Ce bine era să fi citit cartea lui Alec Bălăşescu înainte de a pleca în Iran!  Ajunsă în incredibilul Teheran, m-am trezit ca o sorcovă în mijlocul unei forfote de femei elegante, îngrijite şi cu operaţiile estetice la zi! Ştiind că trebuie să fiu acoperită din cap până în picioare (mâneci lungi, pantaloni lungi, bluză lungă, văl), improvizasem câte ceva în bagaje din ce mai aveam pe acasă, plus ceva tunici lungi de inspiraţie orientală luate din Istanbul. Mare greşeală! Cum spuneam, fix ca o sorcovă. 🙂

Femeile din Teheran sunt de o eleganţă năucitoare. Sub vălurile pe care sunt obligate să le poarte pe cap se ghicesc coafuri complicate, machiajul este realizat la milimetru şi hainele sunt de calitate. În esenţă, pentru ele e o formă de protest şi supravieţuire într-o societate ce teoretic le vrea invizibile. Este tocmai invers, femeile Iranului sunt frumoase, elegante, provocatoare tocmai prin acoperire.

Paris elegant, Teheran incitant este lucrarea de doctorat a lui Alexandru Bălăşescu, susţinută în Statele Unite, pentru care autorul a petrecut mult timp pe teren. Practic, cercetătorul urmăreşte traseul hainelor în cele două capitale, una considerată a modei, cealaltă uimitoare prin realitate versus aşteptări. În Paris, înţelegem cum stă treaba cu colecţiile, cum este atelierul unui designer ce se întâmplă cu hainele de la schiţă până la cumpărătorul final.

Sunt incursiuni în atelierele pariziene, la târgurile de modă, la prezentări sau în lumea fascinantă şi inedită a modei din Teheran. Alexandru Bălăşescu teoretizează corpurile, interiorul-exteriorul şi legătura cu spaţiul, trecând peste dualitatea clasică interior/privat – exterior/public. Pentru femeile din Teheran, spaţiile sunt altfel, uneori le vezi acoperite în propria casă, chiar şi când dorm, alteori se descoperă temporar în spaţii semi-publice, gen taxiuri.

De asemenea, în Teheran distincţia se face şi între nord şi sud. Nordul bogat, modernizat, cu palatele fostul sah, se opune sudului tradiţionalist, în jurul bazarului, care ajunge, extrem, la imensul mausoleu al lui Imam Khomeini. Îmi amintesc cât de ciudat mă simţeam privită în sud şi cât de natural vorbeam cu oamenii în nord. 🙂

Într-adevăr, fetele Teheranului, mai ales cele din partea de nord, îşi aranjează cochet vălul tocmai pentru a-şi dezveli pentru o secundă coafura, e un joc al vizibilului şi sugestiei. Îmi amintesc că, după câteva zile în Iran, dacă simţeam că mi-a căzut şalul din cap, aveam un straniu sentiment de descoperire. Intrasem în jocul de acolo, acceptasem inconştient convenţia.

Eu n-am citit cartea asta neapărat ca pe un studiu ştiinţific mai ales că n-aş putea spună că înţeleg toate referinţele de antropologie şi sociologie de acolo. Am citit-o ca pe dezvăluirea unei lumi. De obicei nu ai acces decât la suprafaţa ei, fără să îi înţelegi resorturile şi o consideri superficială. Lumea modei este însă atât de legată de lucrurile cele mai profunde, intime, de la religie la felul în care cineva vede lucrurile.

Informaţiile despre modă circulă în Teheran altfel decât prin canelele obişnuite ale marketingului. Este un spaţiu atipic pentru modă, pe care restricţiile îl fac de multe ori mai provocator. E o paralelă interesantă între Paris, capitala declarată a modei, unde lucrurile se întâmplă natural, şi Teheran, unde chiar şi cele mai mici detalii se încarcă simbolic.

Cel mai mult mi-a plăcut că autorul ştie să vadă lucrurile, are ochi pentru observaţia minimalistă, pentru a pune într-un context mai larg şi a o analiza şi interepta în profunzime. De fapt, gesturile noastre, hainele, curentele, tendinţele, toate ţin de mult mai mult decât acoperirea corpului şi au un rol departe de a fi doar funcţional.

Cartea lui Alexandru Bălăşescu merita o soartă mai bună. Tradusă din engleză, în română sunt pasaje care sună prea americăneşte, care sunt greşite flagrant (guvernul din Ahmadinejad?! E inadmisibil!) sau care ocolesc grosolan gramatica limbii române. În plus, un redactor bun şi-ar fi dat seama că trimiterile permanente în viitor (subiect pe care îl voi trata într-un capitol următor) sună bine în engleză dar în română obosesc când sunt prea multe. Sau ar fi corectat unele formulări de lemn academic din traducere. Sau ar fi pus literele lipsă (musumane?). Sau…

Încă ceva – fotografiile din carte sunt ca nişte pete gri din care de-abia se înţeleg câteva linii. Dacă nu se putea printa la standarde grafice mai ridicate, mai bine s-ar fi renunţat la ele, e frustrant să citeşti o descriere faină şi să vezi puncte gri. Practic, cartea asta are toată gama de greşeli. Am insistat pe partea asta pentru că mi se pare că poate fi afectată serios calitatea unei cărţi astfel şi e trist, mai ales când vorbim de un studiu deosebit cum e aceasta.

Cu toate acestea, v-o recomand tocmai pentru perspectiva nouă pe care o propune. Mi-ar plăcea ca oamenii să nu mai ridice miraţi din sprâncene când aud că în Teheran femeile sunt foarte, foarte elegante. Pentru aceasta şi pentru multe altele, merită să citiţi cartea lui Bălăşescu.

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


2 comentarii
  1. Pingback: Cărţi pe bloguri « Bookaholic

  2. AvatarAngela

    asa vorbeste dl Balasescu in realitate, a uitat limba romana, mai ales cand face un show prostesc recitandu-si cv km..merge ca un ghis turistic, dar este o carte mediocra pentru cunoscatori..lasand la o parte steroptipiile limbajului occidental, sa nu exageram cu deocratia si libertatiile :))

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *