(P)

Pessoa cel nu atît de timid – ”Ultimatum și alte manifeste”

Eseurile lui Fernando Pessoa, aşa cum au fost antologate de Dinu Flămănd, poet şi traducător din limba portugheză, sînt documente dificil de clasat care complică şi mai mult profilul şi aşa întunecat de puseurile de mizantropie, pesimism şi angosă al poetului portughez. Ultimatum şi alte manifeste, tradus de Dinul Flămînd şi Micaela Ghiţescu şi publicat de Editura Humanitas Fiction reuneşte nu doar eseuri şi manifeste avangardiste, în care poetul clamează o ruptură radicală cu un anume filon al tradiţiei, ci şi scrisori, texte filozofice  şi scrieri cu caracter personal. Toate vorbesc despre interesele, frămîntările şi convingerile (literare, existenţiale şi politice) ale poetului. Citeşte tot articolul

6 cărți excelente cu și despre homosexuali de citit

În luna februarie s-a lăsat cu inimioare, iar săgețile lui Cupidon au zburat în toate direcțiile. Mai puțin cunoscute au fost însă cele câteva evenimente ce amintesc de istoria LGBT (lesbian, gay, bisexual, transgender), care au loc în fiecare an, în România și alte opt țări din Europa, în această lună. Cum zilele trecute citeam ceva legat de asta, mi-am adus aminte că, în facultate, am avut vreo două cursuri de queer theory (teoria homosexuală), ore ce mi-au deschis mintea și, din fericire, mi-au fărâmat prejudecățile. Atunci am citit, pe bandă rulantă, multe cărți cu tematică gay. Și mi-au rămas în minte ca unele dintre cele mai bune volume de literatură pe care le-am citit.  Citeşte tot articolul

Cărțile femeilor care ne fac din cuvinte la prețuri speciale la Cărturești

Femeile s-au impus cu dificultate în domeniul literaturii. S-ar putea spune că abia în secolul XX au început să fie privite cu alți ochi și au fost lăsate să scrie în liniște - deși, împreună cu voi, am mai discutat, de exemplu, despre opțiunea unor scriitoare de a alege pseudonime sau a se semna cu inițiale pentru a fi luate în serios. În ciuda problemelor de receptare și, implicit, a prejudecăților, în lume există autoare atât de faine încât nu le putem rata. La început de martie, avem un motiv în plus să nu le ocolim: un raft dedicat femeilor care ne fac din cuvinte cu 20% reducere la Cărturești - în librării sau online.  Citeşte tot articolul

10 cărți românești noi de alungat astenia de primăvară

Aproape că a venit primăvara - dacă ne luăm după mercurul care a crescut în termometre. Calendaristic, mai avem puțin de așteptat până să dăm jos paltoanele și să mergem să citim în aer liber, prin parcuri, prin cafenele sau pe la terase (literare, poate?). Așa că ne facem de pe acum o listă de cărți de citit pentru a alunga astenia ce va să vină odată cu vremea frumoasă. Toate volumele pe care le voi menționa mai jos sus proaspete, nou nouțe, abia ieșite din tipar și, pentru că ne place să-i citim pe-ai noștri, autorii care le semnează sunt români.  Citeşte tot articolul

Liniștea de dinaintea furtunii: ”Grădina de ciment”, de Ian McEwan – o carte stranie, șocantă, excelentă

Scriu câteva rânduri despre romanul de debut al lui Ian McEwanGrădina de ciment (Editura Polirom, ediția a doua, 2009, traducere de Dan Croitoru), mânată de dorința de a vă împărtăși bucuria descoperirii unei cărți excelente, șocante și stranii în același timp. Cu regretul că nu am ajuns mai devreme la volumul acesta al scriitorului britanic (deși, dacă stau bine să mă gândesc, poate că e mai bine așa).  Citeşte tot articolul

Cadouri și reduceri la Cărturești pentru îndrăgostiții de cărți

Vi s-au terminat ”rezervele” de cărți noi din bibliotecă? Cunoaștem senzația: ești bucuros la început că ai reușit să citești toate cărțile pe care ți le-ai cumpărat, într-un timp scurt; apoi te simți neliniștit când vezi că nu ai nimic pe raftul volumelor în așteptare și, în cele din urmă, panică - eu ce carte iau cu mine azi? - și începi să vânezi următoarele lecturi (de la noi din cronici, poate :) ) și să pornești voios să ți le cumperi. M-am oprit la cumpărat pentru că am văzut pe librăria online Cărturești două promoții de ”sezon”. Citeşte tot articolul

10 cărți cadou pentru Ziua Îndrăgostiților

Nu mai este mult, dragi bookaholici, și vă paște primejdia. Vine Valentine's DayȘi dacă nu cumva aveți vreo înțelegere tacită cu jumătatea voastră de a ignora ”sărbătoarea” în cauză sau de a o lua în derâdere, n-aveți încotro, trebuie să intrați în horă. Dacă el sau ea citește constant în momentele de după slujbă și iubește cărțile și-n vacanță, v-ați scos, să zic așa. De ce? Pentru că sunteți scutiți de la a achiziționa inimioare (de preferat cu fețele voastre pe ele), balonașe și alte dulcegării minunății. Și pentru că aveți de unde alege, cărți faine sunt peste tot, din toate epocile și colțurile lumii, pentru absolut toate gusturile. Citeşte tot articolul

Teheran ’79 – Tibet – China: de la iniţiere la oroare – “1979” de Christian Kracht

Christian Kracht (n. 1966), fiul lui Christian Kracht-senior, fostul director al Grupului Editorial Axel Springer, este un provocator scriitor elveţian de limbă germană, un burghez nonconformist; obişnuit cu luxul şi bunul-gust high class, îl tratează cu blazare şi cu neglijenţa unui dandy. 1979 (apărută în 2001), prima lui carte tradusă în româneşte (Editura Cartier, 2013, traducere de Andrei Anastasescu), confruntă – într-o poveste dură şi cinică, pe cât de concisă, pe atât de necruţătoare – acest lux rafinat, occidental cu limitele de jos ale condiţiei umane, cu mizeria ei extremă. Citeşte tot articolul

Barul ca axis mundi. J.R. Moehringer, „Dulcele bar”

J.R. Moehringer, absolvent de Yale şi câştigător al premiului Pulitzer, jurnalist la New York Times şi Los Angeles Times, a devenit celebru în toată lumea prin colaborarea cu Andre Agassi la scrierea autobiografiei acestuia, precum şi prin publicarea propriei autobiografii, Dulcele bar (The Tender Bar). Ce face din această autobiografie o carte asupra căreia merită să te opreşti este evidenta ei structură literară: nu contează atât cronologia evenimentelor (sau chiar evenimentele înseşi), cât felul în care autorul construieşte o atmosferă romanescă ce te trimite cu gândul la un Decameron modern, plasat în America anilor ’70-’80, într-un colţ liniştit al Manhattanului, Long Island, încă în siajul generaţiei beat. Citeşte tot articolul

Cameleon – Baza de Vlad B. Popa (fragment)

