Cronici

Cronici cărți străine

Sunt atâtea cărți de literatură (și nu numai) străină care merită citite! 

Facem cronici de cărți de citit, fie că vorbim de autori clasici, mari, fie 

de noi descoperiri sau de literatură experimentală. Scriem cronici de 

cărți dintr-un unghi personal, subiectiv, vă spunem sincer ce credem 

despre ele. Găsiți cronici de carte pe înțelesul tuturor, nu stăm cu 

mâna la tâmplă și nu vrem să dăm lecții școlărești de literatură, ci să 

vorbim ca între prieteni despre lucrurile care ne pasionează. 

Recenzii cărți românești

Suntem la curent cu ce apare în literatura română, citim cărțile noi 

și scriem despre ele, citim și cărți clasice și scoatem la iveală autori 

ce merită descoperiți. Citiți aici recenzii la cărți ale autorilor români, 

recenzii carte nouă și veche, interpretări inedite sau abordări care 

depășesc canonul clasic. Credem că o recenzie de carte scrisă 

relaxat este un punct foarte bun de pornire pentru cititorii care caută 

cărți noi și recomandări. 

Recenzii cărți de specialitate

Mai rar, e adevărat, abordăm și cărțile de specialitate, mai ales în 

domenii cum sunt cărțile de business, cărțile de bucate, eseistica, 

teoria literară, studiile culturale și multe altele. Chiar și atunci 

când scriem cronici de carte specializată, tonul este unul relaxat, 

încercând să înțelegem, împreună cu voi, cititorii, despre ce e vorba.

Noapte albă, de Asa Larsson

Nu e greu de înţeles de ce romanele poliţiste nordice au atâta succes. În nord, chiar şi când zăpezile se topesc, peisajul are personalitate şi substanţă. Frigul, ninsoarea, întunericul pot să ascundă perfect urmele unei crime. Nopţile albe sau zilele scurte din timpul iernii tulbură somnul şi sufletele. Pe de altă parte, unde poate şoca mai tare apariţia unui criminal psihopat, dacă nu într-o societate aşezată, curată, ierarhizată şi foarte închisă?

Citeşte tot articolul


Hisham Matar: despre Gaddafi în Ţara Bărbaţilor

Cartea lui Hisham Matar, În ţara bărbaţilor, este despre Libia la un deceniu după înscăunarea lui Gaddafi. Dacă la început Marea Revoluţie promitea schimbare, după 10 ani portretul dictatorului se conturează definitiv căutând obsedat duşmanii din interior, organizând asasinări televizate pe stadioane, reducând totul la tăcere. Izolarea şi panica anilor '79 sunt cărămizile poveştii scriitorului libian, dar şi cărămizi ale unei temniţe care încă îl mai urmăreşte real. Citeşte tot articolul

Povestea fără sfârşit care ne salvează

Iniţial, mi-a părut rău că nu am citit cartea asta când aveam 9-10 ani, deşi poate nu aş fi intrat în poveste cu totul. Apoi, faptul că am citit-o acum m-a făcut să-mi treacă orice regret. Am înţeles în sfârşit entuziasmul celor mari care - cei mai mulţi nu văzuseră decât filmul - îmi spuneau că e foarte frumoasă, şi ochii larg deschişi ai celor mici care-mi vorbeau despre cum un băieţel a salvat lumea. Citeşte tot articolul

Înapoi la: Odiseea lui Kubrick și Clarke

1. When a distinguished but elderly scientist states that something is possible, he is almost certainly right. When he states that something is impossible, he is very probably wrong.* Poate o să vă întrebați ce ne-a venit să scriem despre Odiseea Spațială. Adevărul e că nu mare lucru - faptul că am văzut accidental pe cineva citind-o în autobuz și mi-am amintit cât de mult mi-a plăcut Arthur C. Clarke atunci când l-am descoperit. Nu-s mulți scriitori pe care încerc să îi epuizez, să citesc tot ce au scris, dar autorul englez s-a numărat printre ei. Citeşte tot articolul

77 de reţete celebre şi poveştile lor

Unele au nume greu de pronunţat (bouillabaise), altele sunt acele staruri scrise cu litere frumos înclinate în mai toate meniurile care se respectă, pe care ţi le-ai comandat rar şi înfrigurat că vei ştii şi tu ce gust are un biftec tartar, de exemplu. Şi mai sunt şi unele care au devenit foarte populare, date din mână în mână şi mâncate cu aproape orice ocazie: cum e hamburgerul. Dar care au o poveste, ingrediente numai ale lor şi vei afla cum se gătesc ca la cartea în care au apărut prima dată. Un amănunt important: reţetele celebre sunt ca femeile celebre - rafinate şi pretenţioase. Citeşte tot articolul

