Mi-ar fi plăcut să fi fost regizoare şi să pot ecraniza cartea Gabrielei Adameşteanu. Tot timpul, cât am citit-o, mi-au trecut prin faţa ochilor imagini, scene întregi, lungi şi lente, din filmul Drumul egal al fiecărei zile. Citeşte tot articolul
Cronici
Să întrebăm mulţimea – Înțelepciunea mulțimilor de James Surowiecki
În ciuda tendinţei de a judeca grupurile mari de oameni ca acţionând iraţional şi poate chiar prostesc, cartea lui James Surowiecki, editorialist la The New Yorker, arată că, de fapt, în multe condiţii, grupul este mai inteligent decât cea mai deşteaptă persoană din cadrul său. Teza cărţii sale este să încercăm să nu mai căutăm „expertul”, soluţie care se dovedeşte destul de costisitoare şi, în unele cazuri, chiar fatală, ci să întrebăm mulţimea. Citeşte tot articolul
Don Juan pe scena romantismului
Cum se discută foarte mult despre dragoste și îndrăgostiți în luna februarie, m-am gândit să vă propun să aruncăm o privire asupra unuia dintre cele mai cunoscute mituri ale iubirii, cel al lui Don Juan, perpetuul căutător al femeii perfecte. De-a lungul vremii, Don Juan a fost, în nenumărate rânduri, perceput greșit ca un personaj libertin și frivol. Însă, citindu-i povestea în versiuni ale unor autori din epoci și locuri diferite, putem observa că, de fapt, el este un aprig căutător al absolutului, un spirit liber. Până și convingerile sale religioase lasă să se întrevadă dorința sa de plenar. Citeşte tot articolul
Almanahul Anticipația și sfârșitul copilăriei
Că SF-ul românesc (indiferent că vorbim de scriitori, autori sau pur și simplu cititori și fani) se screme de ani buni să se rupă de o oareșice patină de tristă amintire, asta știm de mult. Au existat, înainte de '89, câțiva oameni care l-au iubit suficient de mult ca să îl sprijine, să pună de cenacluri și să caute autori români de science fiction capabili să aducă genul în atenția unui public însetat de noutate, dar fără prea mult acces la ea. Citeşte tot articolul
Istoria în desfăşurare – Omul fără chip. Incredibila ascensiune a lui Putin de Masha Gessen
Omul fără chip. Incredibila ascensiune a lui Putin, cartea Mashei Gessen, este nu numai o prezentare a vieţii unui politician controversat, ci şi o analiză pertinentă a situaţiei economice şi sociale a unei ţări aflate într-o perioadă de transformări puternice, de speranţe şi de iluzii strivite. Rusia anilor ’90 este un spaţiu în care ideologia sovietică nu dispare, ci trece la un nivel mai subtil, ţinând din umbră frâiele ţării, care afişează o iluzorie deschidere şi un fals spirit democratic. În degringolada rapid instalată în anii ’90, pe fondul de dezamăgire provocată de noua clasă politică, Vladimir Putin a intrat uşor în scenă. Citeşte tot articolul
Julian Rios, Cortegiul umbrelor
Autorul Cortegiului umbrelor nu mai există. Nu, Julian Rios trăiește, doar cel care a scris nuvelele adunate sub titlul Cortejo de sombras nu mai există. Cu subtitlul Povestiri din Tamoga, cele nouă nuvele au fost scrise la sfârșitul anilor '60 și, pentru că una dintre ele se referea la abuzurile regimului generalului Franco, autorul său nu le-a trimis spre publicare. Citeşte tot articolul
De vorbă cu sinele colectiv: Nu mă atinge, de Dumitrița Stoica
Secțiunea de roman a celei de-a patra ediții a concursului de debut literar Bibliofagia, proiect inaugurat de UniCredit Țiriac Bank și Editura Humanitas, a fost câștigată de textul Dumitriței Stoica, Nu mă atinge. Autoarea este profesor de literatură română la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” și, din câte putem observa după parcurgerea cărții, un foarte bun cititor. Citeşte tot articolul
Încotro ne îndreptăm atât de grăbiţi?