Tot ce se auzea în camera întunecată era zumzetul ritmic al bilelor perpetuum mobile pe biroul de teflon. Când ledul roşu al consolei începu să pâlpâie Directorul le opri şi apăsă calm una din tastele circulare. - Da. - Domnule, au ajuns. - Pachetul e întreg? - Da, domnule, două sute zece. - Descarcă-i. * O durere cumplită de cap îl făcu să strângă din dinţi şi să-şi ducă mâna la frunte. Nu voia să deschidă ochii, presimţind junghiul ascuţit în tâmpla dreaptă care-l izbea de fiecare dată când făcea asta mahmur. Ciudat, nu-şi amintea să fi avut planuri de ieşit cu o seară înainte. Rămase cu ochii închişi până când începu să simtă suprafaţa nefiresc de rece pe care era întins. Pipăi cu degetele încercând să-şi dea seama pe unde a aterizat şi elimină pe rând locurile în care se trezea de obicei după o beţie, aşa că făcu un efort şi se uită plictisit în jur. Imaginea îl aruncă brusc în apele îngheţate ale insulei Pribilov cu zece ani în urmă, zbătându-se pentru o gură de aer, pradă unei panici nebune. Nu credea c-o să mai întâlnească vreodată senzaţia care-i paralizase mintea, iar pentru o clipă arătă la fel de dezorientat ca ceilalţi. În câteva secunde însă, profesionistul intră în joc acoperind orice instinct, orice senzaţie iraţională. Meseria lui nu exista, cel puţin nu în vreun document oficial iar pe hârtie era consultant, probabil cel mai scump consultant din lume. Fără să se ridice, Will reacţionă la şocul iniţial devenind exact ceea ce-i aducea lunar sume obscene de bani. Îşi blocă durerea de cap şi începu să absoarbă rapid informaţii. Singurul lucru familiar din tot ce vedea în jur erau cei, la o aproximare fugară, două sute de indivizi care încercau să-şi revină din efectele drogului. Îngroziţi, dezorientaţi, unii prea ameţiţi ca să lege vreun gând, o masă compactă în stare de șoc, toţi în afară de el. Iulie 2005 King’s Cross. De atunci ştia la ce răspunde tipul ăsta de grup dar nu avea de gând să-i pună în mişcare fără să aibă destule date pentru un plan. Înregistră scurt că toţi erau îmbrăcaţi în salopete din acelaşi material dar în şase culori diferite, că gri-ul lui era cel mai rar şi că niciunul nu părea trecut de cincizeci. După gustul amar, puţin acid şi amorţeala moale din vârful degetelor folosiseră Hypnovel şi Vecuronium. Lipsa de efecte secundare ale combinaţiei însemna că aveau nevoie de ei întregi şi că nu avea de-a face cu amatori. Stătea întins pe un teren sintetic pe care cu toată cultura lui impresionantă în sintaxa materialelor nu reuşea să-l identifice, la fel ca şi stofa din care-i era făcută uniforma. Se întoarse pe cealaltă parte în timp ce în jur panica creştea rapid şi începuseră deja să se audă primele întrebări speriate. Închise ochii fixându-şi fiecare amănunt din structura bazei. Orice îndoială că era vorba de o operaţiune militară i se risipise la vederea clădirii imense, construită ca un buncăr şi poziţionată în nordul perimetrului. Arhitectura însă, deşi clar modelată după principii militare nu oferea absolut niciun element de identificare, iar pilonii stranii, translucizi, care mărgineau baza complet lipsită de orice altă linie de demarcaţie nu făceau decât să-l încurce şi mai tare. Cam toţi îşi reveniseră şi zeci de întrebări zburau de la unul la altul fără răspuns, înjurături, strigăte de ajutor, ba chiar câteva îndemne la acţiune. Un tip solid, în negru, cu un mers apăsat şi o uşoară torsiune a corpului spre dreapta, ce dădea impresia că era gata să se întoarcă în fiecare moment, o luă agale spre margine. Will îl urmări cu interes, puţin surprins că cineva încearcă atât de repede să iasă şi cu atât mai mult un tip care nu era nici pe departe cel mai agitat de acolo. Cu cât individul se apropia mai tare de marginea terenului cu atât capta mai multă atenţie din partea celorlalţi astfel că până ajunse lângă pilonii dispuşi din zece în zece metri de jur-împrejur toată lumea tăcuse şi-l urmărea. Se uită în jur, apoi înapoi şi mai făcu câţiva paşi aproape călcând linia imaginară care unea turnurile bizare. Încremeni când pilonii între care era începură să emită un puls roşiatic, dureros de vizibil chiar şi în penumbra dimineţii. Întinse mâna înainte, parcă nevenindu-i să creadă că între turnuri nu era nimic să-l oprească şi când se convinse călcă hotărât în afara terenului sintetic. În curte nu se auzea un sunet. Bărbatul continuă să meargă, mai trăgând din când în când câte o privire încurajatoare în urmă. Will simţi cum un val de relaxare cuprinde grupul şi zâmbi dezaprobator. Și dacă erau liberi să plece, ce? Din câte vedea erau în mijlocul lui nicăieri. Cu câteva clipe înainte de ieșirea din perimetru a tipului în negru reuşise să distingă câteva stele prin perdeaua fină de ceaţă şi acum încerca să le coreleze poziţia cu ce adunase în rest. Nu i-ar fi luat mult dacă poziția lor, compoziţia şi umiditatea aerului nu s-ar fi contrazis brutal cu fusul orar pe care i-l dicta ticăitul biologic atât de bine pus la punct în ani de antrenament. Un ţipăt îi rupse firul gândurilor şi-i îndreptă atenţia spre silueta evadatului, care tocmai se prăvălise la pământ. Foarte ciudat pentru Will, omul dădea toate semnele că n-ar mai fi avut aer. Printre strigătele de încurajare câţiva chiar alergară spre margine dar de data asta, când pilonii începură să emită culoarea de avertizare, nimeni nu mai trecu dincolo. Învăţaseră lecţia. Uitându-se la spasmele din ce în ce mai slabe ale individului, Will îşi spuse “Ei, văd că nu le trebuie chiar toţi”. (P) Fragmentul face parte din cartea "Cameleon - Baza" de Vlad B. Popa, apărută la editura Datagroup. Primele trei capitole sunt disponibile în e-bookul gratuit ”Fragment: Cameleon - Baza”. Cartea poate fi achiziționată în format clasic sau electronic.  

