Literatură străină

Descoperiți literatura străină!

Sunt atâtea cărți de literatură străină care merită descoperite! Din atâtea apariții, nu știi uneori ce să alegi, cum să faci selecția și cum să citești cele mai bune cărți scrise de autori străini contemporani sau clasici. Prin recomandările noastre, sperăm să vă facem mai ușoară alegerea și mai plăcută lectura.

Cronici de carte

Citim cărți scrise de autori străini, facem recomandări, vă spunem ce ne-a plăcut, ce nu și ce merită să lecturați. Citim cărți clasice sau contemporane de literatura străină, descoperim noi scriitori străini și luăm pulsul lumii literare de peste tot.

Autori străini

Sunt autori străini mari cărora le citim și recitim cărțile (cui nu-i place Julian Barnes, Haruki Murakami, Orhan Pamuk, Salman Rushdie și atâția alții?), ne întoarcem uneori la clasici, alteori găsim scriitori străini noi, abia traduși sau pe care îi citim în altă limbă. Ne interesează și viețile lor, obiceiurile de scris, sfaturile pe care le dau cititorilor sau altor autori, povești și întâmplări relevante. Găsiți aici și interviuri cu scriitori străini care ne-au vizitat sau cu care am discutat pe e-mail.

Noutăți și traduceri de carte străină

Suntem la curent cu ce se traduce la noi din literatura străină, cu noutățile editoriale, uneori comparăm traducerea cu originalul și alteori ne gândim ce-am mai vrea să vedem tradus pe rafturile noastre din cărțile străine nou apărute.

De la carte la Muzeul inocenței

Pentru că literatura nu este decât o altă formă de autocunoaștere și pentru că este mai legată de viațp decât pare la prima vedere, Orhan Pamuk a hotărât cu Muzeul inocenței să străbată drumul de la realitate la ficțiune și înapoi. Deși nu avea fondurile necesare în momentul în care a început să scrie Muzeul inocenței pentru a pune bazele muzeului care acum, după investirea sumei oferite de Academia Suedeză la câștigarea Premiului Nobel, există în Istanbul, Pamuk și-a construit, de la bun început, cartea ca pe un soi de catalog al muzeului. Citeşte tot articolul

Murakami despre Murakami/Felii de autobiografie în cărțile lui

Îmi plac cărțile lui Haruki Murakami nu doar pentru mult apreciatul mixt de realism cu fantezie – despre care chiar și autorul vorbește, în “1Q84”, prin vocea unui personaj ce descrie un manuscris: “Povestea în sine este fantezie însă detaliile descriptive sunt incredibil de reale” - ci și pentru modul simplu și direct în care povestește despre lucruri firești și tabuuri și, nu în ultimul rând, despre sine. Citeşte tot articolul

O fiestă în bârlog, cu Juan Pablo Villalobos

Când abia dacă ai chef să ieși și dacă ți se promite un loc fain și când vacanța de iarnă înseamnă, pe lângă vizite și mese, bârlogeală, Fiesta în bârlog pare un titlu predestinat. Mi-am luat-o cu premeditare pe 24 decembrie, convinsă că voi vedea mai multe filme dintre perne și că cel mai probabil nu voi citi ceva lung. Romanul cât o povestioară (96 pag) a fost consumat într-o seară de ianuarie, după ce, culmea, terminasem ceva lung - Cuvânt către crocodili, de Antunes. Citeşte tot articolul

Povestea din spatele mirosului de migdale amare – Dragoste in vremea holerei

„Nici nu se putea altfel: mirosul de migdale amare îi amintea de fiecare dată de soarta iubirilor neîmplinite.” Nici nu se putea un început mai potrivit pentru a crea atmosfera de poveste din Dragoste în vremea holerei. Cu un astfel de început (cu tentă proustiană), Gabriel García Márquez a ştiut să îşi cucerească cititorul chiar din prima, căci pornind de la această frază, vei vrea să ştii ce poveste se asunde în spatele mirosului de migdale amare. Citeşte tot articolul

Crima de a avea amintiri. Cinghiz Aitmatov, „O zi mai lungă decât veacul”

