Avem pentru voi două pachete de cărți scrise de Margaret Mazzantini, oferite de Editura Polirom. Fiecare pachet conține două cărți: Venit pe lume (2008, apărut în colecția Biblioteca Polirom. Proză XXI în 2010, în traducerea Gabrielei Lungu) și Nimeni nu se salvează singur (roman abia apărut la Polirom în colecția Biblioteca Polirom. Actual, tot în traducerea Gabrielei Lungu).
Pentru a câștiga unul dintre ele, trebuie să ne răspundeți la o întrebare:
Ce carte scrisă de un autor italian ți-a plăcut și de ce?
Câștigătorii vor fi aleși prin tragere la sorți dintre cei care au respectat cerința concursului, s-au semnat cu numele întreg și real și au folosit o adresă de mail validă. Deadline: 30 august.
Succes!
Câștigători: Adriana-Ancuța Petcu și Alina Tomi.
Margaret Mazzantini este una dintre cele mai prolifice și cunoscute scriitoare din spațiul italian. S-a născut în 1961, la Dublin. A urmat cursurile Academiei de Artă Dramatică din Roma, interpretând apoi diverse roluri în teatru, cinema și televiziune.
A renunțat la scenă în favoarea scrisului, debutând în 1994 cu romanul Ligheanul de zinc (distins cu premiile Selezione Campiello şi Rapallo Carige). Pentru romanul Nu te mişca (2002; Polirom, 2004, 2013) a primit Premiul Strega şi Premiul Grinzane Cavour, cele mai prestigioase distincţii literare italiene și a fost tradus în 32 de limbi. Romanul a fost ecranizat de Sergio Castellitto, cu Penélope Cruz în rolul principal. Romanul Venit pe lume (2008; Polirom, 2010) a fost distins cu Premiul Campiello şi a fost ecranizat tot de Sergio Castellitto, cu Penélope Cruz şi Emile Hirsch în rolurile principale.
Prezentarea cărților de către editură:
Romanul Venit pe lume (2008) redă tulburătoarea poveste a vieţii unei femei de cincizeci şi trei de ani, Gemma, din Roma, care se întoarce împreună cu fiul ei, Pietro, în locurile unde trăise în tinereţe o mare iubire cu un fotograf genovez, Diego. Treptat, Gemma alunecă în trecutul tinerei cercetătoare care, pentru a scrie un studiu despre poezia lui Andriä, pleacă la Sarajevo. Ajutată de poetul Gojko, cel care avea să îi rămînă prieten tot restul vieţii, Gemma descoperă farmecul oraşului, dar şi pe Diego.
Întoarsă în Italia, trăieşte cu acesta o intensă poveste de dragoste, distrusă însă, în timp, de sterilitatea ei, care o va împinge la cele mai disperate gesturi, ultimul aruncîndu-i pe amîndoi în vîltoarea unui război cumplit, care îi va marca ireversibil. Povestea lor şi consecinţele ei asupra vieţii Gemmei se conturează pe dramaticul fundal al celui mai lung asediu postbelic al unui oraş european: Sarajevo, 1992. Un roman despre obsesia maternităţii şi despre imposibilitatea împlinirii ei, un roman al dragostei pe timp de război, al dramelor individuale, al morţii şi al (re)naşterii în egală măsură.
„Această carte îndrăzneaţă şi plină de forţă epică abordează teme majore: viaţa şi moartea, războiul şi pacea, într-un limbaj bogat şi tensionat, alimentat de un flux neîntrerupt de imagini, reflecţii şi metafore construite în jurul unor evenimente terifiante.” (La Repubblica)
Nimeni nu se salvează singur: Delia şi Gaetano formau cîndva un cuplu. Acum trebuie să înveţe să-şi uite, fiecare, perechea şi deprinderile. Stau amîndoi într-un restaurant, la puţin timp după ce au distrus ceea ce fusese o familie. Delia şi Gaetano sînt încă tineri – au treizeci şi ceva de ani, o vîrstă la care poţi s-o iei oricînd de la capăt. Ar vrea să se împace, însă problemele din trecut, revelate în flashbackuri succesive, îi bîntuie. Dar unde au greşit? Problema e că nici unul nu ştie. Pasiunea de la început şi furia de la sfîrşit sînt încă la fel de prezente. Crescuţi într-o epocă în care totul pare să fi fost deja spus, schimbă între ei cuvinte ce nu reuşesc să dea glas singurătăţii, dorinţelor lor, pentru că trăiesc în confuzia unui soi de analfabetism afectiv.
