Cronici

Cronici cărți străine

Sunt atâtea cărți de literatură (și nu numai) străină care merită citite! 

Facem cronici de cărți de citit, fie că vorbim de autori clasici, mari, fie 

de noi descoperiri sau de literatură experimentală. Scriem cronici de 

cărți dintr-un unghi personal, subiectiv, vă spunem sincer ce credem 

despre ele. Găsiți cronici de carte pe înțelesul tuturor, nu stăm cu 

mâna la tâmplă și nu vrem să dăm lecții școlărești de literatură, ci să 

vorbim ca între prieteni despre lucrurile care ne pasionează. 

Recenzii cărți românești

Suntem la curent cu ce apare în literatura română, citim cărțile noi 

și scriem despre ele, citim și cărți clasice și scoatem la iveală autori 

ce merită descoperiți. Citiți aici recenzii la cărți ale autorilor români, 

recenzii carte nouă și veche, interpretări inedite sau abordări care 

depășesc canonul clasic. Credem că o recenzie de carte scrisă 

relaxat este un punct foarte bun de pornire pentru cititorii care caută 

cărți noi și recomandări. 

Recenzii cărți de specialitate

Mai rar, e adevărat, abordăm și cărțile de specialitate, mai ales în 

domenii cum sunt cărțile de business, cărțile de bucate, eseistica, 

teoria literară, studiile culturale și multe altele. Chiar și atunci 

când scriem cronici de carte specializată, tonul este unul relaxat, 

încercând să înțelegem, împreună cu voi, cititorii, despre ce e vorba.

În aşteptarea deschiderii de stagiune. „Deschiderea stagiunii” de Mihail Sebastian

Ştiu că stagiunea s-a încheiat, căci, cu mici excepţii, vara, la noi, este necruţătoare cu montările teatrale, dar, cu gândul la deschiderea noii stagiuni, moment de care ne mai desparte puţin mai mult de o lună, m-am consolat cu un alt tip de deschidere de stagiune – cea dintr-o poveste. Destul de puţin cunoscută, nuvela Deschiderea stagiunii a lui Mihail Sebastian vorbeşte despre pasiunea sa cea mai mare, teatrul – teatrul ca punct de sprijin, ca reper, ca ultim simbol al salvării. Citeşte tot articolul

Prin lumea din oglindă cu Alice

Ce o face pe Alice, personajul care tot apare în proza lui Lewis Carroll, să fie atât de simpatică este permanenta ei curiozitate. Fetița își dorește atât de mult să vadă cum ar fi alte lumi, încât nu reușește niciodată să se abțină de la a spune „Hai să ne facem că...” și bine face! Ca și în cazul cutreierării prin Țara Minunilor, și în Alice în Țara din Oglindă avem de-a face cu o călătorie onirică. Citeşte tot articolul

Rembrandt, în clarobscur. Lynn Cullen, „Eu sunt fiica lui Rembrandt”

Pentru cei pasionaţi de artă şi mai ales de pictura lui Rembrandt, cartea lui Lynn Cullen, Eu sunt fiica lui Rembrandt, este lectura ideală: un exerciţiu de imaginaţie care îl transformă pe pictor într-un personaj fascinant, misterios, o figură aparte ce nu-şi trădează stilul în favoarea modei vremurilor sale. Dar este şi un roman care reuşeşte să stârnească interesul faţă de lucrările lui Rembrandt chiar şi pentru cei care, aşa cum a fost şi cazul meu, nu sunt, în mod deosebit, atraşi de genul său de pictură. Mai relevantă şi mai pasionantă decât orice plimbare printr-o galerie cu picturile lui Rembrandt, cartea lui Lynn Cullen, scrisă aproape pe structura unei cărţi poliţiste, dar conţinând elemente de un ekphrasis pur, deschide interpretări nu numai asupra stilului rembrandtian, ci şi asupra vieţii sale. Citeşte tot articolul

