Featured

Interviu cu George Onofrei la aniversarea de 10 ani ai ”Suplimentului de cultură”

George Onofrei este, printre altele, redactorul-șef al publicației săptămânale ieșene Suplimentul de cultură, publicație care aniversează, în 2014, zece ani de existență. Cum spuneam și săptămâna trecută, când lansam, în parteneriat cu Suplimentul, Editura Polirom și FILIT, un concurs pentru cititorii bookaholici care se trezesc în fiecare sâmbătă și-și iau doza de cultură și dintr-un supliment din Moldova, noi suntem tare bucuroși că primul magazin cultural din România a rezistat tuturor vitregiilor vremurilor post-comuniste și că, în cei zece ani, a devenit un reper în presa culturală națională. Citeşte tot articolul

„M-ar bucura gândul ca vreun cititor român să-şi amintească de romanul meu când îmi vizitează oraşul” – Interviu cu Care Santos

Cu o activitate literară intensă – scrie de la opt ani, a publicat volume de proză, poezie, dar şi cărţi pentru copii –, scriitoarea catalană Care Santos este pasionată de istoria Barcelonei, oraş pe care-l iubeşte şi căruia a reuşit să-i configureze o coordonată magică, aproape mitică, mai subtil şi mai poetic decât o face Carlos Ruiz Zafón, scriitorul cu care este adesea comparată. Un roman de atmosferă, dar şi de acţiune – extinzându-se de la sfârşitul secolului al XIX-lea până în plină modernitate a secolului XXI –, Habitaciones cerradas (2011), tradus la noi la Editura Humanitas fiction, cu titlul Încăperi ferecate, de Marin Mălaicu-Hondrari, spune, într-un stil postmodern, povestea mai multor generaţii, diferite ca mentalitate şi ca obiceiuri, dar asemănătoare în ceea ce priveşte nevoia de definire în raport cu trecutul. Pe Care Santos o puteţi întâlni marţi, 18 martie, la Librăria Humanitas Cişmigiu, şi miercuri, 19 martie, la Institutul Cervantes, pentru un dialog cu Mircea Cărtărescu. Citeşte tot articolul

Războiul cu glutenul. Novak Djokovic, „Dieta câştigătoare”

O carte care se adresează nu numai iubitorilor de tenis, Dieta câştigătoare (Editura Publica, 2013, traducere de Dorul Someşan) a tenismenului Novak Djokovic , unul dintre cei Patru Mari ai tenisului contemporan (alături de Roger Federer, Rafael Nadal şi Andy Murray), poate să constituie un ghid pentru o viaţă mai sănătoasă indiferent de implicarea în viaţa sportivă. Pe Djokovic dieta lipsită de gluten l-a ajutat chiar să ajungă numărul unu în clasamentul ATP, poziţie ocupată, în prezent, de Rafael Nadal. La fel ca Andy Murray, o excepţie fericită, care a înscris Scoţia (şi, automat, Marea Britanie) în avanscena tenisului profesionist, Djokovic este reprezentantul unei ţări care nu a avut multe realizări în acest domeniu, Serbia, şi care, în plus, a trecut şi printr-un război devastator. Citeşte tot articolul

Avanpremieră: Un fragment din volumul ”Jurnale”, de John Fowles

Bookaholic are onoarea de a publica, în avanpremieră, un fragment din volumul Jurnale a lui John Fowles, carte care va apărea săptămâna aceasta la Editura Polirom, în colecția ”Biblioteca Polirom” și în traducerea lui Radu Pavel Gheo. Spun ”onoarea” pentru că, cel puțin din punctul meu de vedere, Fowles este unul dintre cei mai faini și talentați scriitori ai secolului XX. Iar după ce veți citi fragmentul de mai jos, sigur veți fi de aceeași părere cu mine și, poate, îl veți privi pe Fowles cu alți ochi. Jurnale este, așadar, o lectură musai pentru bookaholici.  Citeşte tot articolul

(Închis) Câștigă abonamente la ”Suplimentul de cultură”, pachete de cărți de la Polirom și un mare premiu supriză

În contextul socio-politic de tip cameleon, care se schimbă de pe o zi pe alta, și în momente în care presa se umple de cancanuri pentru a supraviețui, la Iași ”rezistă” pe baricade, păstrându-și decența și profesionalismul, primul magazin cultural din România: Suplimentul de cultură. În toamna anului 2014, ziarul care se ocupă de promovarea culturii românești împlinește 10 ani de existență. 10 ani plini de știri naționale și internaționale scrise obiectiv, de fragmente de cărți publicate în avanpremieră, de interviuri serioase, cu autori și artiști unul și unul, de articole de opinie cu cap și coadă, argumentate până-n măduva textului ș.a.m.d. Nu putem să nu ne bucurăm datorită acestui eveniment și să nu urăm echipei de la Iași un călduros ”La mulți ani”, dorindu-ne ca Suplimentul să fie, în continuare, un reper în presa culturală din România.  Citeşte tot articolul

