Cronici

Cronici cărți străine

Sunt atâtea cărți de literatură (și nu numai) străină care merită citite! 

Facem cronici de cărți de citit, fie că vorbim de autori clasici, mari, fie 

de noi descoperiri sau de literatură experimentală. Scriem cronici de 

cărți dintr-un unghi personal, subiectiv, vă spunem sincer ce credem 

despre ele. Găsiți cronici de carte pe înțelesul tuturor, nu stăm cu 

mâna la tâmplă și nu vrem să dăm lecții școlărești de literatură, ci să 

vorbim ca între prieteni despre lucrurile care ne pasionează. 

Recenzii cărți românești

Suntem la curent cu ce apare în literatura română, citim cărțile noi 

și scriem despre ele, citim și cărți clasice și scoatem la iveală autori 

ce merită descoperiți. Citiți aici recenzii la cărți ale autorilor români, 

recenzii carte nouă și veche, interpretări inedite sau abordări care 

depășesc canonul clasic. Credem că o recenzie de carte scrisă 

relaxat este un punct foarte bun de pornire pentru cititorii care caută 

cărți noi și recomandări. 

Recenzii cărți de specialitate

Mai rar, e adevărat, abordăm și cărțile de specialitate, mai ales în 

domenii cum sunt cărțile de business, cărțile de bucate, eseistica, 

teoria literară, studiile culturale și multe altele. Chiar și atunci 

când scriem cronici de carte specializată, tonul este unul relaxat, 

încercând să înțelegem, împreună cu voi, cititorii, despre ce e vorba.

Despre absurd, singurătate şi moarte în „Generalul armatei moarte” de Ismail Kadare

În 1963 Ismail Kadare devenea cunoscut datorită unui singur roman, Generalul armatei moarte. Deşi cu un stagiu la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova, se poate spune că Ismail Kadare, prin stilul său, nu aparţine realismului socialist. El însuşi mărturiseşte, într-un interviu acordat lui Alain Bosquet, că a scris romanul Generalul armatei moarte într-o notă opusă acelui curent literar „realist” implementat de puterea moscovită începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea,  în toate ţările comuniste: Citeşte tot articolul


Moartea pasiunii și literatura ca tabloid – ”Mămica la două albăstrele” de Doina Ruști

Mămica la două albăstrele scrisă de Doina Ruști și apărută la Editura Polirom în colecția ”Ego.Proză” anul acesta, prin primăvară, este un exemplu clar de ”așa nu”. Voi discuta exclusiv despre carte, argumentând de ce nu mi-a plăcut, și vreau să se înțeleagă acest lucru de la început - știu că doamna Doina Ruști este foarte prezentă în spațiul public, știu că are volume foarte traduse și multe premii literare la activ, că merge frecvent pe la târguri și festivaluri literare reprezentând scriitorii români contemporani. Prin urmare, cunosc notorietatea autoarei. Citeşte tot articolul


Despre filosofii şi filosofi cu Robert Zimmer

Istoria filosofiei este un domeniu exploatat la maximum de diverşi autori în diverse moduri – de la expunerile clasice până la cele provocatoare, precum, de pildă, cele ale francezului Michel Onfray. Filosofia. De la Iluminism până astăzi, micul volum al lui Robert Zimmer, poate fi plasat undeva între cele două genuri. În fapt, este o carte de popularizare, iar ca orice volum de acest gen, nu caută să şocheze, cât să informeze. Citeşte tot articolul

Despre Jung şi psihanaliză cu Gerhard Wehr

Gerhard Wehr surprinde destul de precis, în monografia dedicată lui C. G. Jung, caracteristicile gândirii psihanalistului elveţian. Ce e drept, există o mulţime de lucrări despre Jung – printre cele mai cunoscute numărându-se, de exemplu, cele ale Jolandei Jacobi sau Anielei Jaffé, ambele discipole ale psihanalistului elveţian –, însă volumul lui Gerhard Wehr este, poate, cel mai potrivit pentru neofiţii într-ale psihanalizei jungiene. Citeşte tot articolul


