
Cronici

De cum am auzit de cel mai recent studiu al lui Andrei Oisteanu, Narcotice in cultura romana, am vrut sa ma conving daca intr-adevar o carte de 500 de pagini (cu tot cu multe note) se poate tine serios doar pe acest subiect. Chiar atatea cazuri sa fi fost si daca da, cine, ca noua nimeni nu ne-a zis nimic de asta pana acum? Citeşte tot articolul

Marele Gatsby si visul american deformat
Daca nu esti obisnuit cu stilul lui Fitzgerald, Marele Gatsby o sa te lase cu un gust usor amarui. O sa simti ca lipseste ceva, si nu stii ce. Ca parca nu-ti pasa cu adevarat de niciunul din personajele din carte, dar ca ceva din atmosfera petrecerilor extravagante descrise de autorul american o sa-ti ramana pentru totdeauna in cap. Citeşte tot articolul

Ioana Bradea – Scotch
Daca tot am vorbit de carti numai bune de varat in sacosa de plaja, iata o carte pe care nu as pune-o sub nici o forma intr-o astfel de sacosa. Scotch, de Ioana Bradea, este un poem care curge greoi, lent, maniacal de descriptiv, despre un spatiu industrial in care nu se mai intampla aproape nimic. Citeşte tot articolul

Don’t touch the cheese! Doar in Jurnalul unui pusti
Adica, pe romaneste, nu atinge branza. Ce se intampla daca faci asta? Pai, e la tine. Si trebuie s-o dai mai departe. Dar nimeni nu vrea s-o primeasca. Mai tineti minte atinsa? Cam asa functioneaza. Povestea bucatii de branza mucegaita, uitata intr-un colt din curtea scolii este doar una dintre primele pe care veti avea ocazia sa le cititi in Jurnalul unui pusti (partea I) de Jeff Kinney. Citeşte tot articolul

Alain de Botton despre Arhitectura Fericirii
Cat de mult ne influenteaza arhitectura? Iata un subiect sensibil, pe marginea caruia multe dispute au aparut. Acceptam sau nu ca ce vedem in jurul nostru ne poate da o stare de spirit mai buna sau mai rea, o vibratie mai inalta sau mai joasa, ne poate face mai fericiti sau nu? Si care e rolul arhitectului in toata aceasta relatie complexa de empatie si simpatie cu ce se construieste in jurul nostru? Citeşte tot articolul

Imparatul gheturilor – Ana Maria Negrila
Cand am deschis prima oara Imparatul gheturilor nu ma asteptam sa dau peste o supa exotica de ghicitoare, telepati, balciuri, profetii, vanatori imbracati in blanuri, mutatii generice controlate, distopie si afaceri de familie. Iar asta ca sa enumar numai cateva dintre elementele ce construiesc povestea lui Sich, eroina romanului Anei Maria Negrila, care, incercand sa-si salveze propria viata, dar si a fratelui ei, colaboreaza cu factiunile politice care i-au distrus familia, incercand sa afle cine manevreaza un soi de tornada ce este pe cale sa distruga orasul. Citeşte tot articolul

Drumul lui Cormac McCarthy – un drum pe care nu vrei sa ajungi
In mod normal, atunci cand te apuci de citit o carte cu actiune post-apocaliptica, te astepti la ceva depresiv si socant. De altfel, motivele pentru care de multe ori ajungem sa cititm astfel de carti este tocmai pentru ca sunt depresive si socante. Fascinatia pentru morbid este mult mai mai usor de satisfacut prin lectura decat prin filme - nimic care iti depaseste puterea de suporta nu trece de barierele creierului tau atunci cand citesti, dar in fata unui film nu te mai protejeaza nimic. Citeşte tot articolul

Sa gatim cu Jamie – cartea
Intrebarea cine e Jamie sau care carte chiar nu se justifica, mai ales ca am avut surpriza sa descopar ca si un copil de 10 ani a auzit de chef-ul britanic si de cartea lui. Cum de unde, de la televizor. Asadar, intrebarea corecta ar fi: ce ne mai invata Jamie? Citeşte tot articolul

