Eli Bădică

Eli Bădică

și-a încheiat studiile de licență la Facultatea de Litere, UB, Literatură Universală și Comparată, iar pe cele de masterat la SNSPA, Antropologie. În prezent, este redactor colaborator la „Suplimentul de cultură”, „DLITE”, „Revista Arte și Meserii” etc. Printre altele, managerul proiectului „Carte peste carte” al Asociației Paspartu. Editor, coordonează colecția „n'autor”, de literatură română contemporană de la Editura Nemira.


(Închis) Concurs: Câștigă 3 exemplare „Cu ultima suflare”, de Paul Kalanithi!

„Cu ultima suflare” a apărut la noi pe la sfârșitul lui septembrie, publicată la Editura Nemira, destul de repede după apariția ei în original (câteva luni). Recunosc că am pus ochii pe ea de când am aflat de povestea neurochirurgului în cauză, care scria încă la cartea aceasta când a murit. Și abia aștept să o citesc, am senzația că voi vedea lumea altfel prin optica lui Kalanithi (oricât de exprimare-clișeu v-ar suna). Cartea, de altfel, a inspirat sute de mii de oameni din întreaga lume, devenind imediat bestseller, a fost tradusă în zeci de țări, a fost bestseller New York Times  și cea mai bună carte pe Amazon în ianuarie 2016. Dacă și tu ești în aceeași „situație”, dar nu ai apucat, până acum, să iei cartea, participând la concursul organizat în parteneriat cu prietenii de la Nemira, poți câștiga unul dintre cele 3 exemplare puse la bătaie. Mai întâi, însă, citește câteva amănunte despre volum.  Citeşte tot articolul

Anchetă: 18 scriitori români despre Premiul Nobel pentru Literatură 2016

Joi, 13 octombrie, s-a anunțat laureatul Premiului Nobel pentru Literatură 2016. Așa cum povesteam și ieri, printre altele, la Radio România Cultural, în emisiunea Adelei Greceanu, Timpul prezent în literatură (unde am fost invitată alături de criticul literar Luminița Corneanu), rostirea numelui câștigătorului de anul acesta mi-a blocat degetele pe tastatură. Nu pentru că nu-mi place Bob Dylan, poezia ori muzica sa (au contraire), ci pur și simplu pentru că am fost surprinsă, m-aș fi așteptat la absolut orice - în afară de asta. Cred că înțeleg statement-ul Academiei Suedeze, dar, în cazul acesta, cred și că trebuie, cumva, redefinite noțiuni precum operă literară și, de ce nu?, literatură. E posibil să nu mai putem opera cu aceleași concepte precum am făcut-o până astăzi. Ori, poate, să redefinim Nobelul pentru Literatură, așteptările pe care le avem când ne gândim la un astfel de premiu. Altfel, mesajul politic și social transmis mi se pare fabulos.  Citeşte tot articolul


Bob Dylan – Premiul Nobel pentru Literatură 2016

An de an, discuțiile în jurul Nobelului pentru Literatură se intensifică atunci când se apropie acordarea premiului, atât în mass media locală și internațională, cât și pe rețelele de socializare. Am văzut atâtea pariuri și prognosticuri zilele acestea, cu atâtea argumente și simpatii, încât nu-mi doream decât să vină odată ziua în care se va afla câștigătorul. Ceea ce, în cele din urmă, s-a și întâmplat. Citeşte tot articolul

Ovidiu Verdeș: „Cred că romanul meu a reuşit să treacă graniţa dintre cultura literară «înaltă» şi cea «populară»

A reapărut Muzici și faze, debutul ficțional al lui Ovidiu Verdeș, într-o ediție frumoasă, la o editură mare (Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd.”), care, poate, o va ajuta să fie mai vizibilă și să ajungă mai ușor la cititori. Romanul acesta este una dintre cărțile care m-au făcut să descopăr și să iubesc literatura română contemporană. A fost cartea adolescenței mele - citită la sfârșitul primului an de liceu, la recomandarea profesorului meu de limba și literatura română -, de care m-am apropiat acum, după 12 ani, cu teama că nu va mai fi la fel, că nu va mai avea același farmec. Din fericire, însă, este atât de bine scrisă (mai bine decât îmi aminteam) și surprinde atât de fain perioada adolescenței, cu preocupările, teribilismul și dramele specifice vârstei, încât relectura nu a făcut decât să-mi întărească opinia: este unul dintre cele mai bune romane ale adolescenței din literatura română și, cu siguranță, unul dintre cele mai surprinzătoare debuturi. Citeşte tot articolul

(Închis) Concurs: Câștigă 3 cărți „Roșcovanul”, de J.P. Donleavy!

