Oana Borviz

Oana Borviz

jurnalist cultural, fost redactor Realitatea, Money.ro și Pandoras


”Ce avem și ce uităm”, de María Dueñas

Un film de dragoste cu situații încâlcite, cu trădări și noi începuturi, cu peisaje care-ți taie respirația și povești din secole trecute: asta s-a derulat în fața ochilor mei în timp ce citeam cartea Maríei Dueñas, Ce avem și ce uităm, a doua după bestseller-ul Iubirile croitoresei, publicată de Polirom.

Nu prea e genul de carte care intră în lista cu preferințele mele, tematic vorbind, însă modul în care este scrisă, da. Încă de la primele fraze ești prins într-un vârtej din care nu mai vrei să ieși decât ca să mânânci sau să dormi, felul incredibil de natural în care scrie Dueñas – doar pe alocuri ai sentimentul că sunt forțate unele exprimări, cuvinte – făcându-te să uiți că ai în mână o carte. Citeşte tot articolul


Când, de ce și ce citesc prietenele mele

Mi-am luat prietenele la întrebări despre citit și despre cărți, despre ce simt atunci când au în mână o carte și despre impresiile cu care rămân după o lectură sau alta. Au fost sincere și nostime și, mai mult decât orice, deschise să vorbească despre un lucru care face parte din ritmul lor de viață, care le pune întrebări și le dă răspunsuri, care le risipește plictisul și oboseala, care le face să zâmbească, să se simtă mai frumoase, mai puternice, mai deștepte. Ia vedeți ce a ieșit!:) Citeşte tot articolul

Ce cărți citesc atunci când nu citesc

Ni se întâmplă tuturor să ne gândim, într-un fel sau altul, la cărțile pe care le-am citit. Mie îmi apar în minte, de regulă, acelea care mi-au plăcut cu adevărat - rareori îmi amintesc vreun detaliu din cărți care nu m-au captivat - iar asta se întâmplă în momente dintre cele mai diverse și fără vreo aparentă legătură cu acele lecturi: când mă plimb, când port o conversație, când spăl vasele sau când fac o ciorbă.  Citeşte tot articolul

Volum inedit: Corespondența compozitorului și dirijorului american Leonard Bernstein

Zilele trecute a fost publicat, la Yale University Press, un volum cu vreo 650 de scrisori din corespondența compozitorului și dirijorului american Leonard Bernstein (1918-1990). Numită The Leonard Bernstein Letters, cartea - editată de muzicologul și dirijorul Nigel Simeone - relevă fragmente din viața acestui muzician considerat de unii drept unul dintre cei mai importanți compozitori de secol XX, iar de alții drept un geniu. Citeşte tot articolul

Fețele vii ale cărților bune

Nu strâmb din nas atunci când am în mână o carte mai puțin prietenoasă din punct de vedere estetic. Dacă știu că vreau să o citesc, o citesc. Poate să fie zgâriată, peticită în mii de locuri, totul e să-i văd scrisul. Dar, știți și voi, plăcerea cititului crește atunci când foile pe care le treci cu degetul sunt fine și curate, de un alb imaculat sau de culoarea sepiei, și dacă, eventual, copertele au un design reușit. Citeşte tot articolul

12 scriitoare și Nobel-ul pentru literatură

Vestea că Nobel-ul pentru literatură a fost câștigat anul acesta de o femeie - canadianca Alice Munro, considerată cea mai bună autoare de proză scurtă din lume – mi-a adus aminte și de alte câteva scriitoare care au primit în timp acest râvnit premiu. Nu le știam pe toate, așa că a fost o bucurie să fac lista celor 12 femei intrate până acum în istoria premiilor Nobel pentru literatură.

Citeşte tot articolul


Scriitori în filme – Hemingway, Hart Crane, Bukowski, Lope de Vega, John Keats și Yone Noguchi

Despre filme adaptate după cărțile unor scriitori sau inspirate de biografiile lor s-a mai scris aici. Dar pentru că am revăzut de curând “Hemingway & Gellhorn”, al lui Philip Kaufman - care a semnat și regia pentru “Insuportabila ușurătate a ființei”, după romanul lui Milan Kundera - am întocmit și eu o listuță cu câteva filme care captează fragmente din viața unor scriitori cunoscuți.   Citeşte tot articolul

Cărțile preferate ale lui Sting

Am intuit mereu că versurile inteligente ale pieselor lui Sting își au seva nu doar în spiritul lui profund și în experiențele sale de viață, ci și în lecturi temeinice. Dar nu aș fi bănuit niciodată că lista preferințelor lui literare variază atât de tare ca gen, de la opere clasice precum “The Adventures of Huckleberry Finn”, a lui Mark Twain și până la romane istorice de ultimă oră, așa cum este, spre exemplu, “Bring Up the Bodies”, scrisă de Hilary Mantel și dedicată lui Thomas Cromwell, sau cărți de filozofie antică ca “Meditations”, a lui Marcus Aurelius.

