acestea, povestea se va termina cu bine.
Candoare și iubire la superlativ
”Cel mai mic sărut care s-a pomenit vreodată. O miime de secundă, cu tot cu pulpă și puf. O atingere ușoară, un origami. Un scurtcircuit abia înfiripat. Un procent de umiditate incredibil de apropiat de zero, ceva de ordinul pulberii unei umbre. Cel mai mic sărut pomenit vreodată” (p. 9).
Cu siguranță te-ai prins că citatul de mai sus este primul paragraf pe care-l vei citi când vei deschide cartea lui Mathias Malzieu. Scriitorul/ compozitorul/ scenaristul etc. francez nu pierde vremea, îți prezintă direct personajele, un el și o ea, în mijlocul acțiunii: sărutându-se. Dacă ești pregătit să accepți convenția deja propusă și să intri în joc, vei continua. Pe scurt, vei descoperi că fata, după ce a primit un sărut-miniatură, ”mai puternic decât o armată de iubiri la prima vedere”, a dispărut, devenind invizibilă. Naratorul se hotărăște, pe loc, s-o regăsească, fie și numai pentru a-și ”completa colecția celor mai mici săruturi pomenite vreodată, limitată deocamdată la un singur exemplar”.
Mathias Malzieu citind din Cel mai mic sărut pomenit vreodată – sursa
Dar cum s-o găsească? Eroul nostru are o farmacistă, prietenă de încredere, Louisa, care-i recomandă să meargă la un detectiv particular deosebit, dar pensionat: Gaspard Omăt. Care, bineînțeles, îi spune că nu va putea apela la metode clasice de investigație pentru a găsi o persoană invizibilă, oricât de frumoasă ar fi; soluția lui: un papagal dresat, Elvis, mai eficient decât un câine-lup, pe care decide să i-l împrumute personajului în cauză. Era să uit: din conversația celor doi aflăm și cu ce se ocupă protagonistul:
„- Sunt inventator-depresiv.
– Adică?
– Inventez anumite chestii dar, dacă ele nu funcționează, am tendința să cad în depresie. Când faci media, se poate spune că sunt inventator-depresiv.
– Trebuie să inventați mai mult ca să fiți mai puțin deprimat, scumpul meu prieten…
– Dacă aș putea, aș inventa tot timpul” (p. 15).
N-are cum să nu-ți apară un zâmbet pe chip dacă, precum spuneam și mai sus, ai chef să citești jocuri de cuvinte, asocieri inedite și să tragi cu ochiul într-o lume cu o atmosferă de basm.
Întors acasă, în apartelierul său, personajul nostru se pune pe treabă. Înregistrează, cu ajutorul lui Elvis, un sunet de plămân astmatic feminin (asemănător cu cel al fetei invizibile, Sobralia, după cum aflăm mai târziu), în re minor și-l trimite pe papagal în lume să încerce să o găsească pe ea, recunoscându-i melodia respirației. Bine, îl mai învață pe Elvis și un mesaj compus special pentru Sobralia. Papagalul se întoarce cu mai multe descoperiri, dar nicio voce nu pare a fi cea căutată. Așa că se trece la următoarea etapă: recrearea gustului sărutului – păi nu vă povesteam, mai devreme, că veți experimenta bomboane cu savoarea celui mai mic sărut pomenit vreodată? 🙂
În Franța, cartea a fost lansată la pachet cu bomboanele care imită gustul sărutului (făcute de Hugo et Victor) – sursa
Naratorul potrivește ingrediente, testează și, în cele din urmă, reusește să facă câteva bomboane de ciocolată care, odată mâncate, avea senzația că a sărutat-o pe fata invizibilă. Le duce farmacistei, apoi lui Gaspard Omăt și, după ce ei le consumă, se declară mulțumit, presărându-le în mâncarea papagalului – pe care îl trimite iar la ”vânat”. N-o mai lungesc, o întâlnește pe Sobralia, după multe eforturi, așa că înapoiază papagalul lui Gaspard Omăt. Află, pe propria piele, că plămânii ei sunt foarte sensibili la dragoste. Colac peste pupăză, Louisa, farmacista lui de suflet, îi face o declarație. E năucit, dar nu o ia în seamă, hotărât să o păstreze pe Sobralia lângă el. Așadar, îi propune să fie împreună și să se sărute prin intermediul consumării bomboanelor. Locuiesc împreună – chiar dacă fata este constant invizibilă, eroul nostru se obișnuiește cu situația. Până la un punct: apariția bombei de dragoste, care îl vrea, desigur, înapoi.
