Cu ocazia… fără nici o ocazie, avem pentru voi un pachet cu cinci cărți de la editura Polirom, din colecția Biblioteca Polirom. 🙂 E colecția unde găsim cele mai cunoscute titluri de literatură străină, autori celebri, cărți importante dar și noutăți din literatura universală.
UPDATE: Câștigător – Stefan Catalin Andrei
Cum câștigați premiul
Pentru a vă adăuga pe rafturile voastre cele cinci cărți, spuneți-ne într-un comentariu trei dintre cărțile preferate din colecția Biblioteca Polirom, cu câteva cuvinte despre fiecare – de ce vă place, cum ați descoperit-o, ce a însemnat pentru voi citirea ei etc.
Deadline: 16 noiembrie
Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți dintre cei care au respectat cerința concursului. Vă rugăm să vă semnați cu numele real și complet și să scrieți o adresă de e-mail corectă.
Succes!
Portretul artistului ca tânăr câine de Dylan Thomas
Dylan Thomas (identificabil pentru cine ştie cît timp cu inubliabilul do not go gentle into that good night) a construit Portretul artistului ca tînăr cîine din zece povestiri care-şi adună conţinutul din experineţele directe ale luiThomas, toate legate de vîrstele primelor descoperiri revelatorii: copilăria şi adolescenţa. Desigur, ele pot fi citite în orice ordine preferaţi, fără teamă că pierdeţi vreun fir care le ordonează (asta deşi există cîteva personaje şi peisaje recurente, dar fără ca ele să condiţioneze cursul lecturii). Citite în ordine cronologică, ele lasă să se vadă o gradaţie a vîrstelor şi a transformărilor care îmbogăţeşte foarte mult experienţa de lectură.
O vară fără bărbați de Siri Hustvedt
Mia, o poetă trecută de 50 de ani, povesteşte cum soţul ei, Boris, neurolog renumit, o anunţă, după 30 de ani de căsnicie, că are nevoie de o „pauză”. Echilibrul psihic al Miei se spulberă şi femeia se internează la secţia de psihiatrie, unde rămâne pentru câteva luni. Apoi, la începutul verii, se întoarce în oraşul ei natal.Toată vara, Mia şi-o va petrece în compania mamei, care locuieşte la centrul pentru vârstnici din oraş, şi a prietenelor octogenare ale acesteia, cele cinci Lebede, cum le place să-şi spună, dar şi în compania tinerelor ei eleve de la cercul de poezie. Vecina – Lola, tânăra mamă a doi copii – şi fiica Miei, Daisy, vor apărea şi ele meteoric în poveste.
Romanul nu e scris ca să „te prindă”, intriga pare doar un pretext, un fel de cadru în care se aşază, unul după altul, gândurile, amintirile şi emoţiile unei femei de 50 şi ceva de ani care se trezeşte dintr-odată pe dinafara cuplului în care îşi trăise mai mult de jumătate din viaţă.
Oaza de la asfințit de Baha Tahir
Capitanul Mahmud Abd el-Zahir pleaca alaturi de Catherine, sotia sa irlandeza, catre indepartata si salbatica Oaza Siwa, al carei guvernator a fost ales. Intocmai ca Egiptul lui Mahmud sau ca Irlanda lui Catherine, Oaza este un loc al ocupatiilor fara sir si al conflictelor singeroase, transmise ca un blestem de familie din generatie in generatie. Cu toate astea, destinul impartasit nu le usureaza stradania de a se intelege unii pe altii. Sub soarele necrutator din desert, fiecare isi traieste propriul conflict, propria drama: Mahmud, pe cea a istoriei recente a tarii sale si a rolului sau in ea, Catherine, cautarea febrila a mormintului lui Alexandru cel Mare, care s-ar putea ascunde in Oaza, iar localnicii, intrigile politice impotriva strainilor, dar si a rivalilor din interior. In fundal, confruntarea intre aceste interese care se intersecteaza si se ciocnesc pregateste terenul pentru o inevitabila tragedie.