O fabulă despre afaceri şi creativitate. „Cum a salvat Stella ferma”

Inovaţia şi creativitatea nu reprezintă apanajul doar al domeniilor artistice sau umaniste, ci pot constitui o sursă excelentă de dezvoltare şi pentru sfera economică. Vijay Govindarajan şi Chris Trimble au descris, sub forma unei fabule moderne, Cum a salvat Stella ferma, avantajele pe care o gândire inovatoare le are în relansarea şi revitalizarea unei afaceri. Cu toate acestea, este o abordare privită cu destul de multă reticenţă, într-un domeniu mai conservator decât ne-am imagina. În plus, inovaţia în domeniul afacerilor trebuie şi ea constiuită într-un proces prin care trebuie avut în vedere echilibrul dintre implementarea unei idei şi coordonatele specifice ale unei afaceri, tipul de compatibilitate cu mediul în care este implementată, precum şi capacitatea de asimilare de către membrii conducerii şi colegi.   Citeşte tot articolul

Trei cărți pentru un Crăciun inspirat

Continui ideea lansată de Oana cu cele cinci povestiri de Crăciun şi vă propun alte trei tiltluri a căror lectură ne poate aduce, cu prisosinţă, magia Crăciunului, bucurie, speranţă şi conştientizarea datoriei de a rămâne umani - Gaspar, Melhior&Baltazar de Michel Tournier, Înainte de tăcere de Ernesto Sabato şi Regele-cerşetor şi secretul fericirii de Joel ben Izzy. Citeşte tot articolul


”Scenariu pentru happy-end” – cartea și filmul

Romanul Scenariu pentru happy-end (în original apărut în 2008 cu titlul The Silver Linings Playbook) este una dintre cele mai recente traduceri (semnată de Lavinia Braniște) de la editura Polirom și este scris de americanul Matthew Quick. De altfel, cartea reprezintă și debutul său în literatură - un început extrem de bun, din moment ce volumul a fost tradus în douăzeci și opt de limbi, ecranizat într-un film de Oscar și premiat cu PEN/ Hemingway Award Honorable Mention, printre altele.  Citeşte tot articolul