Telenovelă cartea, telenovelă filmul: Ca apa pentru ciocolată

M-am apucat să citesc Ca apa pentru ciocolată  de Laura Esquivel după ce am găsit o referinţă la ea într-o carte care discuta anumite tipare legate de stiluri de viaţă în epoca globalizării. Pasajul respectiv făcea referire la interesul tot mai mare pentru cultura gătitului şi dădea ca exemplu succesul romanului Ca apa pentru ciocolată (trad. Cornelia Rădulescu, Ed. Humanitas, 2004) şi al filmului care i-a urmat. Am găsit cartea uşor, într-un anticariat şi la prima răsfoire mi s-a părut interesantă formula în care a fost scrisă. A fost însă o impresie foarte de suprafaţă, profund înşelătoare. Citeşte tot articolul

Delivering Happiness sau „am întâlnit și antreprenori fericiți”

„Delivering Happiness” a lui Tony Hsieh, cartea despre profit, pasiune și scop în viață, e simplu de caracterizat într-o frază – este o combinație de „coming-of-age story” cu filosofia despre business a lui Tony, totul presărat bine cu un nu-foarte-discret PR pentru Zappos, compania al cărei CEO este. Una dintre cărțile de business ușurele, numai bună de citit dimineața la cafea, Delivering Happiness livrează în limbaj relaxat câteva idei cheie. Citeşte tot articolul


Wastelands: 22 de apocalipse într-un singur volum

Must be a bummer to wake up and find out you’re at the end of your evolutionary curve.

Cea mai importantă sarcină a science fiction-ului, dacă mă întrebați pe mine, este să dea cât mai multe răspunsuri la întrebarea ce-ar fi dacă...?. Iar fascinația dezastrului total care se petrece dincolo de oglindă, în lumea aia care nu e a ta, e la fel de confortabilă ca o seară rece și înzăpezită de iarnă pe care tu ți-o petreci înăuntru, la căldură, nu afară în frig.

Poate de-aia ne plac atât apocalipsele, post apocalipsele și distopiile. Citeşte tot articolul


”Ibrahim și florile Coranului” – spectacolul-lectură de la Undercloud și cartea

Noi v-am spus să mergeți la Undercloud. Dacă nu ați vrut sau nu ați putut din varii motive, ne pare rău, ați pierdut piese frumoase (se încheie pe 31 august, poate vă faceți timp!). Puteți să vă consolați citind pe aici ce s-a mai întâmplat, ce spectacole am mai văzut. Astăzi, avem în programul virtual ”Ibrahim și florile Coranului”, un spectacol - lectură după cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt (Domnul Ibrahim și florile din Coran apărută în 2001 și tradusă de către Editura Humanitas în 2006), care a avut loc luni seară la Muzeul Țăranului Român. Citeşte tot articolul


Visul şi literatura. Despre onirism

Grupul oniric a fost o grupare atipică în peisajul literar românesc de la jumătatea secolului al XX-lea. A luat naştere în 1959, pentru ca peste vreo câţiva ani, după 1965, grupul să-i aibă în componenţă, pe lângă Leonid Dimov şi Dumitru Ţepeneag – cei doi teoreticieni recunoscuţi ai onirismului –, şi pe Virgil Mazilescu, Iulian Neacşu, Sânziana Pop, Florin Gabrea, Daniel Turcea, Emil Brumaru, Sorin Titel. Din punct de vedere al contextului politic al vremii, onirismul ar putea fi considerat, la limită, prin caracterul său evazionist, o formă de disidenţă literară, deşi membrii grupului nu mizau pe acest lucru. Leonid Dimov, de exemplu, era un spirit total dezinteresat de politică. Cu toate acestea, onirismul a fost atacat în oficiosul Scânteia, iar pentru un timp, cuvântul „oniric” a fost interzis.