„Roșcovanul” („The Ginger Man”) lui J.P. Donleavy a făcut carieră, în mare parte grație limbajului licențios. A și fost inclus de Modern Library printre cele mai bune 100 de romane ale secolului XX și a apărut acum, după 61 de ani de la prima publicare, pentru prima dată în traducere românească, în colecția Clasici Moderni Litera. Ca orice bookaholic, sunt tare curioasă cum e romanul acesta atât de mult discutat de-a lungul timpului. Dacă și voi vreți să-l citiți, iată ocazia perfectă: avem pentru voi un concurs cu trei exemplare, oferite de Editura Litera.  Citeşte tot articolul

Interviu cu Paul Țanicui: „Scriitorul trebuie să rămână viu și după ce publică”

Am citit Quimera, romanul de debut al lui Paul Țanicui, pe la începutul anului acestuia, deși apăruse (și ajunsese la mine) în toamna lui 2015, la Editura Humanitas. Pe atunci, știam prea puține despre autorul cărții - și, onest spun, nici nu mă interesează acest aspect atunci când deschid o carte; contează, desigur, doar calitatea volumului respectiv. Quimera m-a vrăjit - cuvântul nu e ales chiar întâmplător. Am apreciat deopotrivă stilul în care este scrisă - fragmentar, poetic, plin de legături în subtext, impregnat de un soi de realism magic, misticism, simbolism etc. -, cât și povestea pe care o spune, plasată pe alte meleaguri și în alte timpuri - în lumina reflectorului este Mauro Leone, un băiat-tonomat, orfan de tată, cu o mamă care nu îl mai poate întreține, așa că îl trimite la un internat catolic; capitolele sunt strâns legate de „aventurile” lui Mauro, construind, astfel, un altfel de Bildungs­roman. Și, bonus, cartea se citește ușor, chiar e o lectură plăcută. Iar fiecare își poate alege ce vrea să vadă în ea, ce pistă dorește să urmeze, dincolo de firul narativ.  Citeşte tot articolul

(Închis) Concurs: Câștigă 3 exemplare „Panama Papers”!

La începutul ultimei luni de vară apărea, la Editura Litera, un volum care cred că ar trebui să fie citit de cât mai mulți oameni interesați de lumea în care trăim. Se numește „Panama Papers”, a fost publicat în aprilie 2016 în original și tradus deja în mai bine de zece limbi. Volumul a fost scris de Bastian Obermayer și Frederick Obermaier, doi jurnaliști de investigație germani. În carte, ei povestesc, grosso modo, despre experiența lor cu John Doe și acum celebrele dezvăluiri care i-au urmat. Pentru cei care n-au ajuns încă la „Panama Papers”, avem o veste bună: împreună cu prietenii de la Editura Litera, oferim, prin concurs, 3 exemplare din volum. Să începem toamna bine. Citeşte tot articolul

Cititorii trăiesc mai mult, spun cercetătorii de la Yale

Cei de la New York Times au publicat ieri, 3 august, un material despre un nou studiu care arată că cei care citesc cel puțin o jumătate de oră pe zi trăiesc mai mult - în medie, cu doi ani - decât cei care nu citesc deloc. Cercetătorii de la Yale spun însă că, din păcate, cititul ziarelor și al revistelor, respectiv al articolelor online, nu intră în calcul (așadar, faptul că citiți materialul de față nu vă ajută în sensul acesta), trebuie să fie vorba despre cărți. O veste bună pentru bookaholici și un motiv în plus pentru cititorii ocazionali să se apuce să citească mai mult, nu-i așa? :) Citeşte tot articolul

