Featured

interviu cu Lars Saabye Christensen si recenzie la cartea Frati pe jumatate

Lars Saabye Christensen: ”Dacă scrii un cuvânt în plus într-o scenă de sex, ea devine extrem de penibilă pentru toată lumea” – interviu

Lars Saabye Christensen este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori norvegieni contemporani. Chiar dacă a scris și cărți pentru copii, scenarii, piese de teatru, poezie, el este cunoscut mai ales ca romancier. A publicat peste douăzeci de romane, dintre care Beatles și Frați pe jumătate au fost vândute, împreună, în peste 500 000 de exemplare și au fost traduse în mai multe limbi. Pentru Frați pe jumătate Christensen a primit Marele Premiu pentru Literatură al Consiliului Nordic, cea mai importantă distincție a țărilor scandinave, premiu care se decernează anual de către Norvegia, Islanda, Finlanda, Suedia și Danemarca, pentru a promova literatura nordică. Scriitorul este, de asemenea, și membru al Academiei Norvegiene. Citeşte tot articolul

”Viața și vremurile lui Michael K”, de J.M. Coetzee – manifest pentru libertate

Se vorbeşte despre Coetzee, printre altele eseist şi traducător, ca despre cel mai premiat scriitor de limbă engleză în viaţă – în 2003 lua Premiul Nobel, după două Booker Prize (primul scriitor care reuşeşte această performanţă), în 1983 pentru cartea aceasta, Viața și vremurile lui Michael K, şi în 1999 pentru Dizgraţie. Născut în Cape Town, Africa de Sud, a combătut apartheidul prin literatura sa şi a luat poziţie public, cerând guvernului sud african să renunţe la politica de segregare rasială şi de limitare a drepturilor persoanelor de culoare. Când i-a fost acordat Premiul Nobel, pentru romanele sale despre efectele colonizării în Africa de Sud, motivația comitetului suedez a sunat așa: „pentru explorarea slăbiciunii și a înfrângerii, pentru că surprinde scânteia divină din om”. Citeşte tot articolul

Din viața unui cronicar de carte: "credetii ca as avea o sansa ?"

Ce nu se vede din meseria de cronicar de carte este faptul că - în afara scriitorilor profesionişti care înţeleg corect rolul, funcţia şi atribuţiile unui critic de carte - de foarte multe ori eşti tratat ca un funcţionar al unui imaginar Stat de drept estetic.

Ţi se cere să dai feedback pe manuscrise de sute de pagini (unele scrise fără diacritice sau într-o gramatică aproximativă), adică să citeşti şi să evaluezi, apoi, eventual, să şi redactezi textele unor necunoscuţi, să dai sfaturi şi să oferi reguli infailibile de scris, să ajuţi la publicare şi, eventual, la intrarea în Uniunea Scriitorilor – ca şi cum cronicarul de carte ar fi un doctor de manuscrise sacrificat în numele literaturii pentru toţi grafomanii şi veleitarii. Citeşte tot articolul


Interviu cu Mike Ormsby: ”A scrie un roman se aseamănă cu a fi într-o trupă sau într-un club sportiv: ai nevoie de o echipă bună”

Mike Ormsby este un scriitor britanic, fost jurnalist BBC, trainer BBC World Service și muzician. În decembrie 2013 a publicat primul său roman, Child Witch Kinshasa, care discută, prin intermediul ficțiunii, problema copiilor-vrăjitori din Kinshasa, Congo - în principal, prin ochii lui Frank Kean, un jurnalist care aterizează într-un loc ciudat, străin și încearcă să-i descopere ”secretele”, să înțeleagă o lume complet diferită (pentru sinopsis și fragmente din carte, intrați aici). În timp ce citeam acest roman, captivată, a apărut, la începutul lui martie, și volumul al doilea al seriei Child Witch, numit Child Witch London. Citeşte tot articolul

Luciat -Terorism de Cititoare: Ca orice plăcere, şi plăcerea cititului se dublează dacă o împarţi cu alţii (interviu)

S-a întors Terorista! Nici acum nu-mi pot stăpâni bucuria și entuziasmul că Luciat s-a hotărât să-și reia actele de terorism literar și să scrie din nou pe blogul care, până în 2009 și, de fapt, și după, era principalul punct de referință atunci când vorbeam de online-ul cultural.  Au trecut cinci ani și, iată, Luciat își reia blogul! Chiar era nevoie. Povestea o știm cu toții, la fel și motivele care au făcut-o atunci să renunțe la scrisul pe blog. Care sunt însă motivele care au făcut-o să revină, ce planuri are cu blogul, cum va fi colecția Globus pe care o coordonează la Univers sau dacă își păstrează sau nu anonimatul, aflați în interviul de mai jos. Citeşte tot articolul

15.356 de oameni s-au lăsat inspirați de cafeaua Julius Meinl de Ziua Internațională a Poeziei

În urmă cu aproximativ o săptămână încheiam articolul despre super ideea Julius Meinl de a invita românii să-și plătească cafeaua cu o poezie chiar de Ziua Internațională a Poeziei scriind câteva versuri dragi mie, de Emil Brumaru, fotografiindu-le (pentru a vi le arăta) și spunându-vă că voi merge într-o cafenea Julius Meinl și-o voi da în schimbul unei cafele aromate.  Citeşte tot articolul

„Această dragoste splendidă de care fiecare dintre noi ar putea fi în stare” – interviu cu poetul Bogdan O. Popescu

Poetul Bogdan O. Popescu (n. 1971) a debutat cu volumul La revedere, prinţesă, Editura Vinea, 1995, carte distinsă cu Marele premiu „Ion Vinea” pentru debut literar. A fost prezent în antologia colectivă Marfă (Salut, 1996), alături de Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ şi Dan Pleşa. Printre volumele publicate se numără: Pisica neagră, pisica moartă (împreună cu Traian T. Coşovei), Editura Crater, 2001; Leul de după extravaganţe, Editura Cartea Românească, 2002; Maşinăria de uitare, Editura Naţional, 2004; Poeme în loc de tutun, Editura Brumar, 2007; Aerobiciclete, Editura Brumar, 2010. În 2011, el a publicat şi un volum de proză scurtă, Viață de aruncat, la Editura Polirom. Citeşte tot articolul

Memoria unei iubiri – „Să cunoşti o femeie” de Amos Oz

Într-un interviu din 2004 acordat Antoanetei Ralian, Amos Oz susținea că „singurătatea  e o opţiune şi nu un destin” (România literară nr. 39/ 2004). Oricum ar fi, singurătatea este o stare problematică, un timp al reevaluării, al reconsiderărilor. Personajele lui Amos Oz sunt supuse (sau – altfel spus – se supun) deseori acestui test, din care cauză prozele acestuia propun mai degrabă povești retrospective, trecute prin filtrul sufletesc al personajelor. Nu altfel stau lucrurile și în romanul din 1989, Să cunoști o femeie (traducere de Antoaneta Ralian, Polirom, Iași, 2011). Citeşte tot articolul

”Râul care ne desparte”, de Ngugi wa Thiong’o – un roman despre lupta dintre tradiție și nou în Kenya colonizată

Zilele acestea ajung din ce în ce mai puțin să citesc literatură africană contemporană - cumva mă învârt între scrierile naționale, cele europene și americane. Și, odată cu volumul abia apărut la Editura Polirom, Râul care ne desparte (traducere din limba engleză și note de Mihaela Negrilă), roman al scriitorului kenyan Ngugi wa Thiong'o, mi-am dat seama de cât de multe lucruri pierd pe drum, de cât de frumoasă este și literatura aceasta cu iz ”exotic” și cât de mult am de învățat în continuare.  Citeşte tot articolul

Bookaholic a câștigat premiul pentru Media Culturală – Proiecte Online la Gala Radio România Cultural

Aseară, în cadrul Galei organizate de Radio România Cultural, Bookaholic a primit premiul pentru Media Culturală - Proiecte Online. Este un premiu care ne bucură foarte mult, o nouă confirmare a faptului că modul nostru de-a privi și de a face lucrurile este unul bun. Ne onorează cu atât mai mult premiul primit în cadrul galei de la teatrul Odeon cu cât printre laureați s-au aflat nume importante și proiecte impresionante, pe care le admirăm, cum ar fi Victor Rebengiuc, Angela Gheorghiu, Dan Sociu, filmul Poziția Copilului sau Astra Film Festival de la Sibiu. Citeşte tot articolul

„Este mult mai uşor să calomniezi o femeie, chiar şi în prezent” – interviu cu Sarah Dunant

Sarah Dunant – pe care am cunoscut-o în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură din Bucureşti (decembrie 2013) – este una dintre cele mai cunoscute scriitoare britanice ale momentului şi, deşi a debutat cu romane poliţiste, interesul ei s-a orientat apoi către istorie. Cel mai recent roman al ei, Sânge şi splendoare (2013, tradus de Carmen Săndulescu la Editura Humanitas Fiction) explorează perioada Renaşterii şi scandalul din jurul familiei Borgia, dintr-o perspectivă nouă, încercând să reabiliteze imaginea femeii în istorie, pornind de la imaginea demonizată a Lucreziei Borgia. La FILB am vorbit despre pasiunea ei pentru istorie, despre aspectele pozitive şi negative ale Renaşterii şi despre o perspectivă feminină/ feministă asupra istoriei, fără furie sau victimizare. Citeşte tot articolul

Astăzi, de Ziua Internațională a Poeziei, îți plătești cafeaua Julius Meinl cu o poezie!

În aerul cald de primăvară și-n soarele blând de-afară plutește un je ne sais quoi boem, o stare de bine și de creativitate. Astăzi este o zi cu un parfum deosebit de cafea și poeme și o semnificație aparte: este Ziua Internațională a Poeziei (21 martie a fost declarată de UNESCO, în anul 1999, la Paris, Ziua Internațională a Poeziei) și, totodată, sunt clipele în care un brand foarte prietenos și modern, Julius Meinl, ne dă posibilitatea să sărbătorim ziua de 21 martie în cel mai frumos mod posibil: scriind poezii și oferindu-ne, la schimb, o cafea vieneză aromată. Citeşte tot articolul

„Libertatea înseamnă să poţi să te bucuri de întreaga bogăţie a vieţii tale” – interviu cu Hanne Ørstavik

Hanne Ørstavik – invitată în Bucureşti pentru lansarea romanului Iubire, (apărut la Editura Univers, în 2012), pe 19 martie – se numără printre cei mai reprezentativi scriitori norvegieni contemporani. A scris nouă romane, cel care i-a adus celebritatea fiind Iubire, clasat pe locul şase în topul “Cele mai bune cărţi norvegiene din ultimii 25 de ani”, realizat de revista Dagbladetpe. Am stat de vorbă cu Hanne despre felul în care s-a structurat romanul ei, despre ce înseamnă să fii mamă singură şi, în acelaşi timp, să-ţi doreşti să reuşeşti în câmpul literar, şi despre cât de mult le ajută societatea norvegiană pe tinerele mame care sunt şi scriitoare. Citeşte tot articolul