Un om din Est
Vazand titlul cartii Un om din Est, te-ai astepta poate ca romanul lui Ioan Grosan sa fie o scriere politica, cu un mesaj evident, o radiografie in tuse clare a estului in raport cu vestul. E si mai ales nu e. In contextul noului scandal literar ce are in centur colaborarea lui Grosan cu Securitatea, mai ca incepi sa privesti povestile din timpul comunismului cu alti ochi. Citeşte tot articolul

Insula lui Huxley, un loc unde as vrea sa merg
Bine ati venit in Pala! Aici gasiti cele mai bune servicii de iluminare a spiritului, faceti cursuri profesioniste de bunatate cu maestrii locali, participati la ritualuri consacrate de ghidare spre moarte, gustati din preparatele traditionale ale medicamentului moksha si suntenti initiati in yoga iubirii maithuna! Citeşte tot articolul

Fahrenheit 451 – Despre minunatele obsesii ale lui Ray Bradbury
Au trecut mai bine de 60 de ani de la publicarea primei versiuni a romanului distopic al lui Ray Bradbury. Si tot atata timp de cand autorul Cronicilor martiene este deopotriva apreciat si criticat pentru lucrarea lui de referinta. Citeşte tot articolul

Banksy – arta la zid, zidul in album
Despre Banksy se pot spune multe si de fapt nimic. Deja nu mai e nevoie sa-ti incepi orice articol cu cine e Banksy, trecand in revista biografia cunoscuta si presupozitiile in ceea ce-l priveste. Cum legendele circula repede, Banksy e deja un personaj cult cam prin toate colturile lumii, ca sa vezi ce face un pic de mister, mult talent, mesaj puternic, un film dubios si PR eficient. Citeşte tot articolul

Vand kilometri, de Mihai Barbu
Am auzit de proiectul lui Mihai anul trecut la sfarsitul verii si recunosc ca pe moment mi s-a parut un pic prea advertizat. Ma intorsesem la randul meu dintr-o calatorie de vreo patru luni si mi se parea (si inca imi pare) ca orice initiativa de acest gen e cumva overrated si ca toata lumea asteapta senzationalul. Asa ca tre' sa vii cu pilda regasirii si a extraordinarului. Abia acum i-am citit cartea si nu pot spune decat atat: bravo, Mihai, m-am inselat, tu chiar esti un calator adevarat! Citeşte tot articolul

Cum ar fi sa lucrezi cu Steve Jobs?
Imagineaza-ti ca seful companiei unde lucrezi se enerveaza din te miri ce, isi baga nasul in cele mai mici detalii ale unui proiect, face caz din lucruri aparent neimportante, te cheama sa lucrezi in weekend, ba chiar uneori dormi sub birou, iti da tricouri motivationale cand dezvoltarea produsului a atins un punct cheie, te angajeaza nu neaparat pe baza competentelor ci mai mult cum " i se arata" (si te concediaza la fel), da deadlineuri imposibile, nu intelege cand ii explici ca un lucru nu se poate si il vrea exact asa cum e in mintea lui, se implica in toate operatiunile si rareori poti discuta cu el. Acum imagineaza-ti ca acel sef e Steve Jobs. Citeşte tot articolul

Pe Marte cu Kim Stanley Robinson
Mars was empty before we came. Marte era gol inainte ca cei 100 de colonisti ai lui Kim Stanley Robinson sa se imbarce pe nava Ares si sa porneasca in calatoria de 6 luni care ii va duce, pentru totdeauna, pe Planeta Rosie. Iar acest contrast, dintre ceea ce gasesc acolo, peisaje extraterestre lipsite de viata descrise in atata detaliu de Robinson, incat la un moment dat imaginatia ta nu mai este in stare sa tina pasul cu el, si felul in care arata Marte aproape 40 de ani mai tarziu, la finalul romanului, este ceea ce te tine de fapt cu nasul intr-o carte de 800 si ceva de pagini. Citeşte tot articolul
