Ryszard Kapuściński a fost un jurnalist polonez care şi-a scris reportajele într-un mod inedit. A văzut Asia, Africa şi America de Sud, în momentele lor cele mai grele – în timpul revoltelor, revoluţiilor, mişcărilor de stradă. A fost un om pentru care călătoria, scrisul şi cititul însemnau, toate, apropierea unei depărtări pe care a ştiut să o transforme şi să o redea, cu un plus de sensuri, celor dispuşi să asculte.
Charles Leadbeater a scris cartea asta într-un mod neconvenţional. Când a strâns suficient material, l-a postat pe un site de pe care putea fi downloadat, comentat şi modificat de toţi cei interesaţi de subiect. În prefaţă, spune că la prima vedere există cel puţin două motive pentru care un scriitor n-ar trebui să facă aşa ceva. Citeşte tot articolul
Muntele vrăjit e o carte seducătoare. Dacă o citeşti, ai acces la un loc-timp privilegiat în care tot ce înseamnă cotidian, responsabilităţi, viaţă "normală" se anulează. E un fel de anticameră a morţii sau a unei vieţi noi, un fel de purgatoriu sau de vis. Un loc-timp unde eşti izolat împreună cu alţii şi unde "te alterezi" (cu implicaţiile pozitive şi negative ale cuvântului ; de tine depinde). Posibilitatea unui astfel de loc şi de timp este cea care face ca povestea lui Hans Castorp să fie actuală: mulţi dintre noi avem nevoie chiar acum de un Munte vrăjit.