Ultima iluzie de Porochista Khakpour
La fel ca primul roman al Porochistei Khakpour, Ultima iluzie este o comedie neagra scrisa sub obsesia dezastrului petrecut in Statele Unite la 11 septembrie 2001. Personajul central, Zal, este un tinar iranian care literalmente a scapat dintr-o cusca: mama sa, infricosata de pielea si parul lui deschise la culoare, de „diavol alb”, il tine inchis zece ani intr-o colivie pentru pasari. Scapat ca prin minune de acolo si adus in New York, Zal va incerca sa se adapteze intr-o lume care nu are nimic in comun cu ce a cunoscut in copilarie. In sinea lui, inca se mai simte asemenea unei pasari. Prietenia lui Zal cu un iluzionist care pretinde ca poate zbura si relatia sa cu o artista care, la rindul ei, se crede clarvazatoare ii ingreuneaza si mai mult efortul de adaptare. Inspirat de o legenda persana din Cartea Regilor, romanul Ultima iluzie este si un omagiu adus orasului New York.
Kartografie de Kamila Shamsie
Kartografie este o poveste de iubire impregnata cu un umor fin si o fireasca nostalgie dupa anii luminosi ai copilariei. Tinara Raheen si Karim, prietenul ei din copilarie, sint prinsi intr-o relatie ce oscileaza intre prietenie inflacarata si dragoste nemarturisita, ce se perpetueaza peste ani. Cei doi traiesc in Karachi si isi petrec aproape tot timpul impreuna, in mediul securizat al caselor parintilor, caci orasul e tulburat de conflicte etnice. Despartiti in urma emigrarii familiei lui Karim in Anglia, tinerii se intilnesc din nou, dar tensiunile acumulate in timp explodeaza atit in societatea pakistaneza, cit si intre ei doi. Exista un secret care le invenineaza relatia si care are legatura cu parintii lor, un schimb ciudat de logodnice si o tradare provocata de lasitate, dar si cu istoria tulburata a Pakistanului. Caci romanul Kamilei Shamsie este in primul rind despre oameni, despre brutalitatea unei societati, despre zadarnicele chinuri ale dragostei intr-o lume divizata si intoleranta.
Mi-a placut mult Umbra vantului, de Carlos Ruiz Zafon, pentru atmosfera misterioasa si personajele pasionale, cand am ajuns la jumatate nu am mai putut sa o las si am terminat-o intr-o dimineata, la 5.
Mi-s placut si a doua carte din serie, Jocul ingerului, pentru ironie si analiza fenomenului religios.
Marele Gatsby a fost cam scurta, dar am adorat personajul principal si luxul in care traia.
Veghea – Sarah Waters, pentru modul in care a ales sa evoce intrepatruderea destinelor celor patru personaje.
Nu te misca – Margaret Mazzantini, pentru ca este o neobisnuita si ravasitoare poveste de dragoste.
Corectii – Johnathan Franzen, o carte inteligenta si emotionanta, care ma determina sa revin mereu asupra ei si pe care o ofer prietenilor in diverse ocazii inca din 2011.
“Gradina de ciment”- Ian Mc Ewan – povestea afirmarii naive a instinctelor inafara legilor societatii atunci cand acestea nu iti sunt “predate”.
Fetita care iubea prea mult chibriturile Gaetan Soucy – ilustratia perfecta a traiului dupa principii nascocite, incomplete si utopice, in pustietate si in necunoastere.
“Portretul lui Dorian Gray” – Oscar Wilde – fascinanta pentru dialogurile captivante, dar mai ales pentru complexitatea personajului principal.
Femei fara barbati- Shahrnush Parsipur . Din multitudinea de carti pe care le-am citi aceasta mi-a ramas pe suflet. Pasionata de viata femeilor lipsite de libertate, dar la fel de mult sunt si intristata deoarece in secolul 21 se mai practica acea lege a barbatilor.