Conducându-l pe ultimul drum pe cel mai bun prieten al său, Edighei – un bătrân muncitor la o haltă din Sarî-Ozeki, un loc uitat de lume din stepele Asiei –, copleşit de nostalgie, se pierde pe drumurile amintirilor, reînviind, de fapt, o întreagă lume, cea a comunismului care s-a străduit, prin toate mijloacele, să şteargă sentimentul individualităţii, dar şi o lume în care miturile, prietenia şi dragostea încă însufleţesc o comunitate ce se încăpăţânează să nu pună preţ pe memorie. În O zi mai lungă decât veacul, scriitorul kârgâz Cinghiz Aitmatov, vorbeşte atât despre drama individuală, cât şi despre cea colectivă, într-o societate în care cel mai mult contează obedienţa faţă de „centru” şi faţă de nişte valori care nu mai sunt compatibile cu sensibilitatea şi cu trăirile individuale. Citeşte tot articolul

“Am vrut să arăt viața unei generații în contextul ei istoric complicat, cu toate realitățile, fie bune sau rele” – Interviu cu Parinoush Saniee

Citind Cel care mă așteaptă, m-am întrebat mereu cum este autoarea care a scris-o. Cum trăiește Parinoush Saniee în Iran? Cum a reușit să publice o asemenea carte? Cum a reușit să construiască o poveste atât de complexă, pe atâtea planuri, ce reflectă perfect o epocă din perspectiva femeii care, după câte bine știm, n-are o soartă prea fericită în Iran? Așa că i-am luat un interviu în care am întrebat-o foarte multe lucruri despre femei, Iran, drepturi, despre politică, societate, dar mai ales despre literatură. For the English version of the interview, please click here. Citeşte tot articolul

Interviu cu Andrew COWAN: „Felul în care scriu eu denotă un fel de comportament obsesiv-compulsiv”

Andrew Cowan (născut în Corby, Northamptonshire, în 1960) a studiat la Universitatea East Anglia, unde, ulterior, a ajuns să predea creative writing, fiind chiar directorul departamentului cu același nume. Este şi scriitor, romanul său de debut, Pig (1994) fiind tradus şi la noi, cu titlul Porcul (Editura Leda, 2009). Cititorii români au avut ocazia să-l cunoască în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură, desfăşurat în perioada 5-8 decembrie. În rândurile de mai jos, vă invit să citiţi un dialog despre ce înseamnă creative writing într-un spaţiu cultural care a cultivat tradiţia acestei discipline, ce prespune un astfel de curs, care este raportul dintre imaginaţie şi tehnică, şi, nu în ultimul rând, un dialog despre boala scrisului. Citeşte tot articolul

Arta occidentală pe înțelesul copiilor

Volumul Arta occidentală. Din preistorie până în secolul al XXI-lea, semnat de Antony Mason și John T. Spike, apărut la Editura Corint, este un minunat instrument didactic pentru elevii de liceu și nu numai. Fiecare capitol dedicat unui artist sau unei perioade din istoria artei este conceput în așa fel încât cartea să poată fi ușor folosită ca material auxiliar de către profesori. Fără aportul informațiilor din școală, volumul este adeseori sărac în informații, neputând să-i facă pe cei mici să înțeleagă cum s-au dezvoltat de fapt ideile artistice. Însă, dacă sunt însoțite de prezentări mai ample, detaliile prezentate în acest album le pot fi foarte utile celor care intră pentru prima dată în legătură cu conceptul de istorie a artei. Citeşte tot articolul

Mary Gaitskill, Don’t Cry

Cum am ajuns la Mary Gaitskill? Așa cum bănuiește probabil toată lumea: mi-a plăcut filmul Secretary și am vrut s-o citesc pe autoarea nuvelei pe baza căreia a fost scris scenariul. S-a nimerit să găsesc întâi Don't Cry, o colecție de povestiri relativ recentă (2009), lansată la aproape de douăzeci de ani de la Bad Behaviour (1988), pe care o căutam de fapt. Am decis să o citesc totuși, pentru a putea face o comparație între felul în care Gaitskill scria în tinerețe și felul în care scrie acum. Citeşte tot articolul