Un playlist cu Alice – 25 de piese inspirate de personajul lui Lewis Carroll

Sunt într-o fază post-Alice. Am văzut ecranizarea lui James Bobin, Alice Through the Looking Glass (Alice în Țara Oglinzilor), bazată pe volumul omonim al lui Lewis Carroll - dar care se depărtează destul de mult de el - și mi-a plăcut lumea imaginată acolo, are culoare și curaj (deși, desigur, nu se compară cu lectura cărții). Apoi, am petrecut timp alături de noua versiune Alice în Țara Minunilor, de Emma Chichester Clark, apărută la Editura Nemi de curând și tradusă minunat de Veronica D. Niculescu. Un volum superb ilustrat (imaginea din dreapta este din cartea aceasta), care-ți dă frâu liber imaginației și te poartă printr-o călătorie plină de aventuri. Este numai bun de citit și recitit atât de către cei mici, cât și de cei mari.  Citeşte tot articolul

Semnul de carte care-ți luminează lecturile: Bookmark Light

Un bookaholic nu are niciodată suficiente semne de carte, nu-i așa? Acesta a fost primul meu gând când am dat peste un semn de carte cu un design ingenios, realizat tocmai în Japonia, și mi-am dorit să-l comand. Ce contează că am zeci de semne de carte, care de care mai trăznite, de la cele cu magneți, sub diferite forme, până la cele de carton sau pânză, colorate și frumos decupate, dacă nu am unul care să lumineze? :) Citeşte tot articolul

Bookshake în oglindă – cum am văzut noi și cititorii noștri cotidianul editat la Bookfest

Cu zece zile în urmă, eram în sevrajul post-Bookshake. Sigur, se adunase multă oboseală, dar ne și lipseau foarte tare cotidianul, adrenalina de la târg, sesiunile de brainstorming, lucrul în timp real etc. etc. În acest context, ne-am gândit că ar fi fain să vă povestim câte ceva despre ce a însemnat Bookshake pentru noi, cum a fost gândit și cum a fost experiența editării lui. Ni s-a părut relevant ca, în același material, să strângem și includem și câteva opinii ale cititorilor și ale profesioniștilor din domeniu vis-à-vis de ziarul pe care l-au găsit, luat și citit la Bookfest, ediția 2016, sau online aici, pe Bookaholic.  Citeşte tot articolul

Cele mai bine vândute cărți la târgul de carte Bookfest 2016

Fuse Salonul Internațional de Carte Bookfest, ediția a XI-a - între 1 și 5 iunie -, și se duse. Oameni (mulți tare abia în weekend), cărți (copleșitor de multe noutăți), lansări cu duiumul (poate prea numeroase?), dezbateri, conversații, zile lungi și nopți scurte, Bookshake. Publicul a căutat, ca în fiecare an, atât cărți cu reducere, cât și volumele abia ieșite din tipar și îndelung așteptate. Citeşte tot articolul

Marele scotch sau cum arată târgul la închidere, seara

Știi că se va închide Bookfest-ul curând atunci când zgomotul de fond se diminuează, aerul e mai respirabil, iar oamenii se îndreaptă spre ieșire. Dar semnalul de închidere cel mai evident pentru noi a fost scotch-ul. Rolele interminabile de scotch care se dau de jur împrejurul standurilor, de sus până jos sau doar la mijloc. De parcă asta ar împiedica pe cineva să intre în vreun stand. Ne și imaginam cum, călcând pe lângă scotch, ar fi început să piuie alarmele, să vină un bodyguard plin de mușchi (vezi survival kit, nr. 1) și să-l radă pe cel care ar fi comis tâmpenia să subestimeze puterea scotch-ului, acest super sistem antifurt, sută la sută românesc. În fine, înțelegeți dumneavoastră de ce noaptea, după ora 20:00 sau 21:00, sunetul scotch-ului desprins de pe rolă ne distrează și ne rămâne în urechi o perioadă. De obicei, până trecem la corectură, îl uităm. Citeşte tot articolul

Rony Oren: „Înțelepciunea basmelor m-a fermecat mereu” (interviu)

Unul dintre cei mai cunoscuți și premiați animatori din lume, dar și un foarte talentat scriitor de cărți pentru copii, Rony Oren a venit la București la târgul de carte Bookfest. Dacă volumele sale nu sunt traduse încă la noi, filmele sale de animație pot fi vizionate, secvențial, pe YouTube. Vă vor plăcea tare! Și v-ar plăcea și de Rony Oren, sunt convinsă, este un om cald, entuziast, foarte expresiv, iubitor de povești bine spuse. Unde mai pui că m-a învățat să fac figurine din plastilină!... Citeşte tot articolul