Cronici

Cronici cărți străine

Sunt atâtea cărți de literatură (și nu numai) străină care merită citite! 

Facem cronici de cărți de citit, fie că vorbim de autori clasici, mari, fie 

de noi descoperiri sau de literatură experimentală. Scriem cronici de 

cărți dintr-un unghi personal, subiectiv, vă spunem sincer ce credem 

despre ele. Găsiți cronici de carte pe înțelesul tuturor, nu stăm cu 

mâna la tâmplă și nu vrem să dăm lecții școlărești de literatură, ci să 

vorbim ca între prieteni despre lucrurile care ne pasionează. 

Recenzii cărți românești

Suntem la curent cu ce apare în literatura română, citim cărțile noi 

și scriem despre ele, citim și cărți clasice și scoatem la iveală autori 

ce merită descoperiți. Citiți aici recenzii la cărți ale autorilor români, 

recenzii carte nouă și veche, interpretări inedite sau abordări care 

depășesc canonul clasic. Credem că o recenzie de carte scrisă 

relaxat este un punct foarte bun de pornire pentru cititorii care caută 

cărți noi și recomandări. 

Recenzii cărți de specialitate

Mai rar, e adevărat, abordăm și cărțile de specialitate, mai ales în 

domenii cum sunt cărțile de business, cărțile de bucate, eseistica, 

teoria literară, studiile culturale și multe altele. Chiar și atunci 

când scriem cronici de carte specializată, tonul este unul relaxat, 

încercând să înțelegem, împreună cu voi, cititorii, despre ce e vorba.

Lecţii despre univers cu părintele memelor

Dacă ar fi să aleg o carte şi s-o fac manual de studiat timp de un an, într-o clasă de liceu, să zicem, aş lua fără să ezit Magia realităţii de Richard Dawkins (Editura Humanitas, trad. Vlad Zografi, ilustraţii de Dave McKean). E o carte cinstită de popularizare a ştiinţei, care explică inteligent şi simplu cum stă treaba cu o mulţime de lucruri din lumea de sub nasul nostru. Citeşte tot articolul

Cu Sankea prin Rusia, împotriva sistemului. De Zahar Prilepin

Când spui revoltă în Rusia, spui, de fapt, încă unul care o va păți - cel puțin asta e imaginea cu care aproape ne-am obișnuit. Nu despre asta scrie Prilepin în Sankea, ci despre revolta în sine, care nici nu trebuie să aibă un sens, o ideologie: ce sens are sistemul din Rusia, ce poți face? Singurul răspuns al generației tinere este: nu poți decât să te revolți. Citeşte tot articolul

Biblioteca, o conexiune care ar putea funcţiona – Căutătorii de povești

Cîteva doamne de vîrsta a treia se hotărăsc să devină actriţe şi repetă în fiecare joi, un grup de copii învaţă tehnici de prim ajutor sau de origami, alţii, mai mari şi mai încordaţi, îşi caută slujbe pe net sau rude dispărute, iar un gorjean, paznic de drumuri judeţene, vînează informaţii despre micorizarea trufelor, eventual pe rădăcină de Evodia hupehensis. Toate aceste lucruri se întîmplă în locuri şi timpuri diferite, dar în acelaşi improbabil spaţiu: în bibliotecă, în România. Citeşte tot articolul

Lecții de supraviețuire: Extrem de tare și incredibil de aproape

Nu sunt unul dintre acei oameni care să adopte o poziție radicală față de evenimentele de la 11 septembrie 2001. Cred că în spatele întregii povești stau interese politice și jocuri de putere pe care nu le pot descifra fără a avea acces la toate datele. Tocmai de aceea i-am pus cruce incidentului fără să mă fi lămurit cine, ce și cum. Când am auzit prima dată de volumul lui Jonathan Safran Foer, Extrem de tare și incredibil de aproape, mi-am zis că nu e pentru mine tocmai pentru că nu vreau să-mi bat capul cu ceva care oricum nu poate fi lămurit doar pe baza unor impresii. Citeşte tot articolul

Pro şi Contra Mândrie şi prejudecată. (Şi un eseu de Doris Lessing)

