Cu ocazia… fără nici o ocazie, avem pentru voi un pachet cu cinci cărți de la editura Polirom, din colecția Biblioteca Polirom. 🙂 E colecția unde găsim cele mai cunoscute titluri de literatură străină, autori celebri, cărți importante dar și noutăți din literatura universală.
UPDATE: Câștigător – Stefan Catalin Andrei
Cum câștigați premiul
Pentru a vă adăuga pe rafturile voastre cele cinci cărți, spuneți-ne într-un comentariu trei dintre cărțile preferate din colecția Biblioteca Polirom, cu câteva cuvinte despre fiecare – de ce vă place, cum ați descoperit-o, ce a însemnat pentru voi citirea ei etc.
Deadline: 16 noiembrie
Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți dintre cei care au respectat cerința concursului. Vă rugăm să vă semnați cu numele real și complet și să scrieți o adresă de e-mail corectă.
Succes!
Portretul artistului ca tânăr câine de Dylan Thomas
Dylan Thomas (identificabil pentru cine ştie cît timp cu inubliabilul do not go gentle into that good night) a construit Portretul artistului ca tînăr cîine din zece povestiri care-şi adună conţinutul din experineţele directe ale luiThomas, toate legate de vîrstele primelor descoperiri revelatorii: copilăria şi adolescenţa. Desigur, ele pot fi citite în orice ordine preferaţi, fără teamă că pierdeţi vreun fir care le ordonează (asta deşi există cîteva personaje şi peisaje recurente, dar fără ca ele să condiţioneze cursul lecturii). Citite în ordine cronologică, ele lasă să se vadă o gradaţie a vîrstelor şi a transformărilor care îmbogăţeşte foarte mult experienţa de lectură.
O vară fără bărbați de Siri Hustvedt
Mia, o poetă trecută de 50 de ani, povesteşte cum soţul ei, Boris, neurolog renumit, o anunţă, după 30 de ani de căsnicie, că are nevoie de o „pauză”. Echilibrul psihic al Miei se spulberă şi femeia se internează la secţia de psihiatrie, unde rămâne pentru câteva luni. Apoi, la începutul verii, se întoarce în oraşul ei natal.Toată vara, Mia şi-o va petrece în compania mamei, care locuieşte la centrul pentru vârstnici din oraş, şi a prietenelor octogenare ale acesteia, cele cinci Lebede, cum le place să-şi spună, dar şi în compania tinerelor ei eleve de la cercul de poezie. Vecina – Lola, tânăra mamă a doi copii – şi fiica Miei, Daisy, vor apărea şi ele meteoric în poveste.
Romanul nu e scris ca să „te prindă”, intriga pare doar un pretext, un fel de cadru în care se aşază, unul după altul, gândurile, amintirile şi emoţiile unei femei de 50 şi ceva de ani care se trezeşte dintr-odată pe dinafara cuplului în care îşi trăise mai mult de jumătate din viaţă.
Oaza de la asfințit de Baha Tahir
Capitanul Mahmud Abd el-Zahir pleaca alaturi de Catherine, sotia sa irlandeza, catre indepartata si salbatica Oaza Siwa, al carei guvernator a fost ales. Intocmai ca Egiptul lui Mahmud sau ca Irlanda lui Catherine, Oaza este un loc al ocupatiilor fara sir si al conflictelor singeroase, transmise ca un blestem de familie din generatie in generatie. Cu toate astea, destinul impartasit nu le usureaza stradania de a se intelege unii pe altii. Sub soarele necrutator din desert, fiecare isi traieste propriul conflict, propria drama: Mahmud, pe cea a istoriei recente a tarii sale si a rolului sau in ea, Catherine, cautarea febrila a mormintului lui Alexandru cel Mare, care s-ar putea ascunde in Oaza, iar localnicii, intrigile politice impotriva strainilor, dar si a rivalilor din interior. In fundal, confruntarea intre aceste interese care se intersecteaza si se ciocnesc pregateste terenul pentru o inevitabila tragedie.
