Cronici

Cronici cărți străine

Sunt atâtea cărți de literatură (și nu numai) străină care merită citite! 

Facem cronici de cărți de citit, fie că vorbim de autori clasici, mari, fie 

de noi descoperiri sau de literatură experimentală. Scriem cronici de 

cărți dintr-un unghi personal, subiectiv, vă spunem sincer ce credem 

despre ele. Găsiți cronici de carte pe înțelesul tuturor, nu stăm cu 

mâna la tâmplă și nu vrem să dăm lecții școlărești de literatură, ci să 

vorbim ca între prieteni despre lucrurile care ne pasionează. 

Recenzii cărți românești

Suntem la curent cu ce apare în literatura română, citim cărțile noi 

și scriem despre ele, citim și cărți clasice și scoatem la iveală autori 

ce merită descoperiți. Citiți aici recenzii la cărți ale autorilor români, 

recenzii carte nouă și veche, interpretări inedite sau abordări care 

depășesc canonul clasic. Credem că o recenzie de carte scrisă 

relaxat este un punct foarte bun de pornire pentru cititorii care caută 

cărți noi și recomandări. 

Recenzii cărți de specialitate

Mai rar, e adevărat, abordăm și cărțile de specialitate, mai ales în 

domenii cum sunt cărțile de business, cărțile de bucate, eseistica, 

teoria literară, studiile culturale și multe altele. Chiar și atunci 

când scriem cronici de carte specializată, tonul este unul relaxat, 

încercând să înțelegem, împreună cu voi, cititorii, despre ce e vorba.

Istoria erotică a micului dejun în 169 reţete de Dan-Silviu Boerescu

Despre Dan-Silviu Boerescu ştiam că e redactor şef la Playboy şi cam atât. Mai erau ceva amintiri legate de activitatea lui literară de la începutul anilor 90 şi, din nou, cam atât. Pe scurt, Dan Silviu Boerescu nu e, să zicem, un scriitor căruia să-i caut volumele. Dar uite că tot am citit despre pofte şi sex (coordonatele cheie) pentru că, practic vorbind, la mine a ajuns Istoria erotică a micului dejun. 169 dimineţi culinare cu nevasta mea. Citeşte tot articolul

Există bucătărie românească?

Nu știu alţii cum sunt, dar mie, când îi văd pe americanii cei înalţi, cu trupuri atletice și ochelari sterili, coborâţi de pe cine știe ce ramură a vreunei corporaţii multinaţionale, zâmbind sardonic în faţa unei farfurii aburinde și exclamând, Aaa, polenta, îmi vine să traversez val-vârtej continentul, să înghit oceanul dintr-o sorbitură și să-i pedepsesc așa cum se cuvine, pogorând asupra lor un potop de mămăliguţă. Citeşte tot articolul

Matei Brunul: un marionetist

M-am hotărât să citesc romanul după interviul Alinei cu Lucian Dan Teodorovici. Părea prea altfel: şi despre anii '50, şi despre un păpuşar italian care ajunge să cadă în plasa deloc lină a realităţii socialiste care se înnădea viguros. Când cineva mă întreba cum e?, din prima nu puteam să scot decât atât: ştii filmul ăla al lui Iñárritu, Biutiful, în care cică personajul principal înghite toate relele posibile. Aşa e şi cartea asta, tot biutiful. Citeşte tot articolul

Chiar aşa: Ce bem?

Dacă o gospodină adevărată trebuie să ştie cum se prepară, aranjează & servesc cel mai bine zecile de borcane de pe rafturi, la fel de bine ar trebui să înveţe acum cum se păstreze (tot pe rafturi) sticlele de băuturi şi cum se le servească precis asortate la mâncărurile deja învăţate - spune Victoria Moore. Citeşte tot articolul

De cușer e cușer, dar s-a cam învechit…

Întotdeauna am avut o slăbiciune pentru ridicolul tragic al personajelor care nu știu când să iasă din scenă, care se ţin cu dinţii de o glorie demult apusă, inadaptaţii care bat scândurile prăfuite  chiar și după ce toate reflectoarele s-au stins – personaje ca Barrymore, sau Măscăriciul, sublime prin persistenţa în inadecvare. De-aceea l-am apreciat pe Woody Allen când a renunţat să mai apară în filmele sale și de-aceea am fost curios când mi-a căzut în mână cel mai recent volum al său de povestiri, Anarhie pură.

