Scriitori

Recomandări de lectură de la scriitori (I) – Ernest Hemingway despre ce să citim

V-am mai spus și cu alte ocazii, ne plac tare mult listele - chiar dacă, de cele mai multe ori, ne abatem de la ele și ne avântăm în lecturi de tot soiul. De aceea, am pregătit pentru voi o mini-serie de materiale despre listele de lectură ale unor autori cunoscuți. Am fost curioasă ce cărți cred scriitorii că trebuie citite musai și am căutat. Unele dintre acestea sunt recomandate pentru cei care vor să devină scriitori și sunt la început, altele sunt bibliografii pentru cursuri. Însă toate sunt interesante și, recunosc, pe multe dintre ele nu am apucat să le citesc - iar de altele nici n-am auzit până acum (rușinos, știu). Citeşte tot articolul

Răzvan Țupa: “Pentru cineva care vrea să se apuce de scris, necesităţi nu sunt decât scrisul şi cititul”.

„Dacă-mi ceri să vorbesc s-ar putea să spun tot/ până la sufocare“, așa sună un vers din „Fetiș” (2001), volumul de debut al poetului Răzvan Țupa – care a mai scos de atunci alte două cărți de poezie: “corpuri româneşti” și “poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti” –. Aproape „până la sufocare” ne-a vorbit și nouă Răzvan (poetic.ro) despre scriere creativă, un mod de lucru foarte familiar lui, despre atelierele de creative writing la care a participat și despre ce-ți poate oferi concret o astfel de experiență. Citeşte tot articolul


Anuradha Roy: „India este o ţară la fel de materialistă ca oricare alta“

Anuradha Roy este o scriitoare din Nordul Indiei şi pînă acum a scris eseuri şi două romane, Un Atlas al dorinţelor zadarnice şi Valurile pămîntului, traduse de Irina Bojin la Editura Humanitas Fiction.  Cărţile ei problematizează lumea în care protagonişti mai degrabă marginali încearcă să-şi găsească rostul sau caută, cel puţin, o formă acceptabilă de împăcare cu ei şi cu ce e în jurul lor. Citeşte tot articolul

1 mai cu Joseph Heller și Gopo, sărbătoriții zilei

Nu, 1 mai nu este numai Ziua Internațională a Muncii, este și ziua de naștere a lui Joseph Heller și a lui Ion Popescu-Gopo. Poate vă întrebați de ce am alăturat două nume din două domenii (literatură și film) și cu naționalități (americană și română) atât de diferite. Ei bine, în primul rând, pentru că-mi place tare mult de amândoi :). Apoi, pentru a vă satisface curiozitatea, pentru că ambii s-au născut în același an (1923) și au murit la 10 ani distanță unul de celălalt (Gopo în 1989, iar Heller în 1999). Parcă te face să te întrebi ce-ar fi ieșit dintr-o întâlnire între cei doi? Citeşte tot articolul

Scriitori la plajă – o colecție de fotografii inedită și amuzantă

Temperatura a crescut atât de mult în ultimele zile încât mie mi se pare că este deja vară. Cum este normal, cei mai mulți dintre noi când auzim ”vară” ne gândim la vacanță. Partea bună este că avem un prilej de a pleca într-o mini-vacanță - 1 mai. Să nu-mi spuneți că o mare parte dintre voi, bookaholicii noștri, nu aveți de gând să dați o fugă până la mare, că nu vă cred! :) Citeşte tot articolul

Scriitorii şi religia (II). Credincioşii

Pentru că vorbeam în articolul anterior despre scriitori şi raportul lor în mare parte negativ cu religia, am zis să văd ce e şi de partea cealaltă, adică legătura strânsă dintre scriitori şi religie. Am descoperit cu surprindere afinităţi religioase la scriitori care nu arătau că ar fi fost prea ataşaţi de latura religioasă. Citeşte tot articolul

