Scriitori

Interviu: Florin Iaru

Cum ştiţi, ne-a plăcut foarte mult Fraier de Bucureşti, ne-a bucurat apariţia ei după o perioadă cam tăcută a poetului acum prozatorului Florin Iaru. Tocmai de aceea, l-am luat la întrebări despre carte, despre poveştile din spatele poveştilor, despre Bucureşti şi despre multe alte lucruri. Citeşte tot articolul

Salman Rushdie şi publicitatea

Cum o fi să te lauzi, client fiind, că brieful ţi-a fost rezolvat de Salman Rushdie? Că sloganul campaniei tale e făcut chiar de el? Că, în timp ce scria Copiii de la miezul nopţii, lucra la copy-uri pentru brandul tău? Puţine branduri se pot lăuda cu asta. Dar acele branduri există. Rushdie a fost copywriter prin anii '70 pentru Ogilvy & Mather, una dintre cele mai importante agenţii de publicitate londoneze, sau pentru Ayer Barker. Citeşte tot articolul

Un posibil Paradis cu Toni Morrison

Paradis e romanul pe care Toni Morrison l-a scris după ce a luat Premiul Nobel pentru literatură, în 1993. E greu să nu fii curios cum scrie cineva care a obţinut premiul ăsta, ştiind în plus că a mai fost şi prima scriitoare afro-americană care a reuşit. Şi uite aşa m-am trezit  mergând vinerea trecută cu Paradis în braţe acasă. Citeşte tot articolul

Steinbeck şi Capa în Rusia

După al Doilea Război Mondial, la un pahar de Siussesse, Steinbeck şi Capa se hotărăsc să plece în Rusia. De ce? Pentru că deja jurnalismul mainstream era unul al opiniilor câtorva specialişti, iar ştirile despre Rusia, în afară de ideologie şi politică, veneau fără vreo informaţie despre oamenii de acolo şi starea lor după război. Aşa că-şi obţin vizele şi pleacă. Citeşte tot articolul

10 scriitori portughezi pe care am vrea să îi citim

Mi-am petrecut vara în Lisabona, plimbându-mă în fiecare zi pe străduțele înguste cu piatră cubică din Bairro Alto. Am udat nopțile cu caipirinha și mi-am băut din când în când cafeaua la A Brasileira, despre care am aflat mai târziu că era una din cafenelele preferate ale lui Fernando Pessoa . M-am îndrăgostit de oamenii pe care i-am cunoscut acolo, de plaje, de căsuțele colorate cu haine întinse pe sârme la uscat, de muzica și de mirosurile Portugaliei: de sardine la grătar, de portocale și de apă. Citeşte tot articolul

Infamiile mărunte dintr-un sat grecesc

Am luat romanul lui Panos Karnezis pentru că mi-a plăcut ideea de a citi un scriitor contemporan grec, asemănat cu Borges şi Marquez, ale cărui povestiri dintr-un sat grecesc nenumit stau sub titlul Infamii Mărunte. Şi, ca un făcut, până şi coperta îmi plăcea, cu greci toropiţi aşteptând la umbra unei prăvălioare să se întâmple ceva... sau nu. Ce mai, trebuia să-l iau! Citeşte tot articolul

8 cărţi noi pe care le-am citi

Ce mai e de citit? Ce mai e nou? Întrebări pe care le punem prietenilor, scriitorilor, editorilor, cunoscuților care știm că stau cu nasul prin cărți. Am încercat să răspundem văzând ce mai zic editurile și a ieșit o listă de care sperăm să ne ținem cumva. Chiar dacă de multe ori abaterile de la listă sunt cele mai plăcute, interesante și uneori profitabile. Citeşte tot articolul

Secrete bine păstrate

E foarte greu să vorbeşti despre romane cum e Să nu mă părăseşti (trad. Vali Florescu) fără teama de nu dezvălui prea mult. Pentru a păstra intactă bucuria unui cititor nou, cred că ar trebui vorbit cu moderaţie despre  identitatea cu totul aparte a personajelor, ca  şi  despre descoperirile pe care ele le fac (şi care au, toate, legătură cu viaţa, cu rostul ei). Citeşte tot articolul

Povestiri africane, de Doris Lessing

Bănuiesc că dacă se întâmplă să te plimbi prin veldul nesfârşit al Africii de Sud, întinderea fără capăt, acoperită de ierburi ţi se va părea monocromă şi plată. Şi că de-abia dacă te vei apropia şi vei miji ochii, vei vedea câte culori ascunde.

Citeşte tot articolul


Cine sînt străinii din Orient Express?

Deosebit de agreabil este pentru mine – dacă mi-e permis să împrumut cuvintele unui  majordom englez, în voiaj prin bătrînul continent – să mă delectez din cînd în cînd cu cîte un roman poliţist. Cele britanice, old school , îmi provoacă o plăcere cu totul aparte, găsesc în ele ceva de provincie închisă în ticurile ei,  care satisface gustul meu uşor nerdish pentru chesti de-astea de pensionari. Citeşte tot articolul

Scriitoare la lucru

Te întrebi vreodată, în timp ce citeşti, când şi cum şi unde a fost scrisă cartea? Cum arăta foaia albă în ochii celei care avea s-o umple, cum arăta manuscrisul în diversele lui stadii? Era scris mai întâi de mână? Sau bătut direct la maşină? Era plin de tăieturi, mâzgăleli, răzgândiri şi enervări, sau părea mai degrabă curat, produsul unei idei coapte?

Cum arăta scriitoarea în timp ce punea pe hârtie paragrafele care ţi-au plăcut? Era transfigurată, încrâncenată, zâmbea? Ce făcea când nu scria? O întrerupea cineva vreodată? Rămânea uneori cu ochii pe pereţi, gândindu-se la altceva? Se închidea în camera ei, într-o linişte desăvârşită, sau scria într-o cafenea, înconjurată de oameni?

Citeşte tot articolul