Pessoa cel nu atît de timid – ”Ultimatum și alte manifeste”

Eseurile lui Fernando Pessoa, aşa cum au fost antologate de Dinu Flămănd, poet şi traducător din limba portugheză, sînt documente dificil de clasat care complică şi mai mult profilul şi aşa întunecat de puseurile de mizantropie, pesimism şi angosă al poetului portughez. Ultimatum şi alte manifeste, tradus de Dinul Flămînd şi Micaela Ghiţescu şi publicat de Editura Humanitas Fiction reuneşte nu doar eseuri şi manifeste avangardiste, în care poetul clamează o ruptură radicală cu un anume filon al tradiţiei, ci şi scrisori, texte filozofice  şi scrieri cu caracter personal. Toate vorbesc despre interesele, frămîntările şi convingerile (literare, existenţiale şi politice) ale poetului. Citeşte tot articolul

Zelda Fitzgerald, prozatoarea, pictoriţa, balerina

Misterioasă, inteligentă, excentrică, Zelda Fitzgerald, pe care istoria a lăsat-o mereu în umbra celebrului ei soţ, autorul romanului Marele Gatsby, ajunge acum, la mai bine de jumătate de secol de la moartea ei, să fie redescoperită şi în calitatea ei de scriitoare (Zelda a fost, de asemenea, şi o talentată pictoriţă şi balerină). La Editura Humanitas fiction, a apărut, anul acesta, romanul ei Save Me the Waltz (Acordă-mi acest vals, în traducerea Rodicăi Ştefan), pe 6 martie având loc, la Humanitas Cişmigiu, lansarea cărţii, eveniment moderat de Denisa Comănescu, ai cărei invitaţi au fost Andreea Răsuceanu (critic literar, redactor Humanitas), Vlad Mixich (Hotnews), Alexandra Rusu (Booktopia) şi actriţa Ioana Pavelescu, cea care o interpretează pe Zelda în spectacolul cu acelaşi titlu, al regizoarei Liana Ceterchi, la Teatrul Foarte Mic (cronică aici). Citeşte tot articolul

6 cărți excelente cu și despre homosexuali de citit

În luna februarie s-a lăsat cu inimioare, iar săgețile lui Cupidon au zburat în toate direcțiile. Mai puțin cunoscute au fost însă cele câteva evenimente ce amintesc de istoria LGBT (lesbian, gay, bisexual, transgender), care au loc în fiecare an, în România și alte opt țări din Europa, în această lună. Cum zilele trecute citeam ceva legat de asta, mi-am adus aminte că, în facultate, am avut vreo două cursuri de queer theory (teoria homosexuală), ore ce mi-au deschis mintea și, din fericire, mi-au fărâmat prejudecățile. Atunci am citit, pe bandă rulantă, multe cărți cu tematică gay. Și mi-au rămas în minte ca unele dintre cele mai bune volume de literatură pe care le-am citit.  Citeşte tot articolul

Interviu cu Tatiana Niculescu Bran: ”Am scris capitole întregi de mai multe ori până am considerat că verbele „cântă” bine împreună”

Povestea domniței Marina și a basarabeanului necunoscut (editura Polirom, 2013) este cel mai recent roman semnat de Tatiana Niculescu Bran, autoarea primului roman non-ficțional din literatura română, Spovedanie la Tanacu, ecranizat de Cristian Mungiu cu titlul După Dealuri, și urmat de Cartea Judecătorilor, Nopțile Patriarhului și În Țara lui Dumnezeu. Cu o formă diferită și o poveste inedită despre Basarabia interbelică, România comunistă și post-comunistă, am fost curioși să vorbim cu Tatiana Niculescu Bran și să aflăm cum a scris cartea de față, ce provocări a întâmpinat, dacă au existat alte titluri, ce ”coloană sonoră” am putea folosi atunci când citim romanul (cuvinte-cheie: Pink Floyd și Dimitrie Cantemir), ce a presupus efortul de documentare pentru carte, dacă ar vedea volumul ecranizat și de către cine, cum sunt cozonacii basarabeni și multe altele. Ce a ieșit, vedeți în următoarele rânduri. Citeşte tot articolul

Iv cel Naiv (interviu) – Am atâtea gânduri în cap încât n-ajung niciodată la fundul sacului