Ultima iluzie de Porochista Khakpour
La fel ca primul roman al Porochistei Khakpour, Ultima iluzie este o comedie neagra scrisa sub obsesia dezastrului petrecut in Statele Unite la 11 septembrie 2001. Personajul central, Zal, este un tinar iranian care literalmente a scapat dintr-o cusca: mama sa, infricosata de pielea si parul lui deschise la culoare, de „diavol alb”, il tine inchis zece ani intr-o colivie pentru pasari. Scapat ca prin minune de acolo si adus in New York, Zal va incerca sa se adapteze intr-o lume care nu are nimic in comun cu ce a cunoscut in copilarie. In sinea lui, inca se mai simte asemenea unei pasari. Prietenia lui Zal cu un iluzionist care pretinde ca poate zbura si relatia sa cu o artista care, la rindul ei, se crede clarvazatoare ii ingreuneaza si mai mult efortul de adaptare. Inspirat de o legenda persana din Cartea Regilor, romanul Ultima iluzie este si un omagiu adus orasului New York.
Kartografie de Kamila Shamsie
Kartografie este o poveste de iubire impregnata cu un umor fin si o fireasca nostalgie dupa anii luminosi ai copilariei. Tinara Raheen si Karim, prietenul ei din copilarie, sint prinsi intr-o relatie ce oscileaza intre prietenie inflacarata si dragoste nemarturisita, ce se perpetueaza peste ani. Cei doi traiesc in Karachi si isi petrec aproape tot timpul impreuna, in mediul securizat al caselor parintilor, caci orasul e tulburat de conflicte etnice. Despartiti in urma emigrarii familiei lui Karim in Anglia, tinerii se intilnesc din nou, dar tensiunile acumulate in timp explodeaza atit in societatea pakistaneza, cit si intre ei doi. Exista un secret care le invenineaza relatia si care are legatura cu parintii lor, un schimb ciudat de logodnice si o tradare provocata de lasitate, dar si cu istoria tulburata a Pakistanului. Caci romanul Kamilei Shamsie este in primul rind despre oameni, despre brutalitatea unei societati, despre zadarnicele chinuri ale dragostei intr-o lume divizata si intoleranta.
Jose Saramago – Pluta de piatră : O carte de Saramago mereu surprinde.
John Kennedy Toole – Conjuraţia imbecililor: Această lectură mi-a amintit de Salinger care foloseşte un limbaj asemănător – critic, usturător, ironic, zeflemitor
Cătălin Dorian Florescu – Jacob se hotărăşte să iubească : Nu are rost să descriu cum s-au descurcat strămoşii lui în tumultoasa istorie a omenirii; autorul o face mult prea bine. Finalul e un nou început. “AM SĂ FAC O CASĂ PENTRU NOI LA CAPĂTUL LUMII”, zice Jacob către Jakob, tatăl său. La capătul lumii, unde au fost deportaţi pentru vina de a se fi născut.
Mika Waltari – Egipteanul – o carte extraordinara, despre Egiptul antic, dar si despre conditia umana, despre bine si rau, dar si despre tradare si loialitate… Una dintre cartile mele preferate (chiar, n-am mai citit-o cam de mult)
Haruki Murakami – 1Q84 – o poveste halucinanta, o carte care te tine pana la sfarsit adancit in mister (si te lasa tot acolo), moderna si revigoranta.
Salmon Rushdie – Luka si focul vietii – un basm modern, o lectura revigoranta, plina de intelesuri, atat pentru copilul din tine, cat si pentru adultul care il ascunde
bonus: Ioan Grosan – Planeta Mediocrilor (desi e din alta colectie) – de citit neaparat pentru ironia extraordinara care te scoate din orice depresie!!!
Ana Karenina – Lev Tolstoi – O poveste fascinanta, mereu de actualitate, despre iubire, presiunea societatii in care traim si nu in ultimul rand despre moarte.
As vrea sa ma astepte si pe mine cineva – Anna Gavalda – O poveste despre o femeie modesta, personaje care renasc si se redescopera.
Bărbatul făcut din bucăţi – David Lodge – Scriitorul, fiind la batranete si macinat de un cancer, isi reaminteste intreaga viata.
Saul Bellow-Darul lui Humboldt despre poezie ca mijloc ubicuu de exprimare intr-o societate antipoetica
Philip Roth- Teatrul lui Sabbath despre refuzul omului de a imbatrani si a fi scos din scena vietii
Cormac McCarthy – Orasele din campie despre locurile improbabile in care inocenta poate fi descoperita
Ferma Animalelor – George Orwell – o carte fantastic de simpla dar in acelasi timp groaznic de complexa. Orwell e un maestru al ironiei fine si al satirei subtile dar totodata usor de inteles.