„Cu cât mai încet, cu atât mai repede” sau strania poveste a lui Momo

Cum nu arareori ni se întâmplă să nu mai avem răgaz nici pentru a ne asculta gândurile, cu atât mai puțin pentru a-i auzi pe alții, cred că ar fi bine să ne apucăm, cu mic, cu mare, să citim Momo sau strania poveste despre hoții de timp și fetița care le-a înapoiat oamenilor timpul furat, volumul lui Michael Ende, recent reeditat la Polirom. Recunosc că nu-mi plac cărțile pentru copii care sunt mult prea didactice, cu o morală ce țipă pentru a fi luată-n seamă, cum, de altfel, nu le plac nici copiilor. Talentul lui Ende este tocmai acela de a ascunde morala în spatele unei narațiuni care te ține cu sufletul la gură, motiv pentru care mi-a plăcut volumul și, de ce să n-o recunoaștem, am și învățat ceva citindu-l. Citeşte tot articolul

Cercurile concentrice ale relecturii: Aleph – Jorge Luis Borges

Decupări, replieri, simboluri repetate și un mare text care se tot rescrie. Așa s-ar putea rezuma scriitura lui Jorge Luis Borges, autorul care este de părere că perspectiva cititorului este cea care rescrie la infinit același text. Literatura repetă la nesfârșit aceleași câteva teme, singurul lucru care se modifică fiind timpul scriiturii și al lecturii. Temele principale folosite de Homer se regăsesc în operele contemporane. Totuși, perspectiva este alta. Borges este fascinat de această idee a textului care se scrie la nesfârșit, al acelorași simboluri care sunt reutilizate de la o epocă la alta, de ideea că doar pierzându-ne în această relectură a textului care se rescrie la fiecare citire vom ajunge să înțelegem textul suprem, una dintre obsesiile scriitorului argentinian. Citeşte tot articolul

Istanbul, oraşul unde realitatea şi magia se întâlnesc

Ideală pentru o lectură de vară, uşoară şi revigorantă, cartea lui Michael David Lukas, Oracolul din Stambul (2011 - traducere de Simona Luca, Editura Allfa, 2012) nu invită doar la relaxare, ci şi la o redescoperire a universului romanelor de aventuri, cu ajutorul cărora, în copilărie, treceam mai uşor peste, uneori, mult prea lunga vacanţă de vară. Un roman de aventuri, dar şi un unul pigmentat cu elemente de ţin de romanul de mistere, Oracolul din Stambul este captivant atât prin povestea micuţei Eleonora Cohen, o fetiţă genială, cu o memorie ieşită din comun, cât şi prin farmecul oraşului de pe malurile Bosforului, un spaţiu predilect pentru mistere, intrigi şi evenimente ce pun de multe ori sub semnul întrebării graniţele realităţii. Citeşte tot articolul

O fată greu de mulţumit – despre Jurnalul lui Jeni Acterian

Bucureştiul interbelic sfârâie, încins, sub arşiţa din iulie şi august. Doar spre seară se mai răcoreşte, prin grădini, şi din depărtare străbat vagi acorduri de jazz. Ani la rând, vara, tânăra Jeni Acterian fuge din capitală, la Balcic, unde marea o ajută să-şi mai uite gândurile îndreptate obsesiv către moarte. Balcicul, cu plajele, smochinii şi pictoriţele lui: Citeşte tot articolul


Copila de zăpadă sau frigul bine temperat

Copila de zăpadă, romanul de debut al scriitoarei Eowyn Ivey, este genul acela de carte care poate plăcea, cu mici nuanțe, oricui. E o carte care nu riscă nimic, scrisă cuminte, corect și previzibil, al cărei farmec vine tocmai din mixul atent dozat de elemente nordice, bucăți de basm, o scriitură liniștită, imagini sugestive și întâmplări cu valoare simbolică. Citeşte tot articolul