Moarte subită, primul roman pentru adulți al lui JK Rowling

Titlul v-a indus probabil puțin în eroare. Cu toate acestea, pentru autoarea care a scris până acum numai literatură pentru copii (seria Harry Potter), Moarte subită / The Casual Vacancy reprezintă într-adevăr primul roman pentru adulți... deși nu în sensul xxx al cuvântului. Ce ar fi putut s-o mâne iarăși la scris pe autoarea despre care ziarele apreciau încă de acum 10 ani că ar fi mai bogată decât regina Angliei? Ce ar fi putut să o determine să scrie de această dată un roman pentru oameni mari și mai ales să aleagă un subiect atât de plictisitor și insipid precum micile frecușuri între locuitorii unui orășel de provincie și goana după un loc în consiliul local? Citeşte tot articolul

„Am fost numit mai mult «poet imigrant» decât pur şi simplu poet” Interviu cu Daniel BOYACIOGLU

Poate cea mai pitorească prezenţă în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură (ediţia a V-a, 5-8 decembrie 2012), Daniel Boyacioglu, poet suedez de origine siriană şi cântăreţ de rap, a oferit publicului un mic performance rap, a vorbit despre pasiunea sa cea mai mare şi despre modul în care caută poezia în toate aspectele vieţii. Am stat şi noi de vorbă cu el, evident despre poezie, dar şi despre condiţia de imigrant, despre mainstream şi  underground, despre scena rap şi cea teatrală – căci Boyacioglu a jucat şi teatru şi acum scrie libretul unei opere. Nu vede nimic incompatibil între aceste forme de artă, căci pe el îl interesează să vadă transformările poetice în toate aceste domenii. Citeşte tot articolul

Povestea unui idiot spusă de el însuși sau Conținutul fericirii, de Félix de Azúa

Literatura catalană este destul de puțin tradusă în limba română, deși nu puțini sunt scriitorii remarcabili ai acestui spațiu cultural. Félix de Azúa este unul dintre ei, unul dintre romanele sale, Povestea unui idiot spusă de el însuși fiind publicat la Editura Polirom în 2006. Am descoperit volumul de curând și sunt tare bucuroasă că am intrat în librăria Noi în momentul în care toți erau la Sala Dalles, iar librăria, deși de obicei foarte aglomerată, era acum un spațiu prietenos în care mi-am pierdut câteva ore, dând astfel și peste această carte revoluționară. Citeşte tot articolul

Cărţi despre şi pentru Anul Nou

Am trecut de Crăciun (de sfârşitul lumii nu mai spun) şi se apropie Anul Nou. Probabil că deja v-aţi făcut planuri, asta în cazul în care nu vă place să vă lăsaţi în voia deciziei de ultim moment, dar o carte bună nu strică niciodată. Şi pentru că sunt sigură că mai păstraţi măcar puţin din spiritul sărbătorilor, am alcătuit o listă de şapte cărţi care au ca subiect Anul Nou – pentru copii şi nu numai. Citeşte tot articolul

„Când zugrăvesc lumi întunecate, o fac pentru a atrage atenţia asupra realităţii noastre” – Interviu cu Will Self

Cunoscut mai ales pentru stilul său satiric, care scoate în evidenţă, pe fundalul unor distopii, aspecte cu care se confruntă societatea contemporană, Will Self (cunoscut pentru cărţi precum Măreţele maimuţe, Cartea lui Dave, Cucul şi pupăza, Cum văd eu distracţia etc., traduse la Editura Polirom) este el însuşi un personaj. Iar cei care au venit în prima zi de FILB, pe 4 decembrie, au avut ocazia să vadă un spirit liber, care nu se teme că ar putea să fie prea „nedelicat” când ridică anumite probleme. A avut şi Bookaholic ocazia să discute cu el, aşa că în rândurile de mai jos, vă invit să citiţi un dialog liber, despre religie, literatură, convenții şi despre totalitarisme de tot felul. Citeşte tot articolul