Citeşte tot articolul


Poirot nu a murit. Mai are de rezolvat ceva cazuri

Se știe că Hercule Poirot, stilatul detectiv belgian, extrem de inteligent, mustăcios, mereu la patru ace, parfumat și ferchezuit, și-a făcut apariția pentru prima dată în romanul "Misterioasa afacere de la Styles" și a murit în “Cortina. Ultimul caz al lui Poirot”, carte care încheie seria de 33 de romane pe care Agatha Christie i le-a dedicat. Cu toate acestea, se pare că Poirot nu e chiar mort și că mai are încă de dezlegat misterioase cazuri de crimă. Citeşte tot articolul


Cea mai mare bibliotecă publică din Europa

Ieri s-a deschis în Birmingham cea mai mare bibliotecă publică din Europa. Cel puțin așa spun britanicii despre clădirea ce ocupă, în Centenary Square, o suprafață de peste 30.000 de metri pătrați. Concepută după planurile de arhitectură ale unei firme olandeze, Mecanoo, biblioteca din Birmingham a fost construită pentru a înlocui vechea bibliotecă centrală construită în urmă cu mai bine de 40 de ani și despre care prințul Charles spunea că arată de parcă acolo ar fi incinerate iar nu citite cărți. Citeşte tot articolul

Cum să devii un om viu / “Ochiul cosmologic”, de Henry Miller

În “Ochiul cosmologic” - carte apărută vara aceasta la Polirom – Henry Miller scrie cu o sinceritate violentă despre lucruri care-l incită: de la filme controversate precum “L'Âge d'Or”, al lui Luis Buñuel și Salvador Dalí sau “Extase”, al lui Gustav Machatý și până la “Hamlet”-ul lui Shakespeare, podul Brooklyn, suprarealism, New York. O face permanent în comparație cu lucruri care îl scandalizează, contrast care ghidează cititorul prin aparentul labirint de fraze și idei ce alcătuiesc cartea și care pune mai bine în lumină argumentele scriitorului pentru un lucru sau altul. Citeşte tot articolul


Britanicii vor ca inelul lui Jane Austen să rămână la ei acasă

Anul trecut, cântăreața americană de muzică pop Kelly Clarkson – pe care Billboard o clasează pe locul 14 în topul celor mai bine vânduți artiști ai anilor 2000 - cumpăra, în cadrul unei licitații Sotheby's, inelul de aur și turcoaz ce a aparținut câdva scriitoarei britanice Jane Austen.

Acum, ministrul culturii din Marea Britanie, Ed Vaizey, îi interzice cântăreței, printr-un ordin de interdicție temporară de export, să-și ducă acasă prețioasa bijuterie (Clarkson a cumpărat-o cu 152,450 de lire sterline). Citeşte tot articolul


Câțiva scriitori și pseudonimele lor

De ce unii dintre cei mai cunoscuți autori și-au reinventat propriul nume? Constrângerile sociale ale epocii în care au trăit, cerințele editorilor de care au depins, propria dorință de a-și semna cărțile cu alt nume decât cel inițial sunt printre cele mai întâlnite motive. Haideți să vedem câteva exemple! Citeşte tot articolul


“L’enlèvement de Michel Houellebecq”, un film despre presupusa dispariție a scriitorului francez Michel Houellebecq

Dacă nu l-ați văzut până acum pe Michel Houellebeck în filme (a apărut în cel puțin trei, unul dintre ele fiind “Posibilitatea unei insule”, ecranizat după cartea lui, cu același nume) o puteți face de-acum înainte. Compania franceză de filme Les Films du Worso a anunțat de curând că tocmai a terminat filmările la un lung metraj, “L'enlèvement de Michel Houellebecq” (“Răpirea lui Michel Houellebecq”), în care romancierul joacă rolul principal. Citeşte tot articolul


Nora Iuga: “Sufletul nu cred că poate spune ce simte decît lăsîndu-și urma mîinii pe hîrtie”

Cu Nora Iuga nu am avut până acum șansa să mă întâlnesc față în față. În schimb, i-am auzit vocea. O voce expresivă, caldă, de care te îndrăgostești instant. Am sunat-o cu rugămintea de a-mi acorda un interviu pornind de la cea mai recentă cartea a sa, “Cîinele ud e o salcie”. “Sigur că da”, a răspuns fără ezitare scriitoarea în vârstă astăzi de 82 de ani. Iar în acel moment a început cel mai interesant interviu pe care l-am luat vreodată cuiva, cu întrebări dictate la telefon și răspunsuri scrise inițial de mână și bătute la mașină iar apoi trimise prin poștă. Să desfaci un plic pe care e scris numele “ultimei suprarealiste europene”, așa cum o mai numește critica literară din Germania pe Nora Iuga, e copleșitor.

Citeşte tot articolul