Cronici

Cronici cărți străine

Sunt atâtea cărți de literatură (și nu numai) străină care merită citite! 

Facem cronici de cărți de citit, fie că vorbim de autori clasici, mari, fie 

de noi descoperiri sau de literatură experimentală. Scriem cronici de 

cărți dintr-un unghi personal, subiectiv, vă spunem sincer ce credem 

despre ele. Găsiți cronici de carte pe înțelesul tuturor, nu stăm cu 

mâna la tâmplă și nu vrem să dăm lecții școlărești de literatură, ci să 

vorbim ca între prieteni despre lucrurile care ne pasionează. 

Recenzii cărți românești

Suntem la curent cu ce apare în literatura română, citim cărțile noi 

și scriem despre ele, citim și cărți clasice și scoatem la iveală autori 

ce merită descoperiți. Citiți aici recenzii la cărți ale autorilor români, 

recenzii carte nouă și veche, interpretări inedite sau abordări care 

depășesc canonul clasic. Credem că o recenzie de carte scrisă 

relaxat este un punct foarte bun de pornire pentru cititorii care caută 

cărți noi și recomandări. 

Recenzii cărți de specialitate

Mai rar, e adevărat, abordăm și cărțile de specialitate, mai ales în 

domenii cum sunt cărțile de business, cărțile de bucate, eseistica, 

teoria literară, studiile culturale și multe altele. Chiar și atunci 

când scriem cronici de carte specializată, tonul este unul relaxat, 

încercând să înțelegem, împreună cu voi, cititorii, despre ce e vorba.

Ion Manolescu: benzile desenate şi literatura postmodernă

Când am auzit că în mai, la Bookfest, Ion Manolescu lansează Benzile desenate şi canonul postmodern, un fel de "schiţă imprevizibilă şi deseori fluctuantă a fenomenului literar autohton actual", am zis bun, un pic de sistematizare la zi nu strică, ba chiar se impune. După ce am deschis cartea, m-am cam dezumflat, pentru că "la zi" se opreşte undeva în 2005, cartea fiind reunirea articolelor semnate de Ion Manolescu din anii '90 până în anii 2000 în revistele culturale autohtone. Citeşte tot articolul

Jurnalul unui psihopat, de Venedikt Erofeev

Venedikt Erofeev e cel care a scris Moscova-Petuşki, o carte pe care eu nu am pus încă mâna, care de care mi se reaminteşte de fiecare dată când caut ceva despre Erofeev: ba dau peste vreun post care spune că trebuie citită, ba peste vreun comment care insistă că e "mussssaiii"... Şi mi se mai aminteşte de celălalt Erofeev, pe numele lui Victor, contemporan cu Venedikt (Venicika e născut în '38, Victor în '47), care şi el trebuie citit. Planul meu e să găsesc cumva Moscova-Petuşki, să-l citesc şi pe Victor, şi să vedem cum arată Moscova şi sufletul rus prin ochii amândurora. Dar până una alta vă povestesc despre jurnalul psihopat. Citeşte tot articolul

Cel mai înalt turn din Baabylon de Sebastian A. Corn

Dintre scriitori români apropiaţi de curentul cyberpunk, se distinge Sebastian A. Corn, în ale cărui cărţi găsim un mix de realitate, ficţiune, fantastic, mitologic, oniric, utopic şi absurd. Cel mai înalt turn din Baabylon, reprezentativ pentru imaginarul tehnologic manipulat  ficţional, adus de noile media, e genul de carte care poate fi citită atât de pasionaţii de SF cât şi de cei care nu au vreo sensibilitate anume pentru gen (ca mine). Citeşte tot articolul

Netherland. Adaptarea la America

Netherland (trad. Carmen Botoşaru), scris de Joseph O’Neill e una dintre cele mai bune şi mai substanţiale cărţi de ficţiune care se ocupă lucid, problematic şi poetic-mişcător de America post 9/11. Cadrul romanul este New Yorkul anilor 2000, oraşul straniu, frumos pînă la ameţeală şi, în acelaşi timp, capitală a singurătăţii, a fragilităţii şi a alienării, cu atît mai mult după 11 septembrie. E, ca în celebrul Angels in America,  oraşul care noaptea are o neverosimilă culoare, ce pare că vesteşte, într-un continuum fantomatic, nişte zori falşi, unul din acele locuri imposibil de imaginat în absenţa unui suflet rătăcitor, travestit, la propriu, în înger cu penele murdare. Citeşte tot articolul

