Bookaholic

Trăim vremuri în care schimbările sunt mai numeroase și mai rapide decât în oricare perioadă din istoria omenirii. Iar cantitatea de stres e proporțională cu schimbările. În plină „epidemie de stres” a societăților de azi, în miezul feluritelor campanii de dezinformare și distragere a atenției, Yuval Noah Harari – celebrul istoric și filosof israelian, binecunoscut prin volumele Sapiens. Scurtă istorie a omenirii (2014) și Homo Deus (2016), traduse în peste 50 de limbi, a publicat în 2018 un nou volum – 21 de lecții pentru secolul XXI – în care își propune să ne ofere, înainte de toate, claritate asupra chestiunilor concrete din prezentul omenirii și asupra viitorului imediat.

Volumul pleacă de la premisa că, în general, nu suntem capabili să înțelegem lumea în care trăim și reușește să identifice problemele cheie cu care se confruntă azi omenirea, să investigheze cauze, să ofere interpretări inedite, să propună soluții, să lase deschise întrebări și posibilități. În concepția analistului israelian, claritatea este echivalentă cu puterea, de aceea esențială devine în acest volum identificarea forțelor majore care modelează societățile din întreaga lume, fără a neglija nivelul personal și găsirea unei baze etice solide într-o lume care scapă tot mai mult de sub controlul omului.

Cartea este structurată în cinci părți: „Provocarea tehnologică”, „Provocarea politică”, „Disperarea și speranța”, „Adevărul” și „Flexibilitatea”, problemele expandate fiind multe și, din păcate, nu mărunte: inteligența artificială, locurile de muncă, irelevanța crescândă a omului, naționalismul, dispariția libertății de a alege, de a lua decizii, dictaturile digitale, inegalitatea, comunitatea, facebook-ul, brexitul, viziunea lui Trump, amenințarea nucleară, provocarea ecologică, provocarea tehnologică, modificările genetice, colapsul biosferei, tonusul mental insuficient, algoritmii interconectați, religia, probleme de identitate, imigrația, rasismul, discriminarea culturală, terorismul, armele de distrugere în masă, războiul și prostia omenească, marșul nebuniei, smerenia, etica, Dumnezeu, secularismul, adevărul și post-adevărul, ignoranța, dreptatea, științifico-fantasticul, educația, sensul, industria credinței, meditația etc.

După destrămarea poveștii fasciste și a celei comuniste, Yuval Noah Harari consideră că singura poveste care mai susținea umanitatea – povestea liberală – este la capăt de drum. Oamenii se trezesc fără o poveste care să le mobilizeze energiile și să le ofere un sens. Unul nou, căci cel vechi nu mai există: „Trăim încă momentul nihilist al dezamăgirii și furiei, după ce oamenii și-au pierdut încrederea în vechile povești, dar înainte să fi îmbrățișat una nouă. Așadar, ce urmează? Primul pas este să ne potolim puțin cu profețiile apocaliptice și să înlocuim panica cu nedumerirea. Panica este o formă de hybris. Este generată de sentimentul arogant că știu încotro se îndreaptă lumea – în jos. Nedumerirea este mai umilă și, drept urmare, oferă o viziune mai clară. […] Oricărei povești care va încerca să atragă loialitatea omenirii îi va fi testată înainte de toate capacitatea de a face față celor două revoluții – cea din tehnologia informației și cea din biotehnologie. Dacă liberalismul, islamul sau o nouă credință va dori să modeleze lumea anului 2050, vor trebui nu numai să înțeleagă inteligența artificială, algoritmii Big Data și bioingineria, ci și să le încorporeze într-o nouă poveste cu sens”.

Întrebările ridicate în volum sunt dintre cele mai incomode. Oamenii flămânzi pot avea libertate? Ați votat vreodată în ceea ce privește internetul, cel care deține acum puterea? Care mai e locul omului în viața omului? În ce fel inteligența artificială ne ajută și în ce fel ne distruge? Mai contează nevoile fundamentale ale oamenilor, le este protejat statutul social și respectul de sine? Ce înseamnă „universal”? Ce mai înseamnă adevărul în epoca Google? Câtă democrație și egalitate mai poate exista în secolul dictaturilor digitale? De ce sunt datele atât de importante? Cine deține datele? Pregătesc școlile elevii pentru schimbare? Cât este de important echilibrul emoțional? Ce putere poate avea naționalismul în fața distrugerii nucleare? Există vreo soluție naționalistă la amenințarea ecologică? Ne ajută religiile să ne rezolvăm problemele? Să primești imigranți e o datorie sau o favoare? Ce înseamnă integrarea imigranților în cultura locală? Ce înseamnă intoleranța când e vorba de diferențele culturale? Poate reuși Europa să nu fie destabilizată de oamenii care nu îi împărtășesc valorile? Cum a ajuns terorismul (armă a unei părți marginale și slabe a omenirii) să domine politica globală? Cum putem face astfel încât națiunile, religiile și culturile să fie mai puțin realiste și mai modeste în ceea ce privește adevăratul lor loc în lume?

Fiecare pagină a eseurilor tematice deschide întrebări aspre legate de punctul în care a ajuns omenirea, de direcțiile care se întrevăd până în 2050. Scenariile imaginate de Yuval Noah Harari îi oferă cititorului perspective realiste, dar și unele greu de imaginat, deși nu imposibile. Cele mai multe dintre răspunsurile sale sunt nuanțate și convingătoare, dar există și afirmații cu care am putea să nu fim de acord. Nici nu este nevoie, căci odată provocările lansate și problema articulată, pe baza evidențelor, contează cel mai mult ca noi să ne găsim răspunsurile la nivel personal sau de comunitate, fie ea virtuală sau (mai ales) fizică, răspunsuri ce ar putea fi valabile, chiar dacă nu se suprapun opiniilor eseistului israelian.

„Oamenii seamănă cu alte animale domestice. Am crescut vaci docile care produc cantități enorme de lapte, dar care în alte privințe sunt net inferioare strămoșilor lor sălbatici. Sunt mai puțin agile, mai puțin curioase și mai puțin descurcărețe. Acum creăm oameni docili care produc un volum enorm de date și funcționează ca niște cipuri foarte eficiente într-un mecanism uriaș de procesare a datelor, dar aceste vaci de date nu maximizează nici pe departe potențialul uman. De fapt, habar nu avem care este întregul potențial al omului, deoarece știm atât de puțin despre mintea omenească.”

„Deși provocările nu au precedent, iar dezacordurile sunt profunde, omenirea poate face față dacă ne ținem temerile sub control și avem vederi puțin mai umile.”

„Diabetul și glicemiile ridicate ucid anual circa 3, 5 milioane de oameni, iar poluarea aerului cam șapte milioane. Așadar, de ce ne temem mai mult de terorism decât de zahăr și de ce guvernele pierd alegeri din cauza unor atacuri teroriste sporadice, dar nu și din pricina poluării cronice a aerului?”

Yuval Noah Harari, 21 de lecții pentru secolul XXI, traducere de Lucia Popovici, Editura Polirom, 2018

Cumpără cartea din librăria online Cărturești! Ai un discount special Bookaholic – 15% reducere dacă introduci codul 0ADYT44K atunci când faci comanda, la check out.