Eli Bădică

Eli Bădică

și-a încheiat studiile de licență la Facultatea de Litere, UB, Literatură Universală și Comparată, iar pe cele de masterat la SNSPA, Antropologie. În prezent, este redactor colaborator la „Suplimentul de cultură”, „DLITE”, „Revista Arte și Meserii” etc. Printre altele, managerul proiectului „Carte peste carte” al Asociației Paspartu. Editor, coordonează colecția „n'autor”, de literatură română contemporană de la Editura Nemira.


(Închis) Câștigă abonamente la ”Suplimentul de cultură”, pachete de cărți de la Polirom și un mare premiu supriză

În contextul socio-politic de tip cameleon, care se schimbă de pe o zi pe alta, și în momente în care presa se umple de cancanuri pentru a supraviețui, la Iași ”rezistă” pe baricade, păstrându-și decența și profesionalismul, primul magazin cultural din România: Suplimentul de cultură. În toamna anului 2014, ziarul care se ocupă de promovarea culturii românești împlinește 10 ani de existență. 10 ani plini de știri naționale și internaționale scrise obiectiv, de fragmente de cărți publicate în avanpremieră, de interviuri serioase, cu autori și artiști unul și unul, de articole de opinie cu cap și coadă, argumentate până-n măduva textului ș.a.m.d. Nu putem să nu ne bucurăm datorită acestui eveniment și să nu urăm echipei de la Iași un călduros ”La mulți ani”, dorindu-ne ca Suplimentul să fie, în continuare, un reper în presa culturală din România.  Citeşte tot articolul

O campanie publicitară inspirată: ”Unplug with a book”

Zi de zi suntem conectați la internet, primim zeci sau sute de mailuri, citim presa online, ne documentăm, ne jucăm, verificăm wall -ul de pe Facebook (sau orice alt cont de social media) din zece în zece minute. Nu vă simțiți niciodată obosiți? Nu vă epuizează permanenta stare de alertă? Nu ați vrea să vă deconectați din când în când și să gustați, într-o lentoare specifică, o carte bună? Poate la asta s-au gândit oamenii de la o agenție din Oslo, Norvegia, când au realizat o campanie de încurajare a lecturii, offline, pentru o librărie.  Citeşte tot articolul

6 cărți excelente cu și despre homosexuali de citit

În luna februarie s-a lăsat cu inimioare, iar săgețile lui Cupidon au zburat în toate direcțiile. Mai puțin cunoscute au fost însă cele câteva evenimente ce amintesc de istoria LGBT (lesbian, gay, bisexual, transgender), care au loc în fiecare an, în România și alte opt țări din Europa, în această lună. Cum zilele trecute citeam ceva legat de asta, mi-am adus aminte că, în facultate, am avut vreo două cursuri de queer theory (teoria homosexuală), ore ce mi-au deschis mintea și, din fericire, mi-au fărâmat prejudecățile. Atunci am citit, pe bandă rulantă, multe cărți cu tematică gay. Și mi-au rămas în minte ca unele dintre cele mai bune volume de literatură pe care le-am citit.  Citeşte tot articolul

Cărțile femeilor care ne fac din cuvinte la prețuri speciale la Cărturești

Femeile s-au impus cu dificultate în domeniul literaturii. S-ar putea spune că abia în secolul XX au început să fie privite cu alți ochi și au fost lăsate să scrie în liniște - deși, împreună cu voi, am mai discutat, de exemplu, despre opțiunea unor scriitoare de a alege pseudonime sau a se semna cu inițiale pentru a fi luate în serios. În ciuda problemelor de receptare și, implicit, a prejudecăților, în lume există autoare atât de faine încât nu le putem rata. La început de martie, avem un motiv în plus să nu le ocolim: un raft dedicat femeilor care ne fac din cuvinte cu 20% reducere la Cărturești - în librării sau online.  Citeşte tot articolul

Interviu cu Tatiana Niculescu Bran: ”Am scris capitole întregi de mai multe ori până am considerat că verbele „cântă” bine împreună”