Ieșirea din timp cu un bărbat necunoscut

După cum ne-a obișnuit de atâta vreme, Andreï Makine nu se dezminte nici în Viața unui bărbat necunoscut, ci ne pune, o dată în plus, în fața unor mari iubiri. Pe lângă peisajul obișnuit, cel al bărbatului sărac și melancolic care se retrage din viața publică într-o izbă pentru a se regăsi după ce a fost mutilat sufletește de război, unde se îndrăgostește de o femeie care stă în așteptarea lipsită de fasoane a vieții viețuite fără de speranță, zi după zi, în acest roman găsim și un alt personaj, un soi de alter-ego al autorului însuși, romancier rus, sărac, care trăiește la Paris, începe să se simtă ratat, ceea ce îl face să nu mai poată salva nici relația pe care o are cu o franțuzoaică mult mai tânără decât el, de care acesta crede că este în continuare îndrăgostit. Citeşte tot articolul

Tahar Ben Jelloun – Această orbitoare absenţă a luminii

Atunci când lumina te înconjoară, oriunde ai fi - izvorând din soare, dintr-un bec, filtrată printr-un geam sau prin frunzele unui copac sub care leneveşti, câteodată uiţi că ea există. Ben Jelloun reuşeşte, în romanul lui, să-ţi arate cum e să uiţi cum arată lumina, să ţi-o doreşti mai mult decât îţi doreşti să mănânci sau să-ţi stingi setea, chiar şi atunci când trăieşti numai cu pâine uscată şi apă. Citeşte tot articolul

Poveşti din Newfoundland – Știri de acasă de Anie Proulx

Dacă aveţi chef de o poveste cu ţinuturi nordice, atlantice, cu vânt rece şi mări agitate, recomand Ştiri de acasă (The Shipping News), de Annie Proulx, carte câştigătoare de Pulitzer şi alte premii şi foarte bine tradusă în româneşte de Ana Constantinescu. Se întâmplă în Newfoundland, un loc al apelor, umezelii şi putreziciunii, al vorbelor care circulă pe distanţe mari, distorsionate de vântul puternic, un loc al oamenilor care ştiu totul despre bărci, stânci şi aisberguri. Un loc al morţii pe mare. Citeşte tot articolul


Prizonierul cerului sau Barcelona întunecată a lui Zafon

Am avut întotdeauna în minte o altă Barcelona. Solară, artistică până în măduva oricărui zid, luminoasă și veselă, Barcelona mea nu avea mistere, cel puțin nu dintre cele întunecate. A lui Carlos Ruiz Zafon da. Un mister greu de pătruns aduce Prizonierul Cerului în bătrânul oraș într-un moment de cumpănă, când o lume se schimbă cu alta, după victoria lui Franco - agitații ani de la sfârșitul primei jumătăți a secolului 20, când Spania trece prin schimbări sociale și polituce majore. "The haunting of history is ever present in Barcelona," spune Ruiz Zafón. "I see cities as organisms, as living creatures. I'm haunted by the history of my city". Dar nu politica este fundamentul acestei cărți, până la urmă nici misterul care se rezolvă sau nu, ci prietenia. Da, este o carte despre prietenie. Dar și una despre istoria subterană sau una despre dragostea pentru cărți. Citeşte tot articolul

Copilăria în două cuvinte

Există oare formule pentru a deveni scriitor? În primul rând, trebuie să fii un bun cititor. Să fie oare de ajuns? Atunci cum le poţi face faţă momentelor lipsite de inspiraţie? Mai ales dacă este vorba de literatură pentru copii, ale cărei reguli sunt mult mai stricte. Liviu Papadima, coordonatorul volumului Ce poţi face cu două cuvinte, apărut la Editura Arthur, găseşte că formula propusă de Gianni Rodari în Gramatica fanteziei este cea mai potrivită pentru scriitorul de ficţiune. Literatura porneşte din sintagme şi de la această formulă porneşte antologia care reuneşte texte ale unora dintre cei mai importanţi scriitori contemporani: Adina Popescu, Simona Popescu, Dan Sociu, Dan Stanciu, Grete Tartler, Florin Bican, Florin Dumitrescu, Matei Florian, Laura Grünberg, Ioana Nicolaie, Robert Şerban, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Fanny Chartres, Adela Greceanu, Călin-Andrei Mihăilescu, Radu Paraschivescu şi Doina Ruşti. Citeşte tot articolul