Tag: Philip Roth

Cum scrii o carte. Sfaturi de la 10 autori celebri – din „Cum să citeşti un romancier”, de John Freeman

Există experienţe pe care, înainte de a le trăi, îţi place să ţi le imaginezi întocmai. De puţine ori, însă, ceea ce ai văzut cu ochii minţii va semăna cu realitatea. De la cafeaua băută în tihnă într-o sâmbătă dimineaţa până la romanul pe care îţi doreşti să-l scrii, imaginaţia e un joc continuu. Ajungi inevitabil la momentul în care, de exemplu, sâmbăta dimineaţa te trezeşti mahmur sau obosit sau intervine ceva şi atunci poţi să îţi iei adio de la cafeaua ta băută în linişte. Tot aşa, vine şi momentul în care va trebui să începi să scrii cartea pe care ai tot amânat-o. Citeşte tot articolul

Important nu este faptul că un om a murit, ci că un om a trăit, despre „Povestea lui Orișicine”, de Philip Roth

Romanul lui Philip Roth, Povestea lui Orișicine, este construit după modelul unei piese moralizatoare medievale englezești (morality play, o specie literară specifică dramaturgiei medievale și care urmărea răspândirea învățăturilor creștine; personajele erau generice, iar alegoria folosită intens), Everyman (sau, după titlul complet The Summoning of Everyman). Apărută în perioada Tudorilor, pe la finalul secolului XV (nu se știe dacă mai întâi în Anglia sau în Țările de Jos), piesa a ajuns repede foarte populară, întrucât dezvolta unul dintre subiectele preferate ale medievalilor: caracterul muritor al tuturor oamenilor. Citeşte tot articolul

De ce cărțile nu sunt pe moarte sau un video în care Paul Auster îl contrazice pe Philip Roth

Îmi plac tare mult disputele literare (”dispută” în cazul de față este totuși mult spus), momentele în care titanii literaturii se contrazic, se alintă, se vaită, se țin de șale, își iau armele (cuvintele) din cui și pam, le aruncă către noi - mi-l și imaginez acum pe Paul Auster în duel cu Philip Roth (muhaha :) ).  Mi se par spectaculoase, zău! Sau poate-s eu mai entuziasmată așa, din fire.  Citeşte tot articolul

Semnați aici, vă rog! – 20 de scriitori și autografele lor

Sigur, am mai discutat despre cât de mult ne plac scriitorii. Și ce plăcere deosebită avem de a ne băga nasul în tot ceea ce ține de viața și opera unui autor. Totuși eu nu am înțeles niciodată mania unora de a colecționa semnăturile unor persoane publice, celebre și tot tacâmul. La o adică, invoc utilitatea: la ce-ți folosește un autograf identic cu altele (sute, mii, milioane)? Citeşte tot articolul

Scriitorii şi religia (I). Ateii şi scepticii

Că tot se apropie o perioadă în care oamenii tind să se gândească mai mult la transcendenţă şi la divinitate, am citit diverse fragmente despre religie ale unor scriitori celebri şi am vizionat videoclipul realizat de Jonathan Pararajasingham (neurochirug care trăieşte în Londra), cu 30 de scriitori vorbind despre Dumnezeu, pentru a vedea în ce raport se situează unii scriitori cu divinul. Este o compilaţie exhaustivă, adunând păreri exprimate de scriitori celebri, în diverse emisiuni, dezbateri sau interviuri, despre Dumnezeu şi divinitate. Printre cei prezenţi, se numără Arthur C. Clarke, Nadine Gordimer, Arthur Miller, Philip Roth, Salman Rushdie, Martin Amis, Harold Pinter. Videoclipul, inititulat chiar 30 Renowned Writer Speaking About God  (despre care v-am mai povestit aici), scoate la lumină păreri mai puţin “ortodoxe” ale scriitorilor, fiind, în definitiv, un omagiu adus raţiunii şi toleranţei. Citeşte tot articolul

Philip Roth s-a hotărât să nu mai scrie

Nu m-am gândit niciodată că scriitorii își pot trâmbița retragerea, așa cum o fac, să zicem, trupele rock sau actorii. Așa încât m-a surprins atunci când am citit că Philip Roth a făcut asta, considerând că la cei 78 de ani pe care îi are ar fi mai bine să se oprească. La cât a scris în toți anii ăștia mai că l-aș înțelege, însă nu pot să îngrop imaginea pe care mi-am făcut-o despre scriitori: aceea că nimic pe lumea asta, în afară de boală sau moarte, nu îi poate opri să scrie. Iar Philip Roth nu e nici bolnav, nici mort. Citeşte tot articolul

30 de scriitori celebri vorbind despre Dumnezeu (montaj video)

Criticii religioși descriu intelectualii ca oameni predispuşi la instabilitate mentală, marşând pe ideea că ar exista o legătură strânsă, în cazul lor, între geniu şi nebunie; aceştia s-ar deosebi de oamenii obişnuiţi prin ateismul lor asumat şi prin indecenţă, având în vedere obiceiurile lor sexuale, promiscuitatea sau celibatul. (sursa) Citeşte tot articolul


Nora Iuga: “Ce să fac, gândesc cam anarhic” (interviu)

Nora Iuga este ori Poetul nemuritor, ori un gen de curious-case-of-Benjamin-Button al literaturii noastre. De fiecare dată când o revăd este un om mai tânăr și mai plin de viață. Probabil dacă nu ar fi împlinit recent venerabila vârstă de 81 de ani, am fi întâlnit-o pe străzile din centrul Bucureștiului, protestând cot la cot cu cei tineri.

Am avut șansa să îi iau un interviu între două lansări. Prima a marcat ieșirea oficială pe piață a Conversației cu Nora Iuga, despre care am povestit săptămâna trecută, iar cea de-a doua va veni în februarie, când scriitoarea octogenară va scoate de sub tiparul Editurii Cartea Românească un nou volum de poezii ("Petrecere la MontRouge"), un ciclu-experiment, precum însăși l-a numit, în care versurile ar fi rostite inconștient în timpul somnului de o doamnă și înregistrate de un tânăr secretar... Citeşte tot articolul


Capul lui Moțoc vrem: despre mulțimi furioase

GLOÁTĂ ~e f. 1) Mulțime mare de oameni, strânși într-un loc, în dezordine. 2) Totalitate a oamenilor simpli; prostime. 3) (în Moldova și în Muntenia medievală) Ceată de pedestrași, formată din țărani. /<sl. glota REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte. Așa cum va fi probabil imposibil să-mi iasă vreodată din cap piramida de căpățâni a Lapușneanului, tot așa n-o să pot uita nici de "mulțimea ca personaj colectiv". E genul ăla de expresie care îți vine automat în cap atunci când îți amintești de textele pe care le-ai studiat în școală, cu la fel de multă naturalețe cu care te gândești la lapte atunci când vezi o vacă păscând pe marginea drumului. Citeşte tot articolul