Featured

marius chivu

Din viața unui cronicar de carte: Fulgere frânte, Filosofii siderale, Cocteil în cranii mici

Pînă acum m-am ocupat doar de scrisori, cereri şi mesaje din partea scriitorilor; aşa că a venit vremea să spun cîte ceva şi despre cărţile primite de la aceştia (cele tipărite cu diacritice):

dacă sînt romane, se cheamă Sterilet sau Cocteil în cranii mici şi au astfel de avertismente: „De va huli careva această carte, sufletul lui se va căi amarnic şi sîngele lui va fi asupra lui. Iar acela care va da veste bună despre cele scrise aici se va bucura în veci şi mîndre fecioare îi vor sta în preajmă şi tot cu vinuri alese se va desfăta sufletul lui”; Citeşte tot articolul


lucrarea iubirii gabriel osmonde

Lucrarea Iubirii de Gabriel Osmonde sau de ce scrie Andreï Makine sub pseudonim

Timp de zece ani, nimeni nu a știut cine este și de unde a apărut Gabriel Osmonde pe scena literară franceză. A scris patru cărți Gabriel Osmonde până să se afle că, de fapt, e vorba de celebrul Andrei Makine care, astfel, și-a inventat un nou eu. Lucrarea Iubirii, tradusă la noi la Editura Univers, e o carte dură, care vorbește direct, tranșant, uneori cinic și crud, dar în același timp foarte uman despre autenticitate, ipocrizie, măști, frumusețe, despre marginalii și, în esență, despre iubirea față de ceilalți.

Citeşte tot articolul


Cât de actual este astăzi Michel Foucault? O discuție cu Diogo Sardinha

Miercuri, 21 mai, a avut loc la Institutul Francez din Bucureşti (Bd. Dacia 77), în holul Atrium, un dialog pe tema „Michel Foucault, azi”, la care a participat Diogo Sardinha, alături de Bogdan Ghiu (gazda evenimentului). Evenimentul face parte dintr-o o serie de întâlniri cu filozofi contemporani, organizate de Institutul Francez din Bucureşti (IFB), în colaborare cu Colegiul Internaţional de Filosofie (CIPh), în scopul consolidării legăturilor dintre lumea cercetării, a universităţilor şi cea a traducătorilor şi a editurilor. Citeşte tot articolul

Chemarea cucului, încă un bestseller de J. K Rowling

Chemarea cucului este romanul polițist pe care J. K Rowling l-a semnat sub pseudonim (Robert Galbraith) și care a făcut ceva vîlvă și la data publicării, și după, când identitatea scriitoarei a fost (vai!) dezvăluită. E un roman stufos (612 pagini pline de detalii!), deja bestseller, construit în jurul unui detectiv particular, Cormoran Strike, care investighează, în Londra, sinuciderea suspectă a unui foarte cunoscut fotomodel de culoare, Lula Landry. Citeşte tot articolul

Chris Simion

Interviu Chris Simion: “Nu-mi inventez poveștile. Le smulg din ochii sufletului meu ca să le vadă apoi toată lume”

Chris Simion a scris opt cărți și a regizat zeci de spectacole de teatru. A publicat prima carte pe când avea 16 ani, vârstă la care a devenit și singurul jurnalist român care i-a luat un interviu lui Klaus Meine, solistul de la The Scorpions, aflat la București cu ocazia unui concert. Deși prima piesă de teatru pe care a văzut-o în adolescență a făcut-o să-și jure că n-o să mai calce niciodată într-o sală de spectacol, la 18 ani - când a asistat întâmplător la o repetiție a piesei "Numele trandafirului", regizată de Grigore Gonța - s-a îndrăgostit iremediabil de teatru. Citeşte tot articolul

Oana Boca si Ioana Gruenwald inainte de prima editie a Galei Bun de Tipar

Oana Boca și Ioana Gruenwald despre Gala Bun de Tipar – interviu

Bun de Tipar. Gala Industriei de Carte din România este un eveniment anual care premiază excelența din domeniul industriei editoriale autohtone cu scopul de a face cunoscute publicului larg cele mai bune produse editoriale românești dintr-un an și, implicit, de a promova și încuraja lectura. În 2014, decernarea premiilor Galei Bun de Tipar a avut loc acum o săptămână, la Aula Bibliotecii Naționale a României. Citeşte tot articolul

Din viața unui cronicar de carte: “acest critic promiţător şi falnic nu ştie să facă pipi”

Acum cîţiva ani am recenzat un volum colectiv care, nu doar că nu specifica numele coordonatorului, dar nu avea absolut nici un criteriu de selecţie: schiţe, povestiri şi amintiri stăteau alături de fragmente de romane în lucru, dar şi din romane deja publicate (unele în urmă cu cîteva decenii), iar scriitori cunoscuţi şi profesionişi stăteau alături de veleitari obscuri fără ca măcar un criteriu generaţionist sau geografic să sprijine selecţia. Citeşte tot articolul

cronica a cartii Marea dimineata de Margaret Mazzantini

”Marea, dimineața” de Margaret Mazzantini – o mare dezvrăjită

Anul trecut apăruse la Editura Polirom, în colecția ”Biblioteca Polirom. Actual”, în traducerea Gabrielei Lungu, romanul Nimeni nu se salvează singur (cronică aici), semnat de Margaret Mazzantini. În urmă cu câteva luni, la începutul lui 2014, a fost publicată, cu aceleași coordonate, cartea Marea, dimineața. Ceea ce-mi spune (fără a avea date concrete) că Margaret Mazzantini este o scriitoare destul de apreciată la noi, din moment ce se traduc cărțile ei atât de repede. Lucru care este cum nu se poate mai bine, zic eu - veți vedea în rândurile ce urmează de ce.  Citeşte tot articolul

