Cronici

Cronici cărți străine

Sunt atâtea cărți de literatură (și nu numai) străină care merită citite! 

Facem cronici de cărți de citit, fie că vorbim de autori clasici, mari, fie 

de noi descoperiri sau de literatură experimentală. Scriem cronici de 

cărți dintr-un unghi personal, subiectiv, vă spunem sincer ce credem 

despre ele. Găsiți cronici de carte pe înțelesul tuturor, nu stăm cu 

mâna la tâmplă și nu vrem să dăm lecții școlărești de literatură, ci să 

vorbim ca între prieteni despre lucrurile care ne pasionează. 

Recenzii cărți românești

Suntem la curent cu ce apare în literatura română, citim cărțile noi 

și scriem despre ele, citim și cărți clasice și scoatem la iveală autori 

ce merită descoperiți. Citiți aici recenzii la cărți ale autorilor români, 

recenzii carte nouă și veche, interpretări inedite sau abordări care 

depășesc canonul clasic. Credem că o recenzie de carte scrisă 

relaxat este un punct foarte bun de pornire pentru cititorii care caută 

cărți noi și recomandări. 

Recenzii cărți de specialitate

Mai rar, e adevărat, abordăm și cărțile de specialitate, mai ales în 

domenii cum sunt cărțile de business, cărțile de bucate, eseistica, 

teoria literară, studiile culturale și multe altele. Chiar și atunci 

când scriem cronici de carte specializată, tonul este unul relaxat, 

încercând să înțelegem, împreună cu voi, cititorii, despre ce e vorba.

Fantastica călătorie din Peru la Londra a ursului Paddington

Mulți dintre voi îl cunosc probabil deja pe ursulețul Paddington din seria de articole vestimentare și de larg costum cu care nu puține magazine londoneze își așteaptă vizitatorii. L-ați văzut cu siguranță în călătoriile voastre, pe net sau tricoul vreunui prieten recent întors din Londra. Având în vedere că în stația de tren Paddington, după care ursulețul a fost numit, există și o statuie a celebrului personaj, vă puteți da ușor seama de amploarea fenomenului Paddington. Acum îi puteți citi povestea, căci a apărut volumul Un urs pe nume Paddington, semnat de Michael Bond. Citeşte tot articolul

Povestea din spatele mirosului de migdale amare – Dragoste in vremea holerei

„Nici nu se putea altfel: mirosul de migdale amare îi amintea de fiecare dată de soarta iubirilor neîmplinite.” Nici nu se putea un început mai potrivit pentru a crea atmosfera de poveste din Dragoste în vremea holerei. Cu un astfel de început (cu tentă proustiană), Gabriel García Márquez a ştiut să îşi cucerească cititorul chiar din prima, căci pornind de la această frază, vei vrea să ştii ce poveste se asunde în spatele mirosului de migdale amare. Citeşte tot articolul

Crima de a avea amintiri. Cinghiz Aitmatov, „O zi mai lungă decât veacul”

Conducându-l pe ultimul drum pe cel mai bun prieten al său, Edighei – un bătrân muncitor la o haltă din Sarî-Ozeki, un loc uitat de lume din stepele Asiei –, copleşit de nostalgie, se pierde pe drumurile amintirilor, reînviind, de fapt, o întreagă lume, cea a comunismului care s-a străduit, prin toate mijloacele, să şteargă sentimentul individualităţii, dar şi o lume în care miturile, prietenia şi dragostea încă însufleţesc o comunitate ce se încăpăţânează să nu pună preţ pe memorie. În O zi mai lungă decât veacul, scriitorul kârgâz Cinghiz Aitmatov, vorbeşte atât despre drama individuală, cât şi despre cea colectivă, într-o societate în care cel mai mult contează obedienţa faţă de „centru” şi faţă de nişte valori care nu mai sunt compatibile cu sensibilitatea şi cu trăirile individuale. Citeşte tot articolul

Arta occidentală pe înțelesul copiilor

Volumul Arta occidentală. Din preistorie până în secolul al XXI-lea, semnat de Antony Mason și John T. Spike, apărut la Editura Corint, este un minunat instrument didactic pentru elevii de liceu și nu numai. Fiecare capitol dedicat unui artist sau unei perioade din istoria artei este conceput în așa fel încât cartea să poată fi ușor folosită ca material auxiliar de către profesori. Fără aportul informațiilor din școală, volumul este adeseori sărac în informații, neputând să-i facă pe cei mici să înțeleagă cum s-au dezvoltat de fapt ideile artistice. Însă, dacă sunt însoțite de prezentări mai ample, detaliile prezentate în acest album le pot fi foarte utile celor care intră pentru prima dată în legătură cu conceptul de istorie a artei. Citeşte tot articolul

Mary Gaitskill, Don’t Cry

Cum am ajuns la Mary Gaitskill? Așa cum bănuiește probabil toată lumea: mi-a plăcut filmul Secretary și am vrut s-o citesc pe autoarea nuvelei pe baza căreia a fost scris scenariul. S-a nimerit să găsesc întâi Don't Cry, o colecție de povestiri relativ recentă (2009), lansată la aproape de douăzeci de ani de la Bad Behaviour (1988), pe care o căutam de fapt. Am decis să o citesc totuși, pentru a putea face o comparație între felul în care Gaitskill scria în tinerețe și felul în care scrie acum. Citeşte tot articolul