Citeşte tot articolul


Poker de Bogdan Coșa sau Ceasul de seară vs. dimineața la cafea

" [...] atunci mi-am dat seama că nimic nu e stabil în lumea asta, că orice aș face, oamenii vor merge mai departe în stilul lor. Că am de ales: ori accept asta, ori voi fi mereu mințit". (p. 86)

Umblă vorba în târg că Poker-ul lui Bogdan Coșa nu este un roman care se citește greu, că ar fi un pic consumerist, că este companionul ideal la ceas de seară sau de dimineață în metrou, în tren, plecând sau întorcându-te în București, și chiar și dimineața, pe stomacul gol, lângă o ceașcă de cafea. Așa este, și aș plusa spunând că este alternativa oricărui film de la ora 20.00 de pe multe posturi TV. Citeşte tot articolul


Mâncare vegetariană, stil vegan

Foarte mulţi dintre noi îşi pun deja problema acestui gen de dietă, alţii deja se ţin de ea riguros. Deşi nu sunt o mare cosumatoare de carne, întotdeauna m-a pus pe gânduri nu neapărat lipsa ei, ci cu ce umplu golul rămas în urma peştelui ţiplat, congelat sau nu, puiului la cuptor etc.: în câte feluri poţi mânca legumele sau fructele în afară de salată, supă, ghiveci, ca să nu zicem ratatouille?

Colette, din întîmplare!

Ca să vedeţi coincidenţă:
Douăzeci şi şase octombrie .... Exact o lună de cînd Chéri e însurat.
Cea care gândeşte cu voce tare, căci despre o femeie e vorba, este Léa, o frumoasă curtezană, ajunsă acum la 50 de ani, care timp de şapte ani se iubise, mai din capriciu, mai din suflet apoi, cu un tînăr, care la momentul povestirii are 26 : frumosul şi rîzgîiatul Chéri. Citeşte tot articolul

Roberto Bolaño: Convorbiri telefonice

Îmi place să spun că atunci când te apropii de un scriitor mare e bine să nu te arunci în cea mai "cea mai" operă a sa, ci s-o iei treptat la descoperit, să începi cu ce-ţi sună şi să continui cu ce-ţi propui: să-ţi însemnezi propriile scurtături şi trasee pe harta lui, care se abat de la strada principală. Citeşte tot articolul

Înapoi la: Împăratul Muștelor

Dacă, așa cum se spune, Împăratul Muștelor descrie cu adevărat ființa umană, we’re doomed. Uitați de filme și cărți ca The Divide, Blindness (făcut după romanul lui Saramago) sau The Road. Dacă e să ne luăm după William Golding, atunci când omul va avea cu adevărat ocazia să se lepede de bruma de civilizație care ne împiedică momentan să ne omorâm unii pe alții cu furci și topoare, o să ne dorim să trăim într-unul din ele. Citeşte tot articolul

Snobii: profil, folclor şi paradoxuri

Încep balurile, se deschid stagiunile, curg invitaţiile la evenimente, se deschid  restaurante noi şi felinarele luminează mieros ultimele afişe de cinema şi de spectacole. Oraşul seamănă, în locurile lui bine periate, cu o scenă de teatru cu o bancă şi două personaje, prin care trec totuşi valuri de oameni care monedenizează, că a început sezonul şi e în aer chestia aia subliminal-electrizantă care înseamnă că în oraş forfotesc treburi  noi. Citeşte tot articolul

Despre oameni și piane cu José Luís Peixoto

Când m-am îmbolnăvit, am știut imediat că aveam să mor. Așa începe romanul lui José Luís Peixoto, Cimitirul de piane. Cu sinceritate și naturalețe, ca o carte despre pirați sau despre roboți. Ai crede că povestea se va termina cu o moarte – dar nu anticipezi că va și începe cu una, ba mai mult, că întreaga acțiune a romanului se va petrece în timpul ei. Naratorul te convinge, ca orice povestitor priceput, să-ți suspenzi scepticismul pentru câteva ore și să asculți cu atenție istoria așa cum e ea: spusă de dincolo de timp, de moarte și de miile de momente care formează viața omenească. Citeşte tot articolul

Trăiesc, deci mă abţin: scurt tratat despre pofte

Titlul cărţii nutriţionistei Mihaela Bilic mi-a sunat la o primă citire cam înfricăşotor, iar imaginea ei semeaţă printre cărnuri, roţi de caşcaval şi prăjituri, cu un centimetru pregătit parcă să te pocnească dacă întânzi mâna completa senzaţia. Dar pentru că am auzit multă lume din jurul meu vorbind de cum mănânci şi slăbeşti cu M. Bilic, şi nu pentru că scria pe copertă că prefaţa e semnată de Mihaela Rădulescu, am vrut să ştiu despre ce e vorba. Citeşte tot articolul