Bookaholic

Acum cîţiva ani am recenzat un volum colectiv care, nu doar că nu specifica numele coordonatorului, dar nu avea absolut nici un criteriu de selecţie: schiţe, povestiri şi amintiri stăteau alături de fragmente de romane în lucru, dar şi din romane deja publicate (unele în urmă cu cîteva decenii), iar scriitori cunoscuţi şi profesionişi stăteau alături de veleitari obscuri fără ca măcar un criteriu generaţionist sau geografic să sprijine selecţia. Despre una din scriitoarele mai puţin cunoscute am spus că „scrie ca un elev de gimnaziu care nu cunoaşte prea bine limba română”, iar scriitoarea respectivă (care era cît pe ce să devină anul trecut directoarea unuia dintre ICR-urile din provincie plănuite de Andrei Marga), mi-a dedicat un pamflet pe blogul personal. Redau aici cîteva fragmente – sper să vă amuze 🙂

„Criticul Marius Chivu se perpeleşte în purgatoriul literelor! Se mistuie ca pe un rug imaginar de dragul literaturii române! E drept că suferinţa sa nu este gratuită, ci pe banii care îi pică de la o revistă sau alta. Şi el trebuie să trăiască din ceva şi de pe urma arderilor sale literare. Despicat în două de roata pasiunii pentru cele două profesii pregătite încă din timpul liceului, contabilitatea şi coregrafia, tânărul viitor critic a fugit în ultimul moment de la locul faptei, ascunzându-se printre literaţi, în Capitală. Şi-a părăsit primele iubiri în provincia unde s-a născut şi care, pesemne, îi repugnă…

Ce păcat! Ce pierdere! Veţi exclama De Acum Experţi Contabili Dumneavoastră. Câte foste contabile C.A.P., gestionare, barmaniţe, başca balerine în căutare de coregrafi vor rămâne acasă, nefecundate pe iarba proaspăt cosită. Ei, caramba! veţi exclama din nou. Dar aspirantele la gloria literară ce vor fi având? De câţiva neuroni, acolo, să îi deschidă prohabul, dispun şi ele, dar au şi suficient talent literar ca să-i facă omului un oral, căci mai mult de atât nu îşi permit, deoarece vor să-şi păstreze fecioria pentru mai târziu, ea revenind îndoliată la modă. […]

De la bun început, parcurgând articolul semnat de domnul Marius Chivu am înţeles un lucru; acest critic promiţător şi falnic nu ştie să facă pipi, fără să se inspire privind discret spre pişoarele altora. În cazul de faţă, cu scuzele de rigoare, este vorba despre antologiile apărute în străinătate, acolo unde scriitorul este cult, talentat şi plin de forţă şi, în concluzie, antologiile sunt antologii şi nu o adunătură macabră şi ciudată de scriitori de toate categoriile şi mai ales de toate vârstele. […]

Nici o proză nu îi este pe plac profundului, începând de la proza scriitorilor clasici în viaţă, adică a celor din linia întâi, continuând cu cea a eşalonului doi şi terminând cu proza proasta-proastelor, care nu putea să fie altceva decât textul subsemnatei, aruncată în hulita lume a treia a… prozei. Miroase groaznic a hoit şi a proză stricată, în acest volum!!! Să vină pompierii, cei de la SMURD şi Botezatu cu ultima sa colecţie Pret – a -porter de… măşti de gaze! Pot să vină şi hingherii, şi Crucea Roşie Malteză şi ţiganii ursari! […]

Ah, de ce nu sunt mai tânără şi mai suplă, ca să pot să mă târăsc la picioarele sale dispreţuitoare ca o Maria Magdalena modernă — căci Mariatereza am fost– să i le spăl cu lacrimile mele şi să i le şterg cu cosiţele bălaie! Nenea Chivule, când vei mai fi scârbit de literatura… pentru gimnaziu, deşi ea este mai degrabă pentru pension, să-mi scrii pe adresa […] Nimic nu-mi va plăcea mai mult decât să mă transform într-o aguridă care să-ţi taie greaţa, ca unui imperator care consideră că dacă s-a mutat în Capitală, a scăpat de aerul provincial. Din păcate, nu vei putea să scapi de el niciodată, deoarece cu el te-ai născut şi nu provincia ţi l-a inoculat. Dar, poate că atunci când vei ajunge mare, vei pierde anumite metehne, asta dacă te vei întoarce, din când în când, şi la origini, luând cu tine aerele de capitală. Muzele rămase în aşteptare te vor primi zâmbitoare. Vor fi vrând să te răsplătească pentru dăruirea-ţi habotnică pe tărâmul literar, pregătind în cinstea ta fie o balanţă contabilă, fie un şpagat, recunoscâdu-te, în felul acesta, ca singurul critic imperator, cu puteri absolute asupra provinciei romane!”