Iubesc sa citesc , ador sa i-au o carte in mana sa o simt si sa ma las purtata de val, sa o las sa ma invalue in lumea ei. In momentul de fata cel mai important lucru mi-a ramas cititul, acel ceva ce mi-a schimbat viata, viziunea intr-un mod frumos, indraznesc sa spun ca imi coloreaza zilele mohorate de toamna dar si cele de vara cand pentru mine nu mai rasarea soarele.
Imi doresc foarte mult aceste carti ca sa imi colorez minibiblioteca, sa citesc genuri noi de carti, sa stiu ca am convins pe cineva sa imi daruiasca ceva atat de frumos.Iubesc cartile si povestile lor.
Mi-e greu sa aleg doar trei, pentru ca sunt multe carti aparute la editura Polirom care imi sunt dragi.
“Amantul doamnei Chatterley” si “Anna Karenina” sunt doua dintre preferatele mele, pentru ca nu sunt doar simple povesti de dragoste, ci si analize profunde, la nivel psihologic, a ceea ce inseamna dragostea, aducand in prim plan personaje si povestiri pline de vitalitate. In plus, “Anna Karenina” este si o minunata fresca pentru ilustrarea vietii in Rusia de la sfarsitul secolului XIX.
De la Polirom mi-a placut si “Conjuratia imbecililor”, pe care am citit-o de curand si care mi s-a parut foarte amuzanta.
Top 3 Editura Polirom:
1. Kathleen Grissom- Bucataria sclavilor
– am devorat aceasta carte in concediu fiind si am simtit ca sunt acolo cu toate personajele mai ales cu Lavinia in lupta ei pt eliberarea ei si a celor dragi din sclavie
2. Gabriel Chifu- Relatare despre moartea mea
– amprenta pe care o pune o tara pe tine nu se poate scoate nici cu cele mai dulci mangaieri si bogatii
3. Elif Shafak- Cele 40 de legi ale iubirii
– nu am dormit o noapte pt a o citi; m-a capturat cu totul o carte plina de speranta si profunzime
Cu greu pot alege doar trei dar:
Doris Lessing – Al cincilea copil – o carte care m-a tulburat si la care m-am gandit multa vreme dupa ce am terminat-o. Imi place cand un roman imi starneste emotii de tot felul si Doris Lessing are cu siguranta acest efect asupra mea.
Firmin – Sam Savage – o carte jucausa descoperita acum cativa ani. Mi-a placut mult atmosfera si micul personaj mi-a fost foarte simpatic.
Sylvia Plath – Clopotul de sticla – Una din cartile cele mai iubite de mine in adolescenta. La fel ca si poeziile autoarei, romanul m-a impresionat si am rezonat atunci cu multe dintre emotiile ei.
in primul rand o sa mentionez carte lui John Fowles, Magicianul. cred ca cel mai mult mi-a placut modul in care naratorul mentine suspansul pe tot parcursul lecturii.
Padurea Norvegiana a lui Haruki Murakami a fost cauza multor nopti albe. Ritmul in care e prezentata intreaga poveste te ajuta nu doar sa meditezi dar si sa te relaxezi.
si tot de Haruki Murakami, In cautarea oii fantastice, m-a facut sa visez si sa cred ca exista magie
Cand am citit “1984” a lui Orwel am avut un sentiment bizar de actualitate, nu pot exprima in cuvinte cat de mult mi-a placut, am terminat-o in aceeasi zi in care am inceput-o.
“Valul pictat” de Somerset mi-a placut pentru ca am recunoscut avel moment de cautare de sine al lui Kitty, prin care trecem toti la un moment in viata.
“De veghe in lanul de secara” de Salinger, pentru constructia fina a personajului Holden, tipic pentru varsta adolescentei chiar si in ziua de azi.
David Lodge – Schimb de dame, pentru umorul englezesc de calitate;
Ian McEwan – Amsterdam, pentru tonul grav care razbate de sub aparenta formula comica in care e scrisa;
Jonathan Coe – Casa somnului, una dintre cele mai bune carti contemporane, incununata la sfarsit cu una dintre cele mai bune poezii scrise de un romancier.