Povestea domniței Marina și a basarabeanului necunoscut (editura Polirom, 2013) este cel mai recent roman semnat de Tatiana Niculescu Bran, autoarea primului roman non-ficțional din literatura română, Spovedanie la Tanacu, ecranizat de Cristian Mungiu cu titlul După Dealuri, și urmat de Cartea Judecătorilor, Nopțile Patriarhului și În Țara lui Dumnezeu. Cu o formă diferită și o poveste inedită despre Basarabia interbelică, România comunistă și post-comunistă, am fost curioși să vorbim cu Tatiana Niculescu Bran și să aflăm cum a scris cartea de față, ce provocări a întâmpinat, dacă au existat alte titluri, ce ”coloană sonoră” am putea folosi atunci când citim romanul (cuvinte-cheie: Pink Floyd și Dimitrie Cantemir), ce a presupus efortul de documentare pentru carte, dacă ar vedea volumul ecranizat și de către cine, cum sunt cozonacii basarabeni și multe altele. Ce a ieșit, vedeți în următoarele rânduri. Citeşte tot articolul

”Povestea domniței Marina și a basarabeanului necunoscut”, de Tatiana Niculescu Bran

Pe Tatiana Niculescu Bran am întâlnit-o ca scriitoare de romane non-ficționale în Spovedanie la Tanacu și În Țara lui Dumnezeu. Probabil datorită unui anume exotism, mi-a plăcut mai mult În Țara lui Dumnezeu, o poveste care are în centrul său cruda realitate a exciziei genitale practicată în Cornul Africii (și nu numai). De data aceasta, autoarea a revenit (după patru romane), spre sfârșitul anului 2013, cu o poveste fermecată, o întrepătrundere a trei planuri - trecutul depărtat, trecutul recent și prezentul - și a două spații - Comrat-ul basarabean și București-ul -, în centrul cărora se află o casă, un samovar, muzica lui Dimitrie Cantemir și a celor de la Pink Floyd, cozonacii basarabeni, o agenție imobiliară și două personaje pe care ajungi să le îndrăgești: Marina și Ilie Hagiu.   Citeşte tot articolul

Prima ediție ”Trialoguri la ArCuB” cu Mircea Cărtărescu, Marius Chivu și Zoli Toth

Joi, 27 februarie, am aterizat la ceainăria ArCuB (Centrul Cultural al Municipiului București) la o primă ediție a unui eveniment cultural care promite mult: Trialoguri la ArCuB. Abia mi-am găsit loc în mulțimea de oameni care veniseră să-l vadă pe primul invitat al Trialogurilor, Mircea Cărtărescu. Odată așezată pe un scaun, am asistat la o întâlnire de două ore relaxată, intimă, caldă, în care s-a povestit cu pasiune și modestie despre diverse episoade din viața scriitorului, s-a râs și s-a încordat auzul, s-a plecat acasă cu zâmbetul pe buze. Citeşte tot articolul

Domesticul pus sub lupă și un talent nemăsurat: ”Prea multă fericire”, de Alice Munro

”Cum o să trăim” este o antologie de povestiri, nu un roman. Treaba asta, în sine, este dezamăgitoare. Pare să afecteze seriozitatea cărții, făcând autorul să pară doar un novice care bate la porțile Literaturii și nu un scriitor instalat în siguranță dincolo de ele. (proza Ficțiune, p. 69)

Prima mea întâlnire cu Alice Munro datează de mai bine de un an, pe vremea când, în România, puțini auziseră de ea - de altfel, și eu am dat de cartea aceasta, Prea multă fericire (Editura Litera, 2011, 2013, traducere de Ioana Opaiț), pur întâmplător, citisem un material despre scriitorii de proză scurtă și cursă lungă și mi-a făcut cu ochiul autoarea canadiană. Partea bună când ai o memorie ce șterge, în câteva săptămâni, detaliile unei cărți este că, la recitire, te bucuri de surpriza (re)descoperirii. Citeşte tot articolul

Trenul amintirilor: ”Prima dată”, ultimul volum al seriei, coordonat de Laura Albulescu și Andra Matzal