Motto: „The triumph of Jane Austen's art was that the little piece of ivory, she claimed as her artistic territory was carved out of such an abundance of experience and material.” (Doris Lessing – Jane Austen, în Time Bites)

Recunosc că, până acum câţiva ani, nu m-aş fi atins de romanele lui Jane Austen. Eram obişnuită să caut şi să apreciez în literatură problemele „cu adevărat importante”, care ţin de psihologia unor personaje complexe, de obicei masculine, frământate de Timpul care trece, de Moartea care vine, de spectrul Războiului, de Schimbările sociopolitice sau de Existenţa lui Dumnezeu. Citeşte tot articolul


Habarnam în Orașul Soarelui

Fiind una din cele mai cunoscute povești pentru copii ale anilor ʼ50 în Uniunea Sovietică, Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi este urmată de un al doilea volum, Habarnam în Orașul Soarelui, scrisă tot de Nikolai Nosov și ilustrată tot de A. Laptev. Cel de-al doilea volum reia acțiunea de unde fusese lăsată în cartea anterioară și născocește o nouă aventură pentru Habarnam și doi dintre prietenii săi. Citeşte tot articolul

J.M.G. Le Clézio, Inimă arsă

Inimă arsă (și alte romanțe, după cum precizează subtitlul) este o colecție de șapte nuvele de Jean-Marie Gustave Le Clézio, autorul pe jumătate francez, pe jumătate mauritian, care a primit în 2008 Premiul Nobel pentru Literatură. Citeşte tot articolul

Capul retezat, de Iris Murdoch

Fără să mă fi captivat în timp ce o citeam, Capul retezat este o carte care m-a bântuit în schimb după ce am terminat-o.

Ca într-un film turnat exclusiv în interior, romanul e un pic sufocant, acţiunea lui clocotind exasperant în limitele aceluiaşi cerc, strâmt, de personaje. Personajul principal este Martin, un bărbat de patruzeci de ani, din distinsa familie Lynch Gibbon, producătoarea unor vinuri rafinate. Căsătorit cu Antonia, o femeie tot atât de rafinată ca vinurile respective, mai în vârstă decât el, Martin are şi o mult mai tânără amantă, pe Georgie, asistentă la London School of Economics. Citeşte tot articolul


Alina Mungiu-Pippidi, despre putere, năravuri şi forţa criticii – De ce nu iau românii premiul Nobel

Cartea Alinei Mungiu-Pippidi, De ce nu iau românii premiul Nobel, grupează  în cinci secţiuni diferite, articole publicate de-a lungul a şapte ani. Dacă nu am şti asta, fie pentru că îi urmărim comentariile în presa scrisă, fie pentru că informaţia apare la începutul volumului, prea puţine lucruri ar trăda faptul că respectivele texte au fost scrise pentru jurnale perisabile, urmărind agenda, şi ea efemeră a zilei. Citeşte tot articolul

De la carte la Muzeul inocenței

Pentru că literatura nu este decât o altă formă de autocunoaștere și pentru că este mai legată de viațp decât pare la prima vedere, Orhan Pamuk a hotărât cu Muzeul inocenței să străbată drumul de la realitate la ficțiune și înapoi. Deși nu avea fondurile necesare în momentul în care a început să scrie Muzeul inocenței pentru a pune bazele muzeului care acum, după investirea sumei oferite de Academia Suedeză la câștigarea Premiului Nobel, există în Istanbul, Pamuk și-a construit, de la bun început, cartea ca pe un soi de catalog al muzeului. Citeşte tot articolul

O fiestă în bârlog, cu Juan Pablo Villalobos

Când abia dacă ai chef să ieși și dacă ți se promite un loc fain și când vacanța de iarnă înseamnă, pe lângă vizite și mese, bârlogeală, Fiesta în bârlog pare un titlu predestinat. Mi-am luat-o cu premeditare pe 24 decembrie, convinsă că voi vedea mai multe filme dintre perne și că cel mai probabil nu voi citi ceva lung. Romanul cât o povestioară (96 pag) a fost consumat într-o seară de ianuarie, după ce, culmea, terminasem ceva lung - Cuvânt către crocodili, de Antunes. Citeşte tot articolul