Moarte subită, primul roman pentru adulți al lui JK Rowling

Titlul v-a indus probabil puțin în eroare. Cu toate acestea, pentru autoarea care a scris până acum numai literatură pentru copii (seria Harry Potter), Moarte subită / The Casual Vacancy reprezintă într-adevăr primul roman pentru adulți... deși nu în sensul xxx al cuvântului. Ce ar fi putut s-o mâne iarăși la scris pe autoarea despre care ziarele apreciau încă de acum 10 ani că ar fi mai bogată decât regina Angliei? Ce ar fi putut să o determine să scrie de această dată un roman pentru oameni mari și mai ales să aleagă un subiect atât de plictisitor și insipid precum micile frecușuri între locuitorii unui orășel de provincie și goana după un loc în consiliul local? Citeşte tot articolul

Case și oameni din București, Andrei Pippidi

Recent a apărut la Humanitas și volumul al doilea al seriei de povestiri Case și oameni din București, de Andrei Pippidi. Pentru cei care nu știu, Andrei Pippidi este istoric (și i se trage, ca să zic așa, din familie, fiind fiul lui Dionisie M. Pippidi, profesor, istoric și arheolog, și fiind și nepotul lui Nicolae Iorga). Mai este și profesor de istorie medievală la Universitatea București și a fost o vreme președintele Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. De vreo șase ani ține rubrica S.O.S. București din Dilema Veche, iar seria Case și oameni din București este suma acestor articole, adunate în două volume - primul, reeditat, al doilea scos anul acesta. Citeşte tot articolul

Impossible Dreams, Tim Pratt

Literatură despre lumi paralele și nesfârșitele lor posibilități în relitățile alternative s-a scris și se va mai scrie. În Impossible Dreams Tim Pratt și-a ales din acest univers de lucruri care se întâmplă în paralel cu alte infinite universuri de lucruri un subiect încântător în aparenta lui lipsă de importanță vitală - felul în care s-ar putea termina filmele în alte lumi. Citeşte tot articolul

Un alt interbelic uitat: Octav Şuluţiu

Un alt interbelic rămas în umbra personajelor-vedetă ca Eliade, Cioran, Camil Petrescu, Octav Şuluţiu s-a afirmat mai mult pentru critica sa (a făcut parte din Gruparea Criticilor Literari Români, alături de Mihail Sebastian, Pompiliu Constantinescu, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Ion Biberi), dar a fost şi un prozator care a mers pe linia confesiunii pe care o practicau scriitori precum Max Blecher sau Mihail Sebastian. Cartea sa cea mai cunoscută, Ambigen, construită pe structura unei confesiuni ce are ca scop explorarea celor mai ascunse trăiri, a slăbiciunilor, a iubirilor imposibile, a modului său extreme de interiorozat de a se raporta la lume, respectă un primat care devenise practic obsesiv pentru generaţia sa, acela al autenticităţii, al denudării dureroase, dar sincere a eului. Citeşte tot articolul

Povestea unui idiot spusă de el însuși sau Conținutul fericirii, de Félix de Azúa

Literatura catalană este destul de puțin tradusă în limba română, deși nu puțini sunt scriitorii remarcabili ai acestui spațiu cultural. Félix de Azúa este unul dintre ei, unul dintre romanele sale, Povestea unui idiot spusă de el însuși fiind publicat la Editura Polirom în 2006. Am descoperit volumul de curând și sunt tare bucuroasă că am intrat în librăria Noi în momentul în care toți erau la Sala Dalles, iar librăria, deși de obicei foarte aglomerată, era acum un spațiu prietenos în care mi-am pierdut câteva ore, dând astfel și peste această carte revoluționară. Citeşte tot articolul

Cap de acuzare: Poemul invectivă

Ne gândim mereu cu nostalgie la Rimbaud sau la Verlaine care, pentru a-și apăra stilul de viață nonconformist, au fost mereu amenințați de autorități - Verlaine a făcut doi ani de închisoare pentru că l-a împușcat pe Rimbaud în timpul unei beții - dar le dăm mai puțină importanță autorilor români avangardiști care au trecut prin aceeași experiență. Așa ajungem la Poemul invectivă, volum semnat de Geo Bozga în anul 1933, republicat la Editura Vinea în 2009 și, recent, în colecția „Biblioteca pentru toți” a celor de la Jurnalul Național, unul dintre cele mai controversate texte ale literaturii române. Citeşte tot articolul

Tabuuri şi fragilităţi

Al cincilea copil (trad. Anca-Gabriela Sîrbu, Editura Polirom) e o carte amara şi subţire care, la final, îţi lasă gustul de doctorie cretoasă,  lipită de cerul gurii,  şi senzaţia c-o să-ţi intre în corp, chiar dacă te opui. Citeşte tot articolul

Superficialii, despre internet şi efectele lui asupra noastră

Ne petrecem din ce în ce mai mult timp pe internet şi avem impresia că tot ce ne trebuie se găseşte online şi că nimic nu poate fi mai bun decât acest mediu care abundă de informaţii. Ceea ce nu ne dăm seama este că expunerea la un astfel de mediu are şi efecte negative care ne influenţează modul în care gândim. Cartea lui Nicholas Carr, Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman, ne explică ce modificări se produc la nivel proceselor cognitive din pricina îndelungatei expuneri la bombardamentul multimedia specific mediului online. Citeşte tot articolul

O altă Albă-ca-Zăpada

Dacă sunteți revoltați din pricina prețiozității aduse în viețile noastre de filmele Walt Disney care ne-au marcat copilăria, transformând poveștile moralizatoare ale secolului trecut în imagini idilice care fac realitatea să pară fadă, atunci aveți nevoie de unul dintre cele mai bune antidoturi: viziunea lui Donald Barthelme. Unul dintre importanții reprezentanți ai postmodernismului american, Donald Barthelme propune, atât în prozele sale scurte, cât și în romane, o lume în care elemente familiare sunt reconsiderate dintr-o perspectivă ironică. Citeşte tot articolul