Nu ştiu cum se face că din ce în ce mai mulţi romani se remarcă în afara graniţelor ţării. Deloc surprinzător, nici scriitorii nu fac excepţie de la acest trend. Dacă miercuri seara s-a dat premiul (de 10.000 lei) pentru Cartea Anului de către România Literară Martei Petreu, am descoperit că un premiu (de 40.000 franci) pentru cartea anului în Elveţia s-a decernat săptămâna trecută unui scriitor de origine romană, în cadrul Festivalului literar de la Basel.
De fiecare dată când Nicolae Manolescu revine în ochiul public în calitatea sa de critic literar, ceva valuri par a se produce. Să însemne oare acest amănunt ceva? Și daca da, ce?
După ce, în weekend, criticul și presedintele USR a prezentat la Ateneu lista sa de poeți români, seară care s-a soldat cu diverse opinii divergente (ca cea a lui Răzvan Țupa, publicată aici) sau convergente (cum ar fi cea a lui Liviu Ioan Stoiciu publicată aici), cu privire la autorii invitați de acesta, aseară am asistat la decernarea Premiului Cartea Anului. Premiul în cauză este dat de 19 ani de România Literară, împreună cu Fundația Anonimvl, cea din urmă oferind câștigătorului 10.000 de lei. Citeşte tot articolul
Pe coperta a patra a volumului unelte de dormit, Nicolae Manolescu spune despre Ioan Es. Pop că ar fi penultimul debut remarcabil din generaţia poeţilor optezecişti. Eu, una, nu am stat să număr (cu toate că am cochetat cu wikipedia), nici să analizez în ce măsură Ioan Es. Pop e optzecist sau nouăzecist, două luntre în care criticii ar spune că poetul ar fi cu ambele picioare. Cert este că nu am putut să nu îi pun în oglindă volumul de debut, "Ieudul fără ieşire", şi cea mai recentă apariţie publicistică, unelte de dormit.
Miercuri seară a avut loc ce-a de-a treia ediţie a Academiei Boeme, serată organizată de Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen FILIA, organizaţie cât se poate de feministă, care îşi propune, printre altele, să aducă în prim plan o serie de scriitoare ce s-au impus în literatura autohtonă.
Dacă primele invitate au fost Nora Iuga şi Ioana Nicolaie, de data aceasta publicul feminist şi, cum era de aşteptat, preponderent feminin a avut ocazia să stea de vorbă cu Bianca Burța-Cernat, critic literar şi redactor la Editura Cartea Românească. Recent, ea a lansat volumul Fotografie de grup cu scriitoare uitate, o analiză asupra prozei feminine interbelice intrate în anonimat. Citeşte tot articolul
Ce-ar face marele Chuck Norris dacă şi-ar face un pic de lucru prin cărţi? Fără nici un dubiu, literatura n-ar mai fi niciodată la fel!
Acum ceva timp vă reaminteam de spectacolul "Dimineață pierdută", realizat în 1985 de regizoarea Cătălina Buzoianu, după romanul omonim al Gabrielei Adameșteanu.
Succesul spectacolului în cauză, care a reunit nume precum Tamara Buciuceanu, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Rodica Tapalagă, Irina Petrescu şi Marcel Iureş, ne-a îndemnat să facem o trecere în revistă și a altor texte literare românești, care, de-a lungul timpului, au făcut insipirația unor oameni de teatru.
Spre surprinderea noastră, după un mic research, nu am descoperit foarte multe, cel puțin nu înainte de 2000, iar înainte de 1989 discutăm cu preponderență de montări clasice ale unor romane precum Baltagul. Citeşte tot articolul