Am tot auzit vorbindu-se despre colecția Prima dată de la Editura Art și am tot văzut cărțile pe rafturile librăriilor. Ba chiar am și cumpărat câteva volume (Primii mei blugi, Primul meu fum și Primul meu porno) cadou pentru câțiva prieteni. Însă acum a fost prima dată (puțin amuzant, nu?) când am citit un volum din această colecție. Și, nu știu cum s-a întâmplat, dar am ajuns direct la ultimul volum publicat. O întâmplare pe care o numesc acum fericită pentru că mi-a deschis apetitul pentru colecția Prima dată - care a luat și premiul pentru cea mai bună colecție la Gala Bun de Tipar în 2012 - așa cum mă îndoiesc că ar fi făcut-o unul dintre celelalte volume.  Citeşte tot articolul

10 poezii erotice românești pentru o zi de Dragobete altfel

Dacă de Valentine's Day am fost ceva mai ”convenționali” - vorbind, de exemplu, despre poveștile de dragoste ale scriitorilor -, ne-am gândit ca de Dragobete să schimbăm puțin macazul și să vă propunem să citim câteva poezii erotice. Pentru că, nu-i așa, dragostea și erotismul merg mână în mână. Și pentru că nu ne dezmințim și susținem literatura română, am ales poezii erotice scrise de autori de pe plaiurile noastre. Mărturisesc că mi-am petrecut zilele de weekend citind poezii. Frustrată că majoritatea volumelor de poeme tipărite nu sunt cu mine, în București. Aveam atâtea poezii faine însemnate! Din păcate, nici memoria, nici internetul nu m-au ajutat.  Citeşte tot articolul

10 cărți românești noi de alungat astenia de primăvară

Aproape că a venit primăvara - dacă ne luăm după mercurul care a crescut în termometre. Calendaristic, mai avem puțin de așteptat până să dăm jos paltoanele și să mergem să citim în aer liber, prin parcuri, prin cafenele sau pe la terase (literare, poate?). Așa că ne facem de pe acum o listă de cărți de citit pentru a alunga astenia ce va să vină odată cu vremea frumoasă. Toate volumele pe care le voi menționa mai jos sus proaspete, nou nouțe, abia ieșite din tipar și, pentru că ne place să-i citim pe-ai noștri, autorii care le semnează sunt români.  Citeşte tot articolul

O carte de copii pentru adulți – ”Movies R Fun”, de Josh Cooley

Atenție! Dacă ai sub 14 ani, ai nevoie de acordul părinților pentru a citi și viziona ilustrațiile din acest material. Josh Cooley este un tip mișto de la Studioul de Animație Pixar - a desenat pentru celebrele filme The Incredibles (2004), Ratatouille (2007), Up (2009) - care s-a gândit să facă o surpriză de proporții părinților care s-au săturat să le citească aceleași cărți copiilor lor și adulților plictisiți, în căutarea unor pastile amuzante și ilustrate. Mai exact, a luat bucăți din filme clasice, celebre și le-a ilustrat sub forma unor imagini din cărțile pentru copii. O parodie postmodernă, davă vreți. Vă sună bine, nu? Citeşte tot articolul

”Best of: Proza scurtă a anilor 2000”

Din fericire, sfârșitul anului trecut a (re)pus în discuție proza scurtă, atât la nivel conceptual, cât și concret, din punct de vedere al producției, promovării, vânzării, publicului etc. Proza scurtă a fost scoasă din sertar, ștearsă de praf și pusă pe masa cititorilor, atât pe plan mondial (prin Nobelul lui Alice Munro și prin apariția multor cărți bune), cât și pe plan local, prin inițiativa scriitorului și criticului literar Marius Chivu de a mixa cele mai bune povestiri românești (în opinia lui) într-o piesă inedită: Best of: Proza scurtă a anilor 2000 (Editura Polirom, 2013).  Citeşte tot articolul

Liniștea de dinaintea furtunii: ”Grădina de ciment”, de Ian McEwan – o carte stranie, șocantă, excelentă

Scriu câteva rânduri despre romanul de debut al lui Ian McEwan, Grădina de ciment (Editura Polirom, ediția a doua, 2009, traducere de Dan Croitoru), mânată de dorința de a vă împărtăși bucuria descoperirii unei cărți excelente, șocante și stranii în același timp. Cu regretul că nu am ajuns mai devreme la volumul acesta al scriitorului britanic (deși, dacă stau bine să mă gândesc, poate că e mai bine așa).  Citeşte tot articolul