Ioana Epure

Ioana Epure

organizator de evenimente, fotograf, owner Uncle Jeb Photo& Events, fost redactor Metropotam.ro, colaborări în presa culturală: Dilema Veche


Interviu – Ștefana Czeller: “Lecția cea mai importantă pe care mi-a oferit-o presa este că viața chiar bate literatura”

Ștefana Czeller e din Iași și e ziaristă. Munca ei de zi o ține prin tribunale, pentru că acoperă domeniul justiției - dar seara, și în weekend, Ștefana abandonează piramida inversată și scrie ficțiune. Romanul ei, "Cerneală și sânge", lansat în 2011, a fost primit extrem de bine, și i-a adus premiul pentru debut la Romcon 2012 și premiul pentru încurajare la Eurocon 2011. Mai multe despre ea poți citi pe blogul ei. Noi am întrebat-o despre ce, cum și când citește, despre science fiction, dar și despre cum te influențează, ca scriitor, experiența de jurnalist. Citeşte tot articolul

Jocurile Foamei, partea a treia: Revolta

Să dai ultima pagină a unei cărți care ți-a plăcut e greu. E și mai greu să dai ultima pagină a unei serii pe care ai devorat-o pur și simplu. Pe undeva, aproape că îi înțeleg pe fanii furioși care-l alergau pe George R. R. Martin, poate-poate se plictisește să se ascundă de ei și le termină odată A Dance With Dragons. Dacă ar fi trebuit să mă opresc după volumul doi din Jocurile Foamei, cred că și eu m-aș fi isterizat nițel. Așa, am rămas doar cu o nostalgie. Cărți bune sunt peste tot. Cărți bune și addictive, mai puțin. Dacă o carte nu-ți bâzâie și corzile interioare, degeaba o laudă intelectu' tău superior de mamifer evoluat, că n-o să te apuce tremuratul după ce dai ultima pagină. Zic și eu. Citeşte tot articolul

Interviu – Oliviu Crâznic: “Afară, gothicul a fost întotdeauna privit cu admiraţie şi respect”

Despre Oliviu Crâznic probabil nu ştiţi foarte multe, deşi ar trebui. E un autor tânăr de SF & F şi, cel mai important, horror şi gothic. E important pentru că romanul lui, ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, ar trebui să primească un colţ în biblioteca oricărui fan al genului, şi nu numai: la lansare, în 2010, a fost foarte bine primit şi de critici (a primit Premiul Galileo pe 2011 pentru cel mai bun roman), dar şi de public. Noi l-am luat la întrebări pe Oliviu despre ce, cum şi când citeşte, despre romanul lui, dar şi despre ce înseamnă să fii scriitor debutant în România. Citeşte tot articolul

The ennui of Henri

I am haunted. I am Henri, ne povestește personajul principal din filmulețele de mai jos, un existențialist bântuit de lipsa de sens a lumii în care trăiește. Citeşte tot articolul

Michael Haulică: “Scriitorul român nu ştie să fie scriitor”

Despre Michael Haulică nu cred că mai e nevoie să vă spun foarte multe. Că e scriitor, dar și unul din ce mai dedicaţi oameni din science fiction-ul românesc - când nu scrie, sprijină o mulţime de proiecte faine precum Galileo Online, unde e redactor şef. Are o îndelungată experienţă în munca editorială şi avantajul de a înțelege și perspectiva autorilor, dar și perspectiva editurilor. Alte detalii biografice găsiți aici. Despre science fiction, ce înseamnă munca de redactor, dar și despre cum ar trebui să se întâlnească talentul de a scrie cu talentul de a vinde, citiți în interviul de mai jos. Citeşte tot articolul

Un secol de Dracula. Long live the undead

"(…) every known superstition in the world is gathered into the horseshoe of the Carpathians, as if it were the centre of some sort of imaginative whirlpool; if so my stay may be very interesting." (Dracula, capitolul 1) Vampirii, cu mult înainte ca febra dinților proeminenți să înceapă să sucească minți fragede de adolescente, aveau o singură ambiție: să se multe la Londra. Carevasăzică, nici în secolul XIX nu se trăia prea bine pe plaiuri mioritice, de până și Dracula își făcea planuri să-și ia o casă la tanti Elisabeta în curte și să-și tragă o nevastă gingașă și neprihănită, cum numai în Anglia Victoriană puteai găsi. Citeşte tot articolul