Citeşte tot articolul


Șoimul maltez – Dashiell Hammett şi realismul romanului poliţist

La începutul secolului al XX-lea, după ce maeştri precum Poe sau Conan Doyle îşi spuseseră cuvântul, literatura poliţistă părea un gen bine consolidat, cu norme proprii, inviolabile. De exemplu, în 1928, în American Magazine, sunt publicate cele 20 de reguli pe care orice autor onorabil de romane poliţiste ar trebui să le respecte, reguli elaborate de S. S. Van Dine – pseudonimul lui Willard Huntington Wright –, tatăl unui detectiv spilcuit, destul de gustat prin anii ’20-’30 ai secolului trecut, e vorba despre Philo Vance. Regulile lui S.S. Van Dine au fost, însă, deseori, contestate. Ba chiar unele romane poliţiste au fost construite în răspăr cu cele promulgate în lista lui Van Dine. Unul dintre contestatari a fost şi autorul de romane poliţiste Dashiell Hammett, cel care a făcut popular genul hardboiled, gen ce presupune un personaj dur care înfruntă o lume violentă – de aici, de altfel,  şi denumirea. În 1930 apărea în foileton, în revista Black Mask, sub semnătura lui Dashiell Hammett, romanulThe Maltese Falcon/ Şoimul maltez, roman care a impus un personaj ce va schimba faţa literaturii poliţiste, detectivul Sam Spade.

Citeşte tot articolul


Cum să devii un om viu / “Ochiul cosmologic”, de Henry Miller

În “Ochiul cosmologic” - carte apărută vara aceasta la Polirom – Henry Miller scrie cu o sinceritate violentă despre lucruri care-l incită: de la filme controversate precum “L'Âge d'Or”, al lui Luis Buñuel și Salvador Dalí sau “Extase”, al lui Gustav Machatý și până la “Hamlet”-ul lui Shakespeare, podul Brooklyn, suprarealism, New York. O face permanent în comparație cu lucruri care îl scandalizează, contrast care ghidează cititorul prin aparentul labirint de fraze și idei ce alcătuiesc cartea și care pune mai bine în lumină argumentele scriitorului pentru un lucru sau altul. Citeşte tot articolul


Peter Sloterdijk şi criza umanismului

Peter Sloterdijk, profesor de estetică şi filozofie la Hochschule für Gestaltung din Karlsruhe, adversar al teoriei critice a Şcolii de la Frankfurt – inamic declarat al lui Jürgen Habermas –, i-a contrariat pe mulţi, în 1983, printr-un volum atipic, Critica raţiunii cinice. Se poate spune, pe bună dreptate, că omul cinic al sfârşitului de secol XX s-a regăsit mai mult sau mai puţin în această carte a demascărilor, a aparenţelor denunţate fără pic de jenă. Citeşte tot articolul


Dan Brown, Inferno, o călătorie prin iadul condiţiei umane

Al patrulea roman din seria aventurilor profesorului Robert Langdon, fără a se dezminţi de stilul fără stil al lui Dan Brown, e străbătut de o neaşteptată abordare umanistă; şi nu este vorba atât de discuţia artistică, renascentistă, prezentă şi aici, ca şi în episoadele I şi II, cât, mai important, de subiectul etic şi filosofic al umanismului şi, mai ales, al ramurii sale mai noi, mai controversate, transumanismul. Citeşte tot articolul


Neil Gaiman, Oceanul de la capătul aleii

Neil Gaiman e un personaj foarte atractiv: un scriitor bun de ficţiune speculativă - (dark) fantasy, weird fiction -, răsplătit de-a lungul anilor cu diverse premii ale literaturii de profil (Hugo, Nebula), scenarist, autor apreciat de benzi desenate şi romane pentru copii şi adolescenţi, o prezenţă internaută constantă şi afabilă, însurat cu neobosita cruciată a provocărilor de tot soiul şi a nonconformismului Amanda Palmer şi, în paranteză fie spus, un tip tare arătos. Citeşte tot articolul