După Versez și Uibesc, Iv, poetul naiv și anonim, a ajuns la a treia carte - Nesfârșesc. Însoțite de ilustrațiile lui Vali Petridean, poeziile lui Iv își păstrează candoarea și frumosul care le-au făcut atât de iubite de cititori. Nesfârșesc a fost votată pe Bookaholic drept cea mai bună carte de poezie iar numărul cititorilor lui Iv e, cum spune și el, în creștere. Pentru Iv, anonimatul înseamnă o relație mai corectă și mai sinceră cu cititorii, care nu se raportează la cine e el, ci la ce scrie. Citeşte tot articolul

Domesticul pus sub lupă și un talent nemăsurat: ”Prea multă fericire”, de Alice Munro

”Cum o să trăim” este o antologie de povestiri, nu un roman. Treaba asta, în sine, este dezamăgitoare. Pare să afecteze seriozitatea cărții, făcând autorul să pară doar un novice care bate la porțile Literaturii și nu un scriitor instalat în siguranță dincolo de ele. (proza Ficțiune, p. 69)

Prima mea întâlnire cu Alice Munro datează de mai bine de un an, pe vremea când, în România, puțini auziseră de ea - de altfel, și eu am dat de cartea aceasta, Prea multă fericire (Editura Litera, 2011, 2013, traducere de Ioana Opaiț), pur întâmplător, citisem un material despre scriitorii de proză scurtă și cursă lungă și mi-a făcut cu ochiul autoarea canadiană. Partea bună când ai o memorie ce șterge, în câteva săptămâni, detaliile unei cărți este că, la recitire, te bucuri de surpriza (re)descoperirii. Citeşte tot articolul

Imaginaţia şi visul, de la salvare la distrugere. Eric-Emmanuel Schmitt, „Visătoarea din Ostende”

Întotdeauna l-am resimţit pe Eric-Emmanuel Schmitt ca fiind un scriitor ce excelează în proza scurtă, chiar şi citindu-i romanele, le vedeam tot ca pe nişte nuvele mai dezvoltate. Acum, în Visătoarea din Ostende (Editura Humanitas fiction 2013), acest volum de povestiri scurte, în număr de cinci, poate chiar cel mai bun volum al lui Schmitt, am văzut o coerenţă de roman: deşi nu au nicio legătură între ele, personajele din cele cinci povestiri par a viețui în același spațiu, fac parte dintr-un fel de hiperrealitate în care lumea capătă sens prin forţa imaginaţiei. Iubirile, locurile, gesturile sunt filtrate de o sensibilitate ce are de-a face cu o trăire literară, artistică (până şi sosirea într-un nou oraş este asociată cu un nou cuvânt). De o bogăţie interioară vibrantă, care nu are nimic de-a face cu exteriorul, personajele lui Schmitt sunt, de cele mai multe ori, captive într-o existență ternă, stârnind milă. Ele se salvează sau se pierd prin imaginație, care se dovedește a avea o forță mult mai mare decât simpla rătăcire printre amintiri. Citeşte tot articolul

10 cărți românești noi de alungat astenia de primăvară

Aproape că a venit primăvara - dacă ne luăm după mercurul care a crescut în termometre. Calendaristic, mai avem puțin de așteptat până să dăm jos paltoanele și să mergem să citim în aer liber, prin parcuri, prin cafenele sau pe la terase (literare, poate?). Așa că ne facem de pe acum o listă de cărți de citit pentru a alunga astenia ce va să vină odată cu vremea frumoasă. Toate volumele pe care le voi menționa mai jos sus proaspete, nou nouțe, abia ieșite din tipar și, pentru că ne place să-i citim pe-ai noștri, autorii care le semnează sunt români.  Citeşte tot articolul

Julien Britnic – “În mixul meu, cartea devine o operă căreia îți vine să-i dai Like”

Îi place la nebunie Mircea Horia Simionescu, îi aduce în același loc pe Florin Salam și Marina Abramovic, Silogismele Amărăciunii îi sună ca mieunăturile lui Grumpy Cat iar Răscoala o face cu fetele de la Pussy Riot în timp ce-și ia o șaorma "atât de fragedă" de la Dristor iar din Olimp îi zâmbește candid legendarul Arnold. Pe Facebook, mixurile sale pop culturale de DJ conceptual rup norma la Like-uri și tocmai lansează o serie de tricouri cu designerul Lana. Julien Britnic, Iulian Fecioru cum îl știu buletinul și site-urile de advertising, șterge praful din biblioteca pentru toți, remixează copertele cărților clasice, apropie cu un umor nebun literatura de pop cult-ul contemporan și, mai ales, o face fără prejudecăți. În mix-ul lui Britnic stau firesc lucruri, oameni și concepte din zone pe care le percepem ca fiind diferite care, puse împreună, prin contrast, produc surpriză, râsete și pauze de gândire. Citeşte tot articolul