
De azi până vineri, avem pentru voi zilnic câte un pachet format din patru cărți oferite de Casa de Pariuri Literare, o editură mică și îndrăzneață, care mizează pe tinerii scriitori români. Și, pentru că vrem ca autorii români să fie cunoscuți de cât mai multă lume, punem la bătaie patru titluri.
Cum funcționează?
De azi până vineri, în fiecare dimineață punem câte o întrebare. Aveți timp până a doua zi să răspundeți la ea. A doua zi tragem la sorți dintre cei care au răspuns, alegem câștigătorul și punem o nouă întrebare, pentru ziua respectivă. Nu poți răspunde la întrebările trecute și, pentru tragerea la sorți, se iau în considerare doar cei care au răspuns la întrebearea din ziua în curs.
Trebuie să te semnezi cu numele real și să folosești o adresă de mail corectă, pe care să o verifici (spunem asta din experiență). Dacă nu ai câștigat într-o zi, poți participa în zilele următoare. O persoană nu poate câștiga de mai multe ori.
Întrebarea de luni: Care este ultima carte scrisă de un autor român pe care ai citit-o și cum ți s-a părut? Câștigătoare: Alina Mihai
Întrebarea de marți: Care este personajul din literatura română de care îți place cel mai mult? Câștigătoare: Simona Predulescu
Întrebarea de miercuri: Cu ce autor român contemporan ți-ar plăcea să ieși la o cafea și ce l-ai întreba? Câștigătoare: Ioana Popa
Întrebarea de joi: Care este cartea din literatura română pe care nu ați reușit să o terminați și de ce? Câștigătoare: Mihaela Alina Stuiber
Întrebarea de vineri: Dacă ai scrie o carte, ce autor român contemporan ai vrea să îți scrie o recomandare/prezentare pe coperta a patra și de ce? Câștigătoare: Kazimir Oniga
Care sunt cărțile?
Cincisprezece povestiri plus o confesiune, din vremurile cînd cu â din a se scria doar România. Republica Socialistă România. Pornim la drum în 1971 cu Grigore, nimeni altul decît micul Grișa al lui Cehov, teleportat în viitorul devenit trecut: în România comunistă. Continuăm cu alți copii, stăm la cozile anilor ‘80, fie că sîntem oameni sau pisici, ne închinăm la zeițele vînzătoare, așteptăm să înceapă Calvarul, împănăm dulceața anilor copilăriei cu sîmburi amari, creștem, ne despărțim de toate cu o nespusă ușurare, în 1990, în Casa Poporului. (de aici)

Intunecare -Cezar Petrescu. Prea multa durere-sau poate eram eu intr-un moment nepotrivit cu cartea.
O carte din literatura română pe care nu am reușit să o termin e Ion. E prea lungă pentru o poveste așa simplă, după părerea mea. Da, am învățat la română despre ea, despre iubirea față de pământ și iubirea pentru o fată, dar nu o face o carte mai atrăgătoare.
Enigma Otiliei pentru ca mi-a displacut personajul principal.
Eu sunt o cititoare inraita, asa ca termin toate cartile inceoute, dar… “Zadarnica e arta fugii” de Dumitru Tepeneag mi-a cam dat de furca. Am reluat-o de vreo cateva ori pana am terminat-o.
in afara de Bakltagul si Dumbrava minunata, nu am reusit sa termin nicio carte de Sadoveanu… prea multa descriere…
Fanus Neagu – “Ingerul a strigat”, deoarece nu m-a atras deloc stilul autorului.
Cartea pe care cred ca nu am terminat-o de citit a fost “Morometii” de Marin Preda. Am citit in liceu prima parte si jumatate din cea de-a doua. Motivul pentru care nu am mai continuat sa o citesc a fost pentru ca am vizionat filmul.
Tudor Arghezi – Cimitirul Buna Vestire. M-am chinuit sa o citesc pana pe la jumatate, dar am renuntat. Nu rezonez cu Arghezi si nici n-as vrea sa ii inteleg frustrarile legate de mediul academic poluat de acum cativa ani. Sper ca acum nu mai traim vremurile acelea.. 🙂
“Fratii Jderi”…stilul e greoi, incalcit.
Mi-au placut foarte mult si am citit cu placere cartile lui Mihail Drumes. Imi plac romanele de dragoste si chiar daca cartile dansului sunt putin cam dramatice, ‘Invitatie la vals’ este cartea mea preferata.