Bruges-la-Morte, tradus în româneşte, de Fănuş Neagu, ca Bruges, a doua moarte este considerat primul roman simbolist, de fapt nu, este considerat romanul simbolist punct. A fost o carte citită asiduu, la vreme cînd a apărut (1892), a fost imediat tradusă în foarte multe limbi şi a adus valuri după valuri de turişti în Bruges. Citeşte tot articolul
În 1963 Ismail Kadare devenea cunoscut datorită unui singur roman, Generalul armatei moarte. Deşi cu un stagiu la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova, se poate spune că Ismail Kadare, prin stilul său, nu aparţine realismului socialist. El însuşi mărturiseşte, într-un interviu acordat lui Alain Bosquet, că a scris romanul Generalul armatei moarte într-o notă opusă acelui curent literar „realist” implementat de puterea moscovită începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, în toate ţările comuniste: Citeşte tot articolul
Se știe că Hercule Poirot, stilatul detectiv belgian, extrem de inteligent, mustăcios, mereu la patru ace, parfumat și ferchezuit, și-a făcut apariția pentru prima dată în romanul "Misterioasa afacere de la Styles" și a murit în “Cortina. Ultimul caz al lui Poirot”, carte care încheie seria de 33 de romane pe care Agatha Christie i le-a dedicat. Cu toate acestea, se pare că Poirot nu e chiar mort și că mai are încă de dezlegat misterioase cazuri de crimă. Citeşte tot articolul
Cea mai importantă sarcină a science fiction-ului, dacă mă întrebați pe mine, este să dea cât mai multe răspunsuri la întrebarea ce-ar fi dacă...?. Iar fascinația dezastrului total care se petrece dincolo de oglindă, în lumea aia care nu e a ta, e la fel de confortabilă ca o seară rece și înzăpezită de iarnă pe care tu ți-o petreci înăuntru, la căldură, nu afară în frig.
Poate de-aia ne plac atât apocalipsele, post apocalipsele și distopiile. Citeşte tot articolul
Buddha din podul casei (Editura Polirom, trad. De Casiana Ioniţă) este un roman subţire şi violent care concentrează, în forma unei poveşti spuse dintr-un punct de vedere atipic, experienţele trumatizante ale femeilor japoneze care, în anii ’20, au traversat oceanul pentru a se căsători cu americani pe care nu-i văzuseră decît în poze.
Noi v-am spus să mergeți la Undercloud. Dacă nu ați vrut sau nu ați putut din varii motive, ne pare rău, ați pierdut piese frumoase (se încheie pe 31 august, poate vă faceți timp!). Puteți să vă consolați citind pe aici ce s-a mai întâmplat, ce spectacole am mai văzut. Astăzi, avem în programul virtual ”Ibrahim și florile Coranului”, un spectacol - lectură după cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt (Domnul Ibrahim și florile din Coran apărută în 2001 și tradusă de către Editura Humanitas în 2006), care a avut loc luni seară la Muzeul Țăranului Român. Citeşte tot articolul
Matteo Pericoli are multiple talente, împăcând meseria de ilustrator cu cea de arhitect, jurnalist, scriitor și profesor. Aflând acest lucru, nu vă va mira ce legătură frumoasă a putut el să facă între scriitură și arhitectură. Proiectul-laborator se numește Arhitectură Literară (Laboratory of Literary Architecture) și a făcut obiectul unor cursuri ținute de el la Scuola Holden (o școală de scriere creativă din Turin, Italia) și în cadrul programului de scriere de la Columbia University School of the Arts din New York. Foarte pe scurt, este vorba despre construirea fizică a arhitecturii literare a unui text. Citeşte tot articolul
Istoria mi s-a părut mereu un domeniu fascinant, a fost una dintre materiile pe care le-am studiat cu drag şi interes la şcoală (spre deosebire de chimie, dar asta e altă poveste). Stilul de viaţă al celor care au trăit în epoca bronzului, expansiunea imperiilor antice, bătălii celebre, conducători de stat demni şi viteji au fost elemente care mi-au aprins imaginaţia şi au constituit inspiraţie pentru unele jocuri ale copilăriei. La această pasiune a contribuit şi faptul că m-am născut şi am crescut în Târgovişte, fostă capitală a Ţării Româneşti, prin a cărei curte domnescă s-au perindat domnitori de seamă. Să vă mai spun despre săpăturile arheologice din curtea bunicilor, făcute în speranţa descopririi unor importante vestigii sau despre cărţile din colecţia „Povestiri istorice” pe care le devoram?
Mi-ar plăcea să cred că şi copiii de azi sunt dornici să afle cât mai multe despre trecut, strămoşi şi întâmplări eroice. Citeşte tot articolul
