Oana Borviz

Oana Borviz

jurnalist cultural, fost redactor Realitatea, Money.ro și Pandoras


Poirot-ul din vis

De obicei îmi amintesc multe din ceea ce visez peste noapte. Ceea ce-mi provoacă de altfel multă neliniște în timpul zilei. Pe de-o parte, pentru că aproape toate frânturile de vise sunt tulburătoare; mereu se întămplă ceva în ele care mă dă peste cap. Fie că sunt eu protagonistul visului, fie că e altcineva, nu contează, eu sunt în miezul acțiunilor, iau parte la urmăriri în forță, în jurul meu explodează lumea, oameni care îmi vor răul mă pândesc la fiecare pas, salvez de la moarte personaje bizare sau sunt salvată. (De cele mai multe ori în visele mele e noapte sau plouă). Pe de altă parte, neliniștea mea e sporită și de faptul că nu-mi amintesc continuarea acestor vise; e de fapt mai mult frustrarea că ceva a rămas nedescoperit, neexplicat. Citeşte tot articolul

Picturile literare ale lui Picasso

Spaniolul Pablo Picasso - unul dintre cei mai influenți artiști de secol XX, care a contribuit, printre altele, la apariția cubismului și a colajului - a fost nu doar pictor, sculptor, scenograf și ceramist, ci și poet. Stabilit la Paris încă de la începutul anilor 1900, Picasso a devenit prieten cu o serie de scriitori precum poetul și artistul Max Jacob, care l-a învățat pe Picasso franceza; romancierul și criticul de artă Guillaume Apollinaire, care i-a dedicat acestuia primele sale studii critice; colecționara americană Gertrude Stein, autoare de romane experimentale, la ale cărei petreceri i-a cunoscut pe James Joyce, Ernest Hemingway și F. Scott Fitzgerald; Jean Cocteau, cu care a colaborat, spre exemplu, pentru baletul ”Parade”, de Erik Satie (Cocteau scriind scenariul, iar Picasso semnând scenografia și costumele); Paul Eluard, André Salmon etc. Citeşte tot articolul

Cinci filme de văzut în perioada sărbătorilor

Filmele pe care le recomand mai jos își desfășoară acțiunea în preajma Crăciunului însă ele pot fi urmărite cu plăcere în orice zi din iarnă. Și din an. Nu toate au fost adaptate după carți dar aproape toate au o cât de mică legătură cu acestea, unul pornind, spre exemplu, de la un text biblic, altul amintind pur și simplu de nuvela "A Christmas Carol", a lui Charles Dickens. Sunt filme cu de toate - tristeți, bucurii, singurătate, familie, vise împlinite, frustrări etc - care te învață să prețuiești fiecare moment din viață și care-ți dau curajul să visezi. Vizionare plăcută!:) Citeşte tot articolul

Bogdan Coșa (interviu) – Defragmentarea vieții reale și rearanjarea ei în viața personajului, asta e miza prozei mele

Cu Bogdan Coșa am stat de vorbă și după publicarea cărții de debut, “Poker”, și după apariția celei de-a doua, un volum de poezii intitulat “O formă de adăpost primară”. Pentru că am citit de curând ultima lui carte, “Poker. Black Glass”, a doua din trilogia Poker, l-am luat la întrebări și despre aceasta din urmă. M-a interesat ce anume l-a făcut pe Bogdan să ducă mai departe povestea lui Tudor Klein, un tănăr care joacă poker la limita legalității, cum este să împrumuți personajului – care în această carte este pe punctul de a-și pierde mințile - o experiență deloc comodă pe care ai trăit-o chiar tu, în ce fel ajută scrisul să-ți rezolvi probleme din viața reală, ce înseamnă să ai succes la 25 de ani, ce frustrări ai ca tânăr scriitor. Răspunsurile lui te pun pe gânduri, ca și cartea despre care aminteam. Citeşte tot articolul

Cinci povestiri de Crăciun scrise de Twain, Tolstoi, Conan Doyle, Lagerlöf și Capote

Poate că ați citit deja textele la care fac trimitere mai jos însă sunt atât de frumoase încât merită revăzute înaintea fiecărui Crăciun. Este vorba despre câteva povestiri scrise de Mark Twain, Lev Tolstoi, Sir Arthur Conan Doyle, Selma Lagerlöf, Truman Capote, povestiri care au partea lor întunecată - cu tristeți, boli, neajunsuri -, dar care, în ansamblu, sunt optimiste și luminoase prin bucuria pe care o emană, prin umorul și misterul ce le învăluie. Citeşte tot articolul

Privind cu fascinație la viața intimă a altora / Din experiența de detectiv a scriitoarei și artistei Sophie Calle

Chiar zilele acestea a ieșit din tipar o carte cu fotografii realizate de scriitoarea și artista de origine franceză Sophie Calle, nume reprezentativ pentru mișcarea literară franceză din anii ’60, cunoscută cu numele de Oulipo (Ouvroir de littérature potentielle), dar și pentru arta conceptuală contemporană (fotografie, instalație, performance). Cartea, numită “Voir la Mer”, adună fotografiii făcute de Sophie Calle în 2012 unor oameni săraci din Istambul, care nu văzuseră până atunci niciodată marea. Artista a invitat 14 astfel de persoane pentru a le arăta marea și pentru a le fotografia. Citeşte tot articolul