Sa ucizi o pasare cantatoare – Harper Lee – una dintre cartile mele favorite. Povestea se desfasoara tot in cadrul Crizei Economice din 29 intr-un orasel american. Stiam de carte de mult si am ajuns sa o citesc in urma deciziei mele de a trece prin toti autorii americani importanti care si-au lasat amprenta asupra literaturii. Pentru mine citirea acestei carti a insemnat o adevarata experienta – am trait odata cu personajele, am investit in ele si mi-am facut griji alaturi de ele.
Despre soareci si oameni – John Steinbeck – unul dintre scriitorii mei preferati. Auzisem foarte multe despre carte si voiam neaparat sa o citesc. Ma bucur ca am decis sa o fac pentru ca mi-a ajuns la inima. O poveste tragica a unei prietenii sincere in America din timpul Crizei Economice din 29. Imi place cartea pentru ca Steinbeck are un stil fenomenal de a povesti care iti confera iluzia ca te aflii si tu in carte alaturi de personaje.
1. …Sa ucizi o pasare cintatoare- Harper Lee – M-a atras pentru ca mereu m-a interesat subiectul: rasism, mereu mi-am dorit sa traim intr-o lume buna, unde nu exista rasism, discriminari. Daca uneori am privi lumea prin ochiul unui copil (Scout Finch) cred ca nu am uita sa fim mai buni.
2. Buddha din podul casei-Julie Otsuka/ La aceasta carte m-a atras titlul, pentru ca eram intr-o perioada in care ma interesa despre Buddha. Nu a fost vorba despre Buddha, dar imi pare foarte bine ca a ajuns in mainile mele, pentru ca astfel am aflat despre importul masiv de femei japoneze in San Francisco in anii 1920.Merita citita si pentru stilul in care este scrisa: o naratiune poetica.
3. Crima si pedeapsa- F.M. Dostoievski Eram cam tinerica cand am citit romanul, dar mi-a placut faptul ca a fost analizat profund criminalul. E o cartea care trebuie recitita. 🙂
1Q84 – Haruki Murakami, nu a fost vreo carte de-a lui care sa nu fie citita cu sufletul la gura. Fantastic, drama, mister – m-au fascinat personajele, descrierile.
Istanbul – Orhan Pamuk, este carte de suflet, unde impreuna cu povestitorul m-am adancit in misterele si dedesubturile acestui minunat oras. Minunat – pentru ca acolo mi-am regasit iubirea. Iar Pamuk, cu stilul sau aparte, m-a vrajit.
Padurea norvegiana – Haruki Murakami, o carte recomandata de o colega. A fost prima carte de Murakami, pe care am devorat-o intr-un weekend. Prin stilul sau inconfundabil, m-a facut sa caut de atunci toate cartile lui.
John Kennedy Toole – Conjuraţia imbecililor: m-au atras descrierile acestei carti si nu m-a dezamagit, am aflat de ea de pe Facebook
F.M. Dostoievski – Idiotul: o carte pe care as vrea sa o recitesc cat de curand si tin minte ca mi-a fost recomandata de o prietena de familie
Salman Rushdie – Grimus: am aflat de ea de la formatia preferata care se numeste chiar Grimus, fiind “botezata” chiar dupa titlul acestei carti
Bastarda Instanbulului – Elif Shafak, pentru povestile frumoase si pline de invataminte.
Marele Gatsby – F. Scott Fitzgerald , pentru ca mi-a alimentat pozitiv pasiunea mea pentru anii ’20, mi-a permis accesul intr-o lume fascinanta, dar de mult pierduta.
Ispasire – Ian McEwan, pentru ca e unul dintre autorii mei preferati. Nu cred ca o sa ma satur vreodata sa-i citesc romanele, sa ma transpun in lumile lui fantastice si sa traiesc fiecare emotie intensa alturi de personajele lui complexe.
Cronica pasarii arc de Haruki Murakami – A fost prima carte pe care am citit-o dintre cele scrise de japonez si de atunci Murakami e printre favoritii mei. E o poveste aparent obisnuita, dar pe masura ce citesti realizezi ca de fapt nimic nu e ceea ce pare.
Cain de Jose Saramago – Talentul lui Saramago pentru a reimagina povestile biblice e surprinzator si mi-a placut finalul propus de el.
In supa miso de Ryu Murakami – Descrierile extrem de realiste din aceasta carte nu au cum sa te lase indiferent.