Veronica

13 romane celebre supuse cenzurii

Istoria cenzurii literare merge departe în trecut, până undeva în Evul Mediu. Biserica Catolică stipulează o serie de publicaţii care au fost interzise congregațiilor sale încă din vremuri străvechi până în 1966.

Legea Campbell din Marea Britanie, care datează din 1857, a fost un decret care definea obscenitatea și imoralitatea în literatură şi impunea cenzura în funcţie de anumite criterii. Ok, vorbim de epoca Victoriană aici, însă legea respectivă a creat un precedent pentru legile de gen care au venit în secolul XX inclusiv în SUA. Legea Campbell a rămas intactă preţ de aproape 100 de ani când a fost schimbată şi astfel au reuşit să reintre în atenţia cititorilor romane celebre, precum "Amantul doamnei Chatterley", care au făcut furori în prima jumătate a secolului trecut, însă supuse cenzurii.

Citeşte tot articolul


definitia scriitorului Charles Dickens

Bicentenar Charles Dickens cu filme vechi

Ieri număram ca în ultima vreme am tot urat la mulţi ani mai multor scriitori. Se pare, însă, că nu suntem singurii care îi readuc în prim plan de ziua lor de naştere. Recent am aflat că British Council urmează să organizeze 3 seri de producții cinematografice realizate după romane celebre ale lui Charles Dickens, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naşterea scriitorului englez. Citeşte tot articolul


160 de ani de Caragiale

Pentru cine nu ştie, a uitat sau nu are un ceas deşteptător care să îi aducă aminte, astăzi se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui Ion Luca Caragiale. 2012 a fost numit anul Caragiale, cu atât mai mult cu cât în iunie se va împlini un secol de la moartea dramaturgului. Chiar și Google la miezul nopţii  şi-a schimbat logo-ul pentru a-l sărbători pe nenea Iancu (fapt pe care nu l-am observat şi de ziua lui Eminescu acum 2 săptămâni)! Ne-am gândit să vorbim puțin despre cel a cărui figură se află pe bancnota de 100 de lei, care la 36 de ani a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti, şi care, online, are o pagină de wikipedia în engleză de vreo două ori mai stufoasă decât în română.

Citeşte tot articolul


În al nouălea cer se citește Pink Floyd în Roșu

Este clar că, de la un punct încolo, prea multe cluburi de lectură şi cenacluri literare ne aglomerează agenda, în aşa fel încât ajungi la un moment dat să nu mai ştii la care să mergi şi pe cine să mai auzi citind, cu atât mai mult cu cât par mai multe evenimente literare organizate decât sunt scriitori pe piaţă. Citeşte tot articolul


Mizele poeziei, cu Răzvan Ţupa feat. Bandesnaci

În urmă cu o săptămână făceam o incursiune în poezia care de-a lungul timpului a fost pusă pe muzică. De altfel, poezia şi muzica au fost iniţial două arte ce mergeau mână în mână, inseparabil una de cealaltă. Ori epocile au curs ciclic şi, invariabil, istoria a ajuns să se repete, ori poezia pusă pe muzică a devenit actualmente un experiment artistic, la care din când în când se apelează pentru sublinierea unor idei şi/ sau sentimente. Spun asta pentru că aseară am fost la lectura "mizele poeziei", susţinută de poetul Răzvan Ţupa la librăria Bastilia, primul dintr-o serie pe care instituţia ante-menționată doreşte să o continue şi cu alţi poeţi, și care a adus muzica și poezia sub același acoperiș. Citeşte tot articolul


Nora Iuga: “Ce să fac, gândesc cam anarhic” (interviu)

Nora Iuga este ori Poetul nemuritor, ori un gen de curious-case-of-Benjamin-Button al literaturii noastre. De fiecare dată când o revăd este un om mai tânăr și mai plin de viață. Probabil dacă nu ar fi împlinit recent venerabila vârstă de 81 de ani, am fi întâlnit-o pe străzile din centrul Bucureștiului, protestând cot la cot cu cei tineri.

Am avut șansa să îi iau un interviu între două lansări. Prima a marcat ieșirea oficială pe piață a Conversației cu Nora Iuga, despre care am povestit săptămâna trecută, iar cea de-a doua va veni în februarie, când scriitoarea octogenară va scoate de sub tiparul Editurii Cartea Românească un nou volum de poezii ("Petrecere la MontRouge"), un ciclu-experiment, precum însăși l-a numit, în care versurile ar fi rostite inconștient în timpul somnului de o doamnă și înregistrate de un tânăr secretar... Citeşte tot articolul


Don’t-uri în literatură

Nu am fi nici primii, nici ultimii care încearcă să dea de cap unei formule care să reinventeze literatura. Noroc că nu asta vrem să facem. De-a lungul timpului arta a devenit o chestiune de gust, deci subiectivă, tocmai din lipsa unor formule general valabile şi acceptate. Drept urmare, nu puţini au fost cei care au scris cărţi despre asta şi, nu de foarte mult timp, inclusiv mediul online se dedica să îi înveţe pe cei mai novice dintre scriitorii începători cum ar trebui să îşi formuleze frazele. Probabil aici aveam de a face cu efectul unei cauze, aceea că de ceva vreme literatura pare să abunde în texte - frumos spus - de pus sub semnul întrebării. Citeşte tot articolul


Primul documentar despre Mihai Eminescu, 1915 (de văzut)

Sunt 123 de ani de când poetul Mihai Eminescu a trecut în nefiinţă şi, deşi a trăit doar 39 de ani, viaţa lui postumă a ajuns să fie mult mai celebrată decât cea antumă. De cel puţin un secol încoace, în fiecare an, de 15 ianuarie, poetul, care de-a lungul timpului a oscilat în mintea românilor de la clasic la romantic, de la poetul neamului până la "Luceafărul poeziei româneşti", este adus în prim plan.

Citeşte tot articolul


Poezie pusă pe muzică

Ştii cum e atunci când o carte care ţi-a plăcut să transformă în scenariu de film... Cel mai adesea ajungi să fii dezamăgit de rezultatul cinematografic şi aşa a apărut şi "cartea bate filmul". Nu am văzut sau citit prea des, însă, ca cineva să facă o analogie similară cu poezia pusă pe muzică și să ajungă la concluzia că un "poem ar fi mai bun ca melodia". Asta poate pentru că există un altfel de amor între cele două arte.

Citeşte tot articolul


16 brazi din cărți crăciunesco-bookaholici

Veţi fi surprinşi, poate, dar decorarea bradului de Crăciun nu prea are treabă cu Moşul (ale carui origini le-am stabilit nu demult) şi, pare-se, nici cu naşterea vreunui prunc sfânt. Prima ornare a unui copac datează, conform wikipedia, din secolul XV, undeva de prin zona Lituaniei şi Estoniei, şi s-a propagat în secolul XVI în Germania, urmând să ia cu asalt întreg mapamondul. Iniţial, ar fi fost un soi de obiect de cult al lunii decembrie, oamenii dansând şi cântând în jurul lui. În prezent, nu îi ştim exact scopul practic, dar dacă tot este un motiv de bucurie pentru copii, ne-am gândit să îl transformăm într-unul pe măsură şi pentru dependenţii de cărţi. Dar gata cu istoria, să trecem la brazii făcuți din cărți. Citeşte tot articolul