Obiecte de Crăciun confecționate de mine pe care le dăruiesc alături de o carte

Sunt variante nelimitate de cadouri pentru Crăciun, știu asta. Dar eu încă prefer ca printre cadourile dăruite să se afle măcar un obiect făcut de mânuțele mele. Ca atunci când eram copil și meșteream la felicitări și globulețe din hârtie pentru cei din familie și pentru prieteni. Am trecut mai jos câteva fotografii cu brăduții și felicitările pe care am apucat să le fac zilele trecute. Cred că alături de o carte și, eventual, un CD cu muzică, aceste umile obiecte din hârtie creponată, șervețele de masă, hârtie A4, material textil și creioane colorate, ar face, dacă nu un cadou perfect, cel puțin unul sincer. :) Citeşte tot articolul

Amintiri despre nebunie / “Poker. Black Glass”, de Bogdan Coșa

Tocmai am terminat de citit “Poker. Black Glass”, al lui Bogdan Coșa, al doilea roman dintr-o trilogie pe care a început-o în 2010 cu “Poker” - carte câștigătoare la concursul de debut al editurii Cartea Românească - iar senzația pe care-o am acum este aceea că am mers cot la cot cu protagonistul printr-un canal subteran, întunescos și rece, unde doar lumina anemică a unei brichete a arătat ochilor mei instantanee triste din viața lui. Citeşte tot articolul

Bay Psalm Book, noul record Sotheby’s

Săptămâna trecută, casa de licitații Sotheby’s din New York a înregistrat un nou record mondial la vânzâri de carte cu "Bay Psalm Book", o carte de psalmi printată în 1640 în Cambridge, Massachusetts, care s-a vândut cu 14,165,000 de dolari doborând astfel recordul înregistrat în 2010 de o copie după  “Birds of America”, de John James Audubon, achiziționată cu 11.54 milioane de dolari. Prima carte tipărită pe teritoriile britanice din America de Nord (de către puritani), "Bay Psalm Book" a existat în 1.7000 de exemplare la prima ediție, cea de la Sotheby’s fiind una din cele 11 copii care au supraviețuit. Cumpărătorul acestei cărți, ce a aparținut până acum bisericii Old South Church din Boston, este un investitor american pe nume David M. Rubenstein, care a mai achiziționat documnete istorice precum o copie după Magna Carta cumpărată în 2007 cu 21 de milioane de dolari. Conform “The New York Times”, acesta nu intențiuonează să ia acasă "Bay Psalm Book", ci s-o împrumute mai multor biblioteci din SUA până când se va stabili la care dintre ele va rămâne pe termen lung (tot sub formă de împrumut). Psalm2"Suntem încântați că această carte, care e atât de importantă pentru istoria și cultura noastră, este destinată spre a fi văzută de cât mulți americani care îi vor putea aprecia inegalabila semnificație”, a spus David Redden, șef al departamentului de cărți de la Sotheby’s. Având în vedere că Biblioteca Publică din New York deține deja una dintre celelalte 10 copii ale cărții, ar fi posibil ca "Bay Psalm Book" să-și găsească locul lângă sora ei? Sau poate la universitățile Yale, Harvard, Brown, unde există de asemenea câte un exemplar al cărții? Rămâne de văzut! Surse foto: most-expensive.com, abcnews.go.com, bibleportal.christianpost.com

Cât de ușor pot trece scriitorii și casnicele de la singurătate la nebunie / Fotografii de Charlotte Colbert

Zilele acestea se deschide, într-un spațiu expozițional londonez, Gazelli Art House, o expoziție de fotografie cel puțin interesantă, focusată pe ideea de izolare cu care se confruntă majoritatea scriitoriilor și a casnicelor. Da, ați auzit bine! Scriitorii și casnicele, două categorii de oameni care își petrec majoritatea timpului între pereții propriilor case, spații care le asigură confortul dar care îi izolează în același timp de societate transformându-i practic în proprii lor prizonieri. Charlotte Colbert, care este și scenarist și fotograf, a realizat o serie de fotografii alb-negru pentru această expoziție, intitulată “A Day at Home”, pornind de la propria experiență, de femeie care își petrece cel mai mult timp în casă scriind și făcând multe alte trebușoare. Citeşte tot articolul


Povești contemporane cu și despre cărți în fotografiile lui Wang Qingsong

Am găsit zilele trecute pe Facebook o fotografie cu un om căruia de-abia i se zărește capul într-un spațiu gigantic ticsit cu cărți. Nu m-am putut abține să nu intru pe link-ul la care se făcea trimitere și să nu caut mai multe informații despre autorul fotografiei. Este vorba despre un artist chinez, Wang Qingsong, care face fotografii de mari dimensiuni, cu scenografii bine gândite, ce fac trimitere, în special, la China contemporană: de la educație și politică până la religie și consumerism. Citeşte tot articolul