Bookaholic

În august 1996, un tânăr matematician român aşteaptă pe aeroportul din Otopeni să înceapă lunga călătorie spre o nouă viaţă. A fost admis la doctorat la Michigan State University, unde urmează să lucreze cu unul dintre cei mai buni geometri din lume, după care se va întoarce în România şi va încerca să profite de avantajul experienţei sale. Acesta e planul, dar, cum se întâmplă de multe ori, viaţa lui îşi va schimba cursul pe nesimţite. Urmează examene ce par imposibile, zile şi nopţi de studiu, prea multă cafea, adaptarea la o altfel de societate, interacţiunea cu românii şi străinii din campus, dar şi un punct de cotitură privind viitorul, odată cu naşterea primului copil în America.

Cum dorul de casă este eclipsat de dorinţa de a-i oferi celui mic o viaţă bună, tânărul se îndreaptă spre cel mai dificil examen dintre toate: candidaturile la sute de universităţi din SUA şi Canada, care necesită nervi de oţel şi credinţa neclintită că în cele din urmă îţi vei găsi postul potrivit şi un nou loc căruia să-i spui acasă. Romanul Avalon. Secretele emigranţilor fericiţi, cu o puternică tentă autobiografică, este un ghid de supravieţuire în mediul universitar american, o carte care ne învaţă că, dacă ai o bază academică solidă, un munte de pasiune pentru ceea ce faci şi un strop de optimism, poţi realiza orice ţi-ai propus.

Bogdan Suceavă va susține un turneu de promovare dedicat celui mai recent roman al său, Avalon. Secretele emigranților fericiți, în perioada 11-17 noiembrie 2018 – programul de evenimente poate fi consultat aici.

Avalon. Secretele emigranţilor fericiţi, de Bogdan Suceavă – fragment

Colecția „Fiction LTD”
Editura Polirom
528 p.

Ajung în help room la timp şi îmi aşez geanta pe unul dintre scaune. E sala 320, de la capătul coridorului, o sală de curs obişnuită, cu mese individuale. Am fost repartizat secţiunii de calcul diferenţial şi asta e de bine, pentru că au şi săli dedicate materiei elegant descrise drept college algebra, unde ajuţi oamenii să priceapă ecuaţia de gradul doi. Studenţii care iau cursurile de calcul diferenţial au obiceiul (bun, după părerea mea) de a învăţa aici. Se aşază la masă şi încep să lucreze la rând problemele asociate secţiunii pe care o acoperă la curs. Stau uneori trei sau patru ore la help room, până termină tot şirul de probleme. Nu merge să le fuşereşti vreo explicaţie, pentru că au lucrare de control vineri şi, dacă nu înţeleg conceptul când le explici, în help room, riscă să piardă puncte la lucrarea de control. Şi au plătit pentru cursul lor. Trei sute de dolari pe credit, pentru un curs de patru credite. Aşa că te întreabă până e clar.

Sunt studenţi care vin aici în fiecare zi, I’m living here, man, spune unul, în glumă, unui coleg. Îi văd şi îi cred. Disciplina lor e de fier. Parcă mai hotărâtă decât a mea, pentru că inima mea nu e la cursurile lor, ci la ale mele. Le admir încăpăţânarea asta. Văd oameni care au mari dificultăţi de cultură matematică, lacune zdravene ca să facă operaţii elementare de algebră, dar care trag de ei cu o determinare care arată profesionalism. Mă rog, la nivelul lor, elementar, dar tot dedicaţie e. Trag să se scoată de la nivelul la care sunt. Şi o vezi la oameni foarte tineri, unii de 20 sau 21 de ani. Fireşte, sunt şi altfel de situaţii. Alţii sunt pierduţi pentru cauză, nu vin la help room, nu studiază şi nu cred că vor fi buni studenţi. Poate asta e opţiunea lor, poate nu‑i interesează, poate nu le place, poate au alte gânduri în viaţă. Important e că există un nucleu numeros de oameni care vin la help room şi îţi cer să le arăţi cum se face problema 3 de la pagina 162. Îţi arată că au început‑o, îţi arată cum au calculat şi unde s‑au împotmolit şi tu îi ajuţi mai departe. E un joc frumos, dar obositor. După două ore într‑o seară ocupată oboseşti, pentru că genul ăsta de muncă te trece rapid prin toată materia.

Sunt aici tineri care au crescut în zone industriale de unde au dispărut locurile de muncă din industria prelucrătoare de maşini, zona Flint, zona Detroit, şi care nu mai vor să se întoarcă acasă. Sunt tineri care au crescut la câte o fermă din Michiganul profund şi care nu mai vor să revină acasă. Sunt tineri care au dificultăţi materiale şi care au bani foarte puţini. Toţi aceştia învaţă de rup cartea. Au plecat tare de jos. În clasa a opta nu au mers la olimpiadele şcolare, pentru că nu aveau habar că aşa ceva există. Ei n‑au crescut în Beverly Hills, în America cea răsfăţată. Au crescut în America reală şi au nevoie de tine să‑i ajuţi.

Despre Bogdan Suceavă

Bogdan Suceavă s-a născut pe 27 septembrie 1969 la Curtea de Argeş. Studii în matematică la Universitatea din Bucureşti şi la Michigan State University. În prezent, profesor în Departamentul de Matematică de la California State University, Fullerton, SUA. Autor al volumelor de proză: Teama de amurg (1990); Sub semnul Orionului (1992); Imperiul generalilor târzii şi alte istorii (2002, 2003); Bunicul s-a întors la franceză, istorii (2003, 2008); Venea din timpul diez (2004, 2010, 2014); Miruna, o poveste (2007, 2008, 2017); Distanţe, demoni, aventuri (2007); Vincent nemuritorul (2008); Noaptea când cineva a murit pentru tine (2010); Memorii din biblioteca ideală (2013); Scrisori de la Polul Est (2015); Republica (2016); Istoria lacunelor. Despre manuscrise pierdute (2017). Distincţii literare: Premiul I Nemira, în 1993, pentru nuvela Imperiul generalilor târzii; Premiul CopyRo, în 2002, pentru volumul Imperiul generalilor târzii şi alte istorii; Premiul pentru Proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru Miruna, o poveste; Premiul I al Reţelei literare pentru Noaptea când cineva a murit pentru tine.