Vanitas vanitatum sau cui i-e frică de doamna cu coasă? Două cărți despre moarte

Să întreb altfel, poate e mai simplu așa: cui nu îi e frică de doamna cu coasă și cine n-a simțit de vreo câteva ori apocaliptice până la nivel celular, trecută prin toate celelalte organe, țesuturi și fluide ale propriului organism deșertăciunea vieții? Nu, nu intenționez să deschid o cutie a pandorei cu astfel de întrebări, pentru că știu că suntem cu toții victime și părtași ai acestor temeri. Vreau, însă, să vă ofer o altă perspectivă, un alt scenariu prin două cărți despre moarte. Citeşte tot articolul

Interviu cu Norman Manea: ”Scena culturală românească este extrem de vie, de creativă, într-un total și dureros contrast cu viața politică”

Considerat unul dintre cei mai importanți scriitori români, un prozator și un eseist foarte apreciat și tradus, care trăiește, în prezent, la New York, Norman Manea s-a aflat în România între 30 aprilie și 18 mai, într-un turneu de promovare a volumului Plicuri și portrete, ediția a II-a, revăzută și adăugită, apărută recent la Editura Polirom, în seria de autor Norman Manea. Având în vedere aceste date succinte, plus faptul că anul acesta Norman Manea a fost propus de Uniunea Scriitorilor Români pentru Premiul Nobel pentru Literatură (în premieră de către această instituție), nu puteam rata ocazia de a-l întâlni și de a sta de vorbă despre ce l-a determinat să rămână în America, despre viața de dinainte și de după '89, despre volumul Plicuri și portrete, dar și despre cărți, în general, despre scena culturală românească, nominalizarea la Premiul Nobel și multe altele, pe care le veți afla în rândurile de mai jos.  Citeşte tot articolul

Testamentul Mariei de Colm Tóibín

Testamentul Mariei este cel mai recent roman al lui Colm Tóibín şi, foarte probabil şi cel mai subversiv. Cartea a fost pe lista de nominalizări la Booker Prize în 2013 şi a avut o primire  foarte bună. Există chiar şi un filmuleţ, pentru cei interesaţi de informaţii suplimentare, în care se face o pledoarie pentru ca acest roman, şi nu altul, să ia Bookerul atât de râvnit. Citeşte tot articolul

Ciubi Pisica Pătrată

Interviu Ciubi – Pisica Pătrată: “Mi-am satisfăcut dorința avută în copilărie de a ilustra Greuceanu”

L-am cunoscut pe Ciubi în urmă cu vreo cinci ani, cu ocazia unei expoziții pe care o avea la galeria Mora din București și care consta în desene al căror personaj central era pisica. Abia atunci am aflat care era legătura dintre acest grafician și “pisica pătrată” – unul dintre cele mai cunoscute personaje ale lui (care-și duce viața pe bucăți de hârtie, pe ziduri, cuburi de beton, garduri din București și alte orașe românești) dar și pseudonimul cu care Ciubi (Alexandru Ciubotariu) mai este cunoscut de către cei avizați -. Citeşte tot articolul

muzeul inocentei istanbul

Muzeul Inocenței – pe urmele lui Kemal și Fusun în Istanbul sau despre obiectele reale ale unei ficțiuni

Am văzut Istanbulul cu Muzeul Inocenței al lui Pamuk în geantă și-n minte. Mă uitam și eu, odată cu Kemal, după fantoma lui Fusun pe malurile Bosforului, mergeam pe străzi și nu m-ar fi mirat să dau nas în nas cu unul dintre prietenii lui, poate cu Zaim (cel mai simpatic!) și, cum treceam zilnic pe lângă Hilton, mi-o imaginam pe Sibel cum merge acolo să-și pregătească petrecerea de logodnă. Muzeul Inocenței e o carte atât de vie încât îți intră-n vene, suferi sincer alături de Kemal, trăiești lentoarea așteptării lui cu tot sufletul, te îndrăgostești, fetișizezi obiectele ce poartă o poveste și ajungi să trăiești și tu, la fel ca el, într-un vis. Iar faptul că Orhan Pamuk a făcut un Muzeu al Inocenței real, unde mergi să vezi povestea spusă-n obiecte, duce cartea asta într-o zonă ambiguă, la limita dintre realitate și ficțiune, când chiar intri în adevărul ei volatil. Citeşte tot articolul

Interviu: Peca Ștefan despre sfântul din Sfântu Gheorghe și alte lucruri cool

Cei care mai dau din când în când pe la teatru știu că Peca Ștefan este unul dintre cei mai buni dramaturgi români contemporani. Piesele lui cu limbaj provocator și teme inovatoare - care semnalează, de regulă, probleme ale societății de astăzi, care ridiculizează și ironizează la maximum prostia și ignoranța, și care pun în lumină oameni, locuri și fapte pe care majoritatea le ignoră, - se joacă cu succes, nu doar pe scenele teatrelor convenționale și neconvenționale din România, ci și pe cele ale unor teatre importante din New York, Londra sau Berlin.

Citeşte tot articolul