Călătorie prin zăpezile de pe Gethen: Mâna stângă a întunericului

Am tot vorbit despre Ursula K. le Guin și sunt convinsă că nu e o străină nici pentru voi. Există o mână de autori de science fiction și fantasy care ar trebui citiți de oricine, fani ai SF-ului sau nu, pentru că romanele lor au valoare și dincolo de granițele genului, iar autoarea americană cu siguranță face parte din ei. Și din tot ce-a scris, sunt două cărți pe care trebuie neapărat să le citiți: despre una vorbim azi, cealaltă este Deposedații. Ambele, ca și Lumea lui Rocannon, de care am vorbit deja, fac parte din Ciclul Hainish. Citeşte tot articolul

Un posibil Paradis cu Toni Morrison

Paradis e romanul pe care Toni Morrison l-a scris după ce a luat Premiul Nobel pentru literatură, în 1993. E greu să nu fii curios cum scrie cineva care a obţinut premiul ăsta, ştiind în plus că a mai fost şi prima scriitoare afro-americană care a reuşit. Şi uite aşa m-am trezit  mergând vinerea trecută cu Paradis în braţe acasă. Citeşte tot articolul

Cartea regală de bucate

M-am întrebat întotdeauna, ca mulţi alţi curioşi profani, cum e viaţa cotidiană într-o familie regală. Ce vorbesc, ce citesc, ce mănâncă. Cel puţin la ultima întrebare răspunde Cartea Regală de Bucate a Principesei Margareta, o carte ce combină minunat poveştile cu regine, regi, prinţi şi prinţese cu reţetele culinare special alese.
Citeşte tot articolul

Steinbeck şi Capa în Rusia

După al Doilea Război Mondial, la un pahar de Siussesse, Steinbeck şi Capa se hotărăsc să plece în Rusia. De ce? Pentru că deja jurnalismul mainstream era unul al opiniilor câtorva specialişti, iar ştirile despre Rusia, în afară de ideologie şi politică, veneau fără vreo informaţie despre oamenii de acolo şi starea lor după război. Aşa că-şi obţin vizele şi pleacă. Citeşte tot articolul

Trilogia Marte, la sfârșit

Vezi și recenziile la Marte Roșu și Marte Verde Am început Marte Roșu, primul volum din trilogie, pe undeva prin aprilie. Adică acum cinci luni. Între timp, am citit încă cinci sau șase cărți, în paralel, pentru că a mă dedica în exclusivitate lui Kim Stanley Robinson nu se prea potrivea cu bookaholismul, și oricum, dupa fiecare volum trebuie să respiri o săptămână două și să te relaxezi cu câte o carte la care, dupa două-trei ore de citit, chiar se vede că ai dat paginile. Citeşte tot articolul

Don Quijote povestit pentru copii

La fel ca traducerile, dar mai mult decât ele, adaptările poveştilor clasice fac lumea mai liberă şi mai frumoasă: povestea circulă, cineva o prinde şi o spune în cuvintele lui, încercând pe cât posibil să-i păstreze spiritul. E ceva borgesian aici, şi homeric, bineînţeles, care-mi place. Citeşte tot articolul


Florin Iaru e Fraier de Bucureşti

Bine ai revenit, domnule poet! :) Pentru că Iaru e poet în esenţă şi încă de esenţă tare, care transformă aici fragmente de viaţă în povestioare aparent simpatice, cu multe, foarte multe straturi de profunzime. Pastilele astea sunt în sine poeme. E acelaşi ritm nebun din poeziile optzeciste ale lui Iaru, aceleaşi răsturnări spectaculoase de frază şi de sens, acelaşi entuziasm lingvistic si aceeaşi energie. Citeşte tot articolul

Nu se poate fără cartea de bucate Sanda Marin

Toată lumea o ştie, trebuie s-o fi văzut măcar o dată în viaţă (în bucătărie sau la chioşc), cu siguranţă mai multe reţete ale mamei tale de aici veneau. Şi da, Sanda Marin este un brand naţional, unul dintre cele mai longevive, iar în contextul ăsta mărturisirea lui Andrei Pleşu - " în copilărie, credeam că e un singur cuvânt, „sandamarinul”, care denumește o ustensilă cu care poți găti orice" - explică şi mai bine lucrurile. Citeşte tot articolul

Despre Vest, din nou de bine

Cum a reuşit Vestul să se ridice şi să domine lumea, timp de cinci secole, cînd nimic nu i-ar fi prevestit ascensiunea, şi ce anume i-ar putea grăbi, astăzi, sfîrşitul? De la aceste două întrebări, Niall Ferguson, unul dintre  istoricii britanici cu o foarte solidă cotă, a scris, în 2010, o carte care postulează, susţine şi apără poziţia dominantă şi, implicit superioară a Vestului în raport cu celelate civilizaţii. Citeşte tot articolul