Se dă bătălia dintre bomba de dragoste și Sobralia – care vine cu arme în plus: dezvăluirea adevăratei sale identități. Fata invizibilă devenită vizibilă îl (re)cucerește, încet, pe narator. Și rămân împreună. Restul detalii fac deliciul lecturii tale.
Toată aventura aceasta amoroasă este descrisă în fraze simple și puneri laolaltă de cuvinte și concepte obișnuite care, împreună, devin neobișnuite – poetice și muzicale; capitolele sunt scurte, iar ritmul este alert. Nu ai timp să te plictisești de candoarea și iubirea la superlativ, căci Mathias Malzieu știe când să se oprească, când să accelereze și când să decelereze. Este o poveste de iubire pentru cei cu capul în nori, pentru cei dispuși să creadă și să-și administreze câteva doze de melancolie, câteva de fericire și câteva de suprarealism (apropiindu-se de Boris Vian). Acum, că tot e vară :).
Plimbare dezordonată prin text
Pe final, tocmai pentru că pe mine m-a înveselit stilul lui Mathias Malzieu și mi-a lăsat imaginația să se desfășoare, vă propun să citiți zece fragmente din Cel mai mic sărut pomenit vreodată. Vedeți dacă vi se potrivește lectura și acționați în consecință :).
”Schimbaserăm cel mai mic sărut pomenit vreodată și ea se făcuse nevăzută pe dată, categorică precum o pană de curent” (p. 10).
”Prima oară când m-a sărutat un băiat, am rămas invizibilă trei minute înainte de a reapărea. Se întâmpla în curtea școlii, sub un platan, iar băiatul care tocmai mă sărutase închizind ochii se tot învârtea în jurul arborelui să mă găsească. De fiecare dată când buzele noastre se atingeau, chiar foarte ușor, eu dispăream. Am încercat cu un alt băiat, sub un alt platan. La fel. Pe măsură ce am crescut, fenomenul s-a accentuat. Apoi m-am îndrăgostit. Cu cât iubeam, cu atât dispăream mai mult. Până când m-am pomenit îndrăgostită nebunește și invizibilă încontinuu” (p. 44).
”Era deopotrivă înspăimântător și liniștitor să ai de-a face cu cineva distrus de dragoste într-un mod atât de extraordinar. Un monstru de melancolie care se sperie până la a-și accepta condiția de fată invizibilă” (p. 47).
”Am vrut să cred că nu ești decât un plasture-de-dragoste, dar, când ai început să te dezlipești de mine, m-a durut mai tare decât dacă pielea mea mi-ar fi fost smulsă cu o furculiță pentru melci” (p. 49).
”Să fii non-sărutat de o fată invizibilă și s-o simți totuși că dispare e culmea singurătății sau pe-aproape” (p. 53).
”Jumătate-oameni, jumătate-termometre cu mercur febril, ne uitam amândoi oriunde în altă parte, numai unul în ochii celuilalt nu. Privirea ei era ațintită spre casa de marcat, a mea, spre raionul de homeopatie” (p. 63).
”Să faci dragoste cu o fată invizibilă seamănă cu o ședință de spiritism erotic. La început, te prefaci a crede, ca să fie incitant, iar la sfârșit pretinzi că n-ai crezut, ca să te liniștești. (Căci este înfricoșător de voluptos.) Imiți gesturile de dragoste, te vezi făcându-le. Descoperi bucuriile răsuflării și ale atingerii, de parcă ai avea un nou instrument muzical viu. Nu știi prea bine să cânți la el, dar există farmecul noutății…” (p. 77).
”Purta un sac de 150 de kilograme de îndoieli pe umeri. Nu știu care dintre noi îl purta pe cel mai greu” (p. 88).
”Inima mea și creierul meu trebuiau să downloadeze noi softuri emoționale ca să pot decripta aceste informații” (p. 104).
”Pentru aniversarea ei, am meșterit o antologie cu toate micile poeme. O carte adevărată, făcută de mână, mai solidă decât caietul sau foile volante pe care îi scrisesem ultimele texte. Am decupat și am lipit mici afișe pe hârtie frumoasă, roșie, potrivită cu nuanța care-i colora chipul uneori, când timiditatea-i extremă ieșea la suprafață. Numele ei era imprimat pe copertă. Exemplar unic” (p. 115).
Cartea Cel mai mic sărut pomenit vreodată poate fi comandată de pe librăria online Cărturești de aici. Dacă introduceți codul Bookaholic la finalizarea oricărei comenzi, aveți reducere 15%. Detalii despre promoție aici.
