Westbury-sub-Mendip nu vă spune probabil prea multe. Cred că e cazul ca acest lucru să se schimbe. După cum poate v-aţi dat seama, este vorba despre un mic sătuc englezesc, plin de farmecul specific zonei şi cu oameni minunaţi, iubitori de cărţi şi cu iniţiative extrem de frumoase. Una dintre ele are o poveste tare drăguţă.

După cum ştim cu toţii, în ultimii trei ani, din cauza nesuferitei crize economice, şi bugetele destinate culturii şi educaţiei au fost drastic diminuate, astfel că multe biblioteci au fost nevoite să-şi închidă uşile. Sătucul despre care vă vorbesc era deservit de o bibliotecă mobilă, dar din 2009 aceasta a încetat să mai vină prin Westbury.

Cum stăteau într-o frumoasă după-amiază de vară la o şuetă, cu ceai, prajituri de casă şi poate şi un strop de alcool, câţiva locuitori ai satului au avut o idee interesantă: să transforme fosta cabină telefonică, scoasă din uz, într-o mică bibliotecă. Cea mai mică din Marea Britanie.

sursa

Propunerea prezentată în consiliul local a fost adoptată cu entuziasm şi cabina telefonică roşie, emblematic simbol britanic, a fost repede echipată cu rafturi din lemn şi sursă de lumină.Vestea că e nevoie de cărţi pentru stocul iniţial s-a răspândit repede, aşa că în câteva zile rafturile s-au umplut cu cărţile donate de săteni din propriile biblioteci. Pentru ca acest proiect să funcţioneze, procedura e explicată clar printr-un anunţ :

“This is a unique and well used facility but to operate efficiently, an exchange of books is essential. If you take a book, please leave one in its place for the continuing success of the book exchange and the enjoyment of all its users.”

Cam ca la copacul cu cărți din Berlin. 🙂

 

sursa

sursa

sursa

sursa

Micuţa bibliotecă adăposteşte în jur de 100 de cărţi din domenii variate, de la romane celebre, la cărţi pentru copii sau de bucătărie. E deschisă zilnic, 24 de ore şi e luminată noaptea. Din când în când, cărţile care nu au avut mare căutare sunt date organizaţiilor de caritate şi stocul e înlocuit cu titluri noi.

Şi, aşa cum îi stă frumos unei comunităţi mici, o astfel de realizare trebuie sărbătorită anual şi cum altfel să se facă, dacă nu printr-o întâlnire la un ceai şi o lectură plăcută?

 

sursa

sursa main image

Irina Dumitru

Este de profesie jurist și locuiește în Târgoviște. I-ar fi plăcut să fie ilustrator, arhitect sau creator de bijuterii. Îi place să citească, în special literatură fantastică, mănâncă filme pe pâine, călătorește, e pasionată de artă, design interior și adoră tot ce ține de stilul vintage: haine, accesorii, obiecte de decor, atmosferă. A început prin a ne posta chestii frumoase pe wall-ul de Facebook, a continuat prin a scrie articole despre tot felul de descoperiri simpatice.


Un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *