Cronici

Cronici cărți străine

Sunt atâtea cărți de literatură (și nu numai) străină care merită citite! 

Facem cronici de cărți de citit, fie că vorbim de autori clasici, mari, fie 

de noi descoperiri sau de literatură experimentală. Scriem cronici de 

cărți dintr-un unghi personal, subiectiv, vă spunem sincer ce credem 

despre ele. Găsiți cronici de carte pe înțelesul tuturor, nu stăm cu 

mâna la tâmplă și nu vrem să dăm lecții școlărești de literatură, ci să 

vorbim ca între prieteni despre lucrurile care ne pasionează. 

Recenzii cărți românești

Suntem la curent cu ce apare în literatura română, citim cărțile noi 

și scriem despre ele, citim și cărți clasice și scoatem la iveală autori 

ce merită descoperiți. Citiți aici recenzii la cărți ale autorilor români, 

recenzii carte nouă și veche, interpretări inedite sau abordări care 

depășesc canonul clasic. Credem că o recenzie de carte scrisă 

relaxat este un punct foarte bun de pornire pentru cititorii care caută 

cărți noi și recomandări. 

Recenzii cărți de specialitate

Mai rar, e adevărat, abordăm și cărțile de specialitate, mai ales în 

domenii cum sunt cărțile de business, cărțile de bucate, eseistica, 

teoria literară, studiile culturale și multe altele. Chiar și atunci 

când scriem cronici de carte specializată, tonul este unul relaxat, 

încercând să înțelegem, împreună cu voi, cititorii, despre ce e vorba.

Femeia eunuc, de Germaine Greer

Cartea Germainei Greer, care a făcut furori în Occidentul anilor ’70, este o colecţie de eseuri scurte, grupate în cinci secţiuni (Corpul, Sufletul, Iubirea, Ura şi Revoluţia), în care este vorba despre o anumită mutilare pe care femeile o suferă prin educaţia primită în copilărie şi care, ulterior, de-a lungul vieţii lor, le împiedică să fie libere. Cartea este haotică, prea puţin organizată, neacademică, foarte amuzantă şi sinceră. E plină de expresii licenţioase, afirmaţii îndoielnice, idei care n-au fost duse până la capăt. Dar sub toate stă întrebarea simplă şi de bun simţ: de ce nu sunt liberă şi cum aş putea deveni?

Citeşte tot articolul


Infamiile mărunte dintr-un sat grecesc

Am luat romanul lui Panos Karnezis pentru că mi-a plăcut ideea de a citi un scriitor contemporan grec, asemănat cu Borges şi Marquez, ale cărui povestiri dintr-un sat grecesc nenumit stau sub titlul Infamii Mărunte. Şi, ca un făcut, până şi coperta îmi plăcea, cu greci toropiţi aşteptând la umbra unei prăvălioare să se întâmple ceva... sau nu. Ce mai, trebuia să-l iau! Citeşte tot articolul

Secrete bine păstrate

E foarte greu să vorbeşti despre romane cum e Să nu mă părăseşti (trad. Vali Florescu) fără teama de nu dezvălui prea mult. Pentru a păstra intactă bucuria unui cititor nou, cred că ar trebui vorbit cu moderaţie despre  identitatea cu totul aparte a personajelor, ca  şi  despre descoperirile pe care ele le fac (şi care au, toate, legătură cu viaţa, cu rostul ei). Citeşte tot articolul

Povestiri africane, de Doris Lessing

Bănuiesc că dacă se întâmplă să te plimbi prin veldul nesfârşit al Africii de Sud, întinderea fără capăt, acoperită de ierburi ţi se va părea monocromă şi plată. Şi că de-abia dacă te vei apropia şi vei miji ochii, vei vedea câte culori ascunde.

Citeşte tot articolul


Cine sînt străinii din Orient Express?

Deosebit de agreabil este pentru mine – dacă mi-e permis să împrumut cuvintele unui  majordom englez, în voiaj prin bătrînul continent – să mă delectez din cînd în cînd cu cîte un roman poliţist. Cele britanice, old school , îmi provoacă o plăcere cu totul aparte, găsesc în ele ceva de provincie închisă în ticurile ei,  care satisface gustul meu uşor nerdish pentru chesti de-astea de pensionari. Citeşte tot articolul

Deadline: un roman despre libertate

„În sfîrşit!“ Asta e exclamţia care rezumă precis senzaţia pe care mi-a lăsat-o cartea de debut a Adinei Rosetti, Deadline: în sfîrşit o lume ceva mai mare decât biblioteca Facultăţii de  litere, în sfârşit o poveste spusă cinstit – şi nu cotită, ipocrit, după prost înţelese trucuri narative –, în sfîrşit situaţii, probleme şi dileme ale oamenilor cu care mă întîlnesc şi eu şi voi pe stradă. Citeşte tot articolul

Universul basmelor lui Andersen. Poveşti de evitat

Prin anii mici ai copilăriei făcusem o pasiune, printre altele, pentru varianta audio a Lebedelor lui Andersen pe care o ascultam în fiecare seară înainte de culcare. Erau acolo o lună care „atârna în vârful unui plop, ca o portocală” şi nişte prinţi mici care scriau cu „creioane de diamant pe tăbliţe de aur”.

Citeşte tot articolul


Jurnal rusesc, de Anna Politkovskaia

Pe 7 octombrie 2006, la patru după-amiaza, Anna Politkovskaia, jurnalistă ucraineană şi militantă pentru drepturile omului, a fost ucisă în scara blocului din Moscova, unde locuia. Politkovskaia avea 48 de ani şi era cunoscută drept cea mai vehementă jurnalistă din Rusia; a vorbit deschis şi fără compromisuri despre al doilea război din Cecenia, despre caracatiţa regimului Putin şi despre lipsa de mobilizare a ruşilor.

Citeşte tot articolul


Paris elegant, Teheran incitant – despre modă, spaţiu şi politică

Ce bine era să fi citit cartea lui Alec Bălăşescu înainte de a pleca în Iran!  Ajunsă în incredibilul Teheran, m-am trezit ca o sorcovă în mijlocul unei forfote de femei elegante, îngrijite şi cu operaţiile estetice la zi! Ştiind că trebuie să fiu acoperită din cap până în picioare (mâneci lungi, pantaloni lungi, bluză lungă, văl), improvizasem câte ceva în bagaje din ce mai aveam pe acasă, plus ceva tunici lungi de inspiraţie orientală luate din Istanbul. Mare greşeală! Cum spuneam, fix ca o sorcovă. :) Citeşte tot articolul

Design yourself sau biblia lui Karim Rashid

Dacă nu ştiţi prea bine cine este Karim Rashid şi ce face el, această carte dezvăluie tot: de la ce are în dulap până la ce are în bagaj, ce loţiuni foloseşte, de câte ori merge la dentist, de câte ori face sex, de la ce magazine îşi face cumpărărturile şi, bineînţeles, care e viziunea lui asupra lumii în general şi a omului, în particular. Citeşte tot articolul