Este povestea unui cuplu ca multe altele, un cuplu ca noi, contemporan nouă. Este romanul care echivalează cu autobiografia sentimentală a unei generaţii.
„Protagoniştii romanului sînt ca doi boxeri în ring, năuciţi de ura pe care o resimt unul faţă de celălalt – o ură ce ar putea fi de fapt iubire, dacă cei doi ar înţelege acest lucru.” (la Repubblica)
Carlo Collodi, pentru ca mi a infrmusetat copilaria si a miscat masele de copiii de a lungul timpului. Una dintre scrierile frumoase se numeste Pinochio.
O sa aleg Desertul tatarilor de Dino Buzzati, pentru ca atunci cind am citit-o am simtit-o/luat-o foarte personal, toate trairile lui Drogo, singuratatea, reconsiderarea asteptarilor, ratarea unor oportunitati etc.
Îmi place foarte mult”Numele trandăfirului”de Umberto Eco,iar autorul cărttî este unul dintre scriitorii cei mai reprezentativi pentru literatura contemporană,iar această carte m-a captivat foarte mult,este o carte interesantă care prezintă lucruri noi,ne propune sisteme de gândire si analiză .Teama de a fi coplesiti si distrusi de hoardele barbarilor e la fel .de veche precum istoria civilizatiei.Imagini de pustîre,de grădinni prădate de barbari si palate în ruina,unde pasc turmele.Baricco îsi propune să prezină romanul structurat pe trei mari domenii,paralele,special alese pe placul italienilor:vinul,fotbalul si cărtile
Giovanni Boccacio, Decameronul, pentru ca m-a uimit diversitatea subiectelor care starnesc rasul si il bine dispune pe cititor. Mi-a placut amestecul subiectelor, chiar daca unele sunt dureroase.
Giovani Boccacio, In Decameronul mi-a placut spumozitatea subiectelor interesante, dar si un scriitor de prima mana. Mi-a placut in mod deosebit maiestria scrisului si abordarea unica in literatura.
“Oamenii cred că luptă şi suferă pentru sufletul lor, dar în realitate se luptă şi suferă pentru pielea lor, doar pentru ea. Restul nu contează”. Asa scrie Curzio Malaparte in “Pielea”, oferind alta viziune asupra eistentei umane. De aceea lectura cartii mi-a facut o reala placere.
Mi-au placut multe carti scrise de scriitori italieni dar cea mai aproape de suflet ramane Cuore -inima de copil de Edmondo de Amicis pentru ca sensibilitatea povestirilor iti patrunde in suflet
N-am cuvinte sa spun cat de mult mi-a placut scriitura din “Nu te misca”. Apetitul pentru detaliu pe care mi l-a deschis Mazzantini poate fi hidratat sper, tot cu scriitura ei, asa ca din curiozitate sau poate pentru ca “nimeni nu se salveaza singur”… recomandarea mea este “Nu te misca”.
Umberto ECO – Şase plimbări prin pădurea narativă
1.pentru că este o carte de teoria literaturii pe care o citeşti cu drag;
2.pentru că joaca devine pas cu pas teorie şi informaţiile esenţiale ţi se întipăresc în minte cu uşurinţă;
3.pentru că este autorul care poate transforma ceva destul de rigid în pura plăcere de a citi;
Antonio Tabucchi- ” Tristano moare”
Mi-a placut mult aceasta carte datorita dizertatiilor legate de viata in care se regasesc regretele si neimplinirile vietii amestecate cu efectul morfinei. Delirul in care se afla Tristano,personajul principal, da povestii un aer de ambiguitate, facand ca fiecare istorioara spusa de el sa fie amplificata de frica,lasitate dar si de pasiunea iubirilor. Pe patul de moarte, Tristano ii spune scriitorului care a venit sa-i asculte povestea vietii ca “timpul de pe ceas nu curge in acelasi ritm cu cel al vietii”. Filosofiea acestui citat m-a urmarit de-a lungul cartii si mult timp dupa aceea.