Un roman detectivistic şi erotic – “La belle Roumaine” de Dumitru Ţepeneag

„O veritabilă trilogie nomadă – scrie criticul şi istoricul literar Sanda Cordoş – realizează Dumitru Ţepeneag prin romanele Hotel Europa, Pont des Arts şi Maramureş. Naraţiune la persoana întâi (naratorul e un scriitor român exilat la Paris, având nostalgia limbii sale materne: «limba asta pestriţă şi peticită», Hotel Europa), trilogia reuneşte istoriile mai multor români migranţi pentru că «românii astăzi sunt ca italienii la începutul secolului» (Maramureş). Unele personaje schiţează explicaţii. «În ţara asta jalnică şi plină de băşcălie» - potrivit studentului Ion – «suntem toţi nişte comici nomazi». În opinia naratorului, plecarea în străinătate a devenit «program pentru viitor. Plecarea apărea în ochii acestor tineri ca unică şansă de salvare» (Hotel Europa). Părăsesc ţara – ajungând să se intersecteze – studenţi săraci, tineri cu handicap, pictori, femei frumoase şi cu spirit de aventură, ţărani din Maramureş.” (am citat din eseul Sandei Cordoş Noii nomazi. Tema migraţiei în literatura română postcomunistă, din volumul Lumi din cuvinte. Reprezentări şi identităţi în literatura română postbelică, Ed. Cartea Românească, 2012).   Citeşte tot articolul

Salman Rushdie dormind. Un proiect interesant, straniu și cenzurat, semnat de mounir fatmi

Săptămâna aceasta, la galeria Paradise Row din Londra, a avut loc premiera proiectului Sleep (Al Naim), unul dintre cele mai interesante și stranii proiecte video ale artistului mounir fatmi. Acest experiment a fost prezentat pe 19 aprilie - poate fi văzut complet la galeria menționată, până pe data de 1 iunie 2013, în cadrul primei expoziții personale a artistului în Marea Britanie, ”History is not mine”. Citeşte tot articolul

Scriitori fotografiaţi în ipostaze amuzante

Cu siguranţă şi scriitorii – sau poate tocmai ei – au nevoie de momente de defulare, când nu vor să facă altceva decât să se relaxeze. Şi nu o fac doar prin băutură sau petreceri, ci şi pozând caraghios. Am făcut o listă cu 13 scriitori, surprinşi în ipostaze amuzante, adesea surprinzătoare pentru imaginea pe care poate avem despre ei. Citeşte tot articolul

Acasă la scriitorii mei preferaţi – Virginia Woolf, Cehov, Thomas Mann, Simone de Beauvoir, Doris Lessing

Îmi place să mă plimb seara prin oraş şi să mă uit pe ferestre, în casele oamenilor. Ştiu că nu e frumos, dar e un obicei prea plăcut ca să renunţ la el. Vizitând Delftul acum câteva săptămâni, m-am simţit în al nouălea cer: acolo perdelele nu sunt la modă. Am văzut oameni lenevind pe canapea şi uitându-se la fotbal, familii aşezate la cină în saloane cu lumină galbenă şi pendule pe pereţi, şi biblioteci cu pisici şi veioze în geam. Dacă aş fi putut să-mi bag nasul în acelaşi fel şi în spaţiul cotidian al scriitorilor mei preferaţi, n-aş fi pierdut ocazia! Dimpotrivă! Citeşte tot articolul


Cărţile şi cenzura

Ar fi multe de spus despre cenzură şi despre modul în care aceasta intervine brutal într-o cultură în numele unei ideologii, fie ea religioasă ori politică. Un exemplu concludent ar fi Index Librorum Prohibitorum, o listă a cărţilor interzise de Biserica Catolică, listă iniţiată în 1559 şi a cărei ultimă ediţie a apărut în 1948. În cele din urmă, în 1966, a fost abolită în mod oficial de către Papa Paul al VI-lea. Pe această listă neagră au fost consemnate lucrări aparţinând lui Giordano Bruno, Johannes Kepler, Immanuel Kant, Voltaire, René Descartes, Sade, Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, André Gide etc. De-a lungul timpului, numeroase cărţi au fost cenzurate, interzise fie din motive politice, fie din motive religioase. Citeşte tot articolul