E clar că trăim într-o lume a vitezei şi probabil că observaţi asta şi voi, în viaţa de zi cu zi. Suntem prinşi în proiecte peste proiecte şi avem mereu impresia că nu ne mai ajunge timpul. Într-o societate care merge pe fast-forward, Carl Honoré – jurnalist şi profesor universitar – propune o soluţie poate surprinzătoare: să ne oprim o clipă din goana noastră – nu se ştie către ce – şi să vedem câte dezavantaje are stilul nostru de viaţă. Şi poate să încercăm să ne vindecăm de „boala timpului”. Citeşte tot articolul
Simboluri sacre; popoare, religii, mistere
Îmi plac simbolurile, semnele, desenele, semnificațiile, limbajele si mai ales conexiunile acestora peste timp, continente și civilizații. Motiv pentru care m-am bucurat sa am pe masă volumul Simboluri sacre; popoare, religii, mistere. Citeşte tot articolul
Povestea lui Lafcadio, leul care nu s-a lăsat păgubaș
Sunt câteva cărți ale copilăriei care te marchează pe viață. Dacă pentru generația noastră o astfel de poveste este Micul prinț al lui Antoine de Saint-Exupery, pentru cei care abia acum descoperă primele cărți s-ar putea să fie vorba despre cartea lui Shel Silverstein, Povestea unchiului Shelby despre Lafcadio, leul care nu s-a lăsat păgubaș, recent apărută la Editura Arthur. Citeşte tot articolul
Să-l cunoaştem pe Woody Allen
Critic de film şi autor de cărţi dedicate unor regizori celebri precum Ingmar Bergman şi Lars von Trier, Stig Björkman a avut ocazia să petreacă două luni cu Woody Allen, în 1992, apoi o altă perioadă în 1993, la cinematograful de la Centrul de Film din Manhattan, în casa lui Woody sau chiar în rulota de filmare, timp în care a trecut cu el, în cea mai mare parte cronologic, prin toată cariera lui până în 2002. Spiritual şi deschis, degajat, dar şi extrem de serios când vine vorba despre stilul său de lucru, Woody Allen a împărtăşit experienţa sa atât ca actor,cât şi ca scenarist şi regizor – o postură privilegiată în Cetatea Filmului –, dialogul cu Stig Björkman oferind o imagine cât mai cuprinzătoare a carierei sale deosebite. Citeşte tot articolul
Oamenii lui Mihai Mateiu – pastile literare de viață concentrată
Privind-o de departe, un cititor obișnuit nu ar avea mari pretenții de la Oameni de Mihai Mateiu. O carte galbenă, mică, cu o copertă stilizată, redusă la esențial, cu numele autorului și titlul cărții scrise mic, Oameni nu promite nimic. Dar ce greșeală ar face cititorul ce ar trece pe lângă cărticica asta! Oameni este ca un flacon plin de pastile - o carte cu 13 doze puternice de literatură. Citeşte tot articolul
Când filosofia coboară în stradă
Vă mai aduceţi aminte de lecţiile de filosofie, când ni se părea că nu vom putea aplica niciodată acele concepte atât de abstracte, sau pur şi simplu de expresii uzuale de genul „nu mai filosofa atâta” sau „lasă filosofia, că nu te ajută în viaţă”? Ce-ar fi dacă toată teoria aceea care ni se părea anacronică sau cel puţin inaplicabilă în planul existenţei noastre concrete ar căpăta o formă adaptată vieţii noastre de zi cu zi? Este ceea ce încearcă să demonstreze Jules Evans, fondatorul celui mai mare club de filosofie din Marea Britanie, London Philosophy Club, şi directorul Well-Being Project din cadrul Centre for the History of Emotions, Queen Mary, University of London. Cartea sa, Filosofie pentru viaţă şi alte situaţii periculoase (apărută la Editura Publica, în 2012), îşi propune să preia idei ale filosofilor din diferite şcoli şi să le aplice în situaţii-criză sau chiar într-un context mai general, al vieţii de zi cu zi. Evans ne ajută să ne reamintim ceea ce gânditorii greci promovau, anume „filosofia ca mod de viaţă”. Citeşte tot articolul
O piatră pe cer sau cum m-a învățat Asimov să citesc science fiction
When it’s time to die, and that will come to all of us, there will be a certain pleasure in thinking that you had utilised your life well, that you had learned as much as you could, gathered in as much as possible of the Universe and enjoyed it! I mean, there’s only this one Universe and this one lifetime to try to grasp it. (…) What a tragedy to just pass through and get nothing out of it! (Isaac Asimov, 1988, de aici) Dacă mă întrebați ce mai țin minte din O piatră pe cer, o să vă răspund sincer: aproape nimic concret - și accentul cade pe concret, pentru că sunt lucruri din cartea aia pe care n-o să le uit niciodată, fără să știu exact cum mi-au rămas în cap sau ce rol au jucat de fapt în poveste. Citeşte tot articolul
I, Lucifer, de Glen Duncan
V-am mai vorbit despre Glen Duncan când v-am povestit despre Ultimul pricolici / The Last Werewolf. Imediat ce am închis-o pe aceasta, am răscolit, cu anticipația celui care simte că și-a găsit noul scriitor preferat (căci nu poți să îl împingi pe Rushdie în față la nesfârșit), am răscolit, spun, după I, Lucifer. Citeşte tot articolul