Cartea fetelor din China

M-am apucat să citesc Fetele din Shanghai impulsiv: era una din acele zile cînd singurul lucru pentru care simţeam o oareşce dispoziţie de lectură era o carte care să nu vrea nimic altceva decît să înşire episoade dintr-o poveste reconfortantă, ruptă total de orice mi-ar fi putut părea familiar. Nimic sofisticat, nimic cu pretenţii, nimic prea căutat. Voiam să simt gustul unui bestseller New York Times la fel cum, să spunem, într-o sîmbătă după-amiază, o dispoziţie foarte popcorn şi foarte light m-ar mîna către prima tarabă de hotdogi, într-un parc însorit. Citeşte tot articolul

Pui asian style: de data asta thailandez

Cum tocmai ne clătiserăm ochii şi ascuţit poftele cu Bucătăriile lumii, am zis să vă facem şi vouă poftă cu ceva exotic. Şi am procedat mainstream: când spui exotic, spui mai ales Asia, cu destinaţia majoritară Thailanda. Acum, sincer, nu m-aş fi uitat prea mult la reţetă dacă nu-mi plăcea, dar niciodată nu pot zice NU când vine vorba de mâncare asiatică, ori cea din nordul Thailandei îmi trezeşte şi acum nişte furnicături plăcute în vârful limbii.

Citeşte tot articolul


O carte crudă: Menajeria lui Jamrach

Începe cu o explozie de imagini în care citeşti pitorescul, exoticul şi sordidul Londrei de secol XIX. Simţi riscul şi pericolul într-un aer în care aromele fructelor de peste mări se amestecă cu damful fetid al murdăriilor de toate felurile. Hărmălaia de oameni şi de glasuri te înhaţă fără să-ţi dai seama, cu tertipuri învăţate ca la carte de la Dickens şi de la alţi victorieni înnebuniţi să descrie tot. Prin tot acest zumzet şi în toată vria captată în primele pagini, se iveşte el, personajul care ne va rămîne ghid, tovarăş şi centru de interes pînă la final: Jaffy Brown. Citeşte tot articolul

La plimbare prin bucătăriile lumii

Cine nu a visat să facă înconjurul lumii... din plajă în plajă, sau din hotel în hotel, din avion în avion şi, poate cel mai apetisant, din restaurant în restaurant. Pentru genul ăsta de visători sunt cărţile care conţin în titlu cuvântul "lumii" şi în subtitlu modalitatea prin care te vor purta prin ea. Să vorbim despre Bucătăriile lumii în 60 de feluri principale. Citeşte tot articolul

Un italian pe drumuri – Călătorie nesfârşită de Magris

Despre Claudio Magris nu ştiam decît că, de ceva vreme, e propus pentru Nobel din partea Italiei. Mai ştiam că a scris o carte despre Dunăre, notaţii de călătorie şi observaţii sub formă de eseu, pornind de la ţările (şi culturile) udate de frumosul fluviu. Călătorie nesfârşită (trad. Afrodita Carmen Cionchin) e cartea prin care am făcut cunoştiinţă cu el. Acum am inclus-o între cele cu care îţi face bine să te plimbi, să stai pe gînduri, să călătoreşti şi să scrii. Citeşte tot articolul

Natură moartă cu Cif şi godemiche. Nordic

Hmm....romanele negre, cu crime care se petrec undeva foarte, foarte departe de noi, în îndepărtatul şi pînă la urmă curatul Nord. Tot felul de grozăvii se întîmplă, una mai scandaloasă decît alta, şi citim despre ele din cel puţin două motive: pentru că, în mare parte, au o problematică credibilă, în bună parte psiho-socială, cu un cotidian la care facem priză uşor, deşi (sau tocmai pentru că) violentează revoltător o lege despre care ne place să credem că ne apără; al doilea motiv ar fi că aceeaşi lege e repusă în spirit şi în literă prin intervenţia unor indivizi care par ceva mai reali şi mai asemănători cu oamenii din jur, decît detectivii de ultimă generaţie din thrillerele conspiraţioniste americane, (toate viitoare scenarii de film). Citeşte tot articolul

Despre ce vorbeşte lumea: despre conserve

Azi de dimineaţă am mers cu autobuzul... mult (!) pentru că l-am luat în direcţia opusă. În cele 45 de minute dinspre Obor spre Titan aproape că puteam scrie un ghid de buzunar despre ardei copţi, roşii conservate, gem de prune, murături: unde le-au găsit pe cele mai bune, la ce preţ, cum le aşază în sertarele lăzilor frigorifice, în ce fel de pungi, sau cum le pun în borcane (cu oţet sau fără), cât de bună e prima serie, ce mai urmează să facă, că tot s-au făcut de toate anul ăsta! Foarte instructiv şi plin de pathos. Citeşte tot articolul