În 1977, exasperat de spectatorii din ce în ce mai puțin interesați de la spectacolele Pink Floyd, Roger Waters își imaginează cum ar fi să existe un zid între trupă și public. Show-urile lor deveniseră din ce în ce mai mari, publicul crescuse și se diversificase și reacțiile lor nu erau întotdeauna cele dorite de Waters care vroia oameni care să-i înțeleagă pe bune experimentele muzicale. Ba chiar în timpul turneului In the Flesh, la un concert din Canada, Roger Waters a scuipat pe un grup de fani din față care-l enervaseră prin agitația și superfecialitatea lor. Și așa s-a născut Pink. Alienarea față de fani și de lume în general l-a făcut pe Waters să gândească The Wall, un album concept pe care l-am văzut acum câteva ore pus grandios în scenă în fața Casei Poporului. Acum, când spunem The Wall, vorbim despre alienare, singurătate, nebunie dar și despre totalitarism, opresiune, război, presiuni sociale, terorism și libertate. Dintr-o chestiune personală, Waters a dus The Wall în ceva universal. Break the wall!
Reading My Shares, I always wondered how is the female author who wrote it. How does Parinoush Saniee live in Iran? How was she able to publish such a book? How did she manage to write such a complex story, on so many levels, which reflects perfectly an epoque from the woman's perspective, one human being that, as we well know, doesn't have a very happy fate in Iran?
So I took her an interview in which I asked her many things about women, Iran, rights, about politics, society, but especially about literature. Citeşte tot articolul
Scriitorul italian Michele Mari a scris un text inedit: o biografie ficțională a trupei Pink Floyd, centrată în jurul influenței pe care fascinantul Syd Barrett a avut-o în toată istoria formației. E un joc al vocilor și al perspectivelor, în care fiecare dintre membrii trupei, dar și dintre oamenii esențiali care au avut contact cu Pink Floyd, își spune povestea ce combină realitatea biografică cu ficțiunea. Am stat de vorbă cu el despre literatură și, bineînțeles, muzică.
For the English version of the interview, please click here.
Mâine începe la Sibiu unul dintre festivalurile noastre preferate - ARTmania. Merg acolo de ani buni nu doar pentru trupele rock de pe scena din Piața Mare, dar și pentru activitățile culturale ce au loc în paralel și, mai ales, pentru atmosfera Sibiului animat de oameni și evenimente. Ne-am bucurat când am primit invitația de a face o discuție Bookaholic la Sibiu, așa că vă invităm vineri, 9 august, ora 13:00, să vorbim cu Cecilia Ștefănescu, Florin Iaru și Radu Vancu despre cum se mai citește în societatea contemporană și cum ni s-au schimbat obiceiurile de lectură.
O carte densă, cu multiple nuanțe, pe care trebuie să o citești cu atenție pentru a nu pierde nimic din fantasticul puzzle psihologic pe care-l face Max Frisch, Homo Faber face parte dintre acele texte care te bântuie mult timp după ce le-ai citit. Mereu ai impresia că-ți scapă ceva, așa cum îi scapă personajului principal, Walter Faber, sensul coincidențelor pe care le trăiește și un anumit irațional pe care, din perspectiva sa tehnicistă asupra lumii, și-l refuză.
Alain de Botton nu-și propune să jongleze cu veșnicul măr al discordiei dintre credincioși și atei: existența lui Dumnezeu. Bineînțeles că nu există, spune tranșant de la început de Botton, ateu convins, bineînțeles că nici o religie nu e adevărată în sens teologic, dar hai să vedem ce putem învăța noi, ateii, din practicile religioase. Cum aplicăm ideile religioase, cele bune, în viața noastră de zi cu zi? Religiile nu sunt construite întâmplător, ci se bazează pe o bună cunoaștere a naturii umane, a relațiilor noastre cu ceilalți și a nevoilor